De la o vreme plantaţiile de levănţică au luat locul lanurilor de porumb și de grâu, dezlocuind chiar și viţa de vie de soiuri neproductive. Aceste pete de culoare parcă aruncate cu galeata din cer au mare priză la amatorii de ambianță fotografică naturistă. Dar rostul adevărat al florilor de lavandă îl cunosc oamenii de afaceri care își asumă riscul să investească în plantele aromatice şi medicinale din care se extrag uleiuri esenţiale.
Doar că noua modă agricolă are culisele ei. Unii fermieri au producție în stocuri de doi ani şi nu ştiu cui să le vândă. Este urmarea a ceea ce preşedintele Asociaţiei cultivatorilor de lavandă, Alexandru Bădărău, numeşte afaceri necalculate sau a informării superfeciale la pronirea afacerii. În urmă cu şase-şapte ani exista o cerere mare pe piaţa internaţională de uleiuri de lavandă.
Acum însă s-a produs saturația pieţei, s-au acumulat o mulţime de stocuri de ulei esenţial, ceea ce a generat scăderea preţurilor...
Oscilaţii de acest fel a cererii şi ofertei au loc nu doar la levănţică, ci la o gamă mult mai vastă a plantelor medicinale şi aromatice, iată de ce Alexandru Bădărău le recomandă antreprenorilor să-şi diversifice gama de produse, altfel spus să-şi pună ouăle în mai multe coşuri.
„Oamenii au o închipuire că o afacere cu lavandă e ca o afacere separată, ceea ce este o abordare greşită căci lavanda este doar o singură plantă din cele 100 sau mai multe de plante aromatice şi medicinale care pot fi cultivate şi ca sursă pentru obţinerea uleiului esenţial. Ca să ai o afacere de durată trebuie să ai şi alte plante aromatice din care extragi ulei, se referă la salvie, oregano, mintă, isop, mărar, coreadru, sunt o mulţime de plante aromatice din care se obţin uleiuri esenţiale. Când ai produse diversificate îţi asiguri stabilitatea sau diversificarea veniturilor”.
Tendinţa de a investi în acest sector este sprijinită şi de donatori străini, care în ultimul timp oferă tot mai des împrumuturi preferenţiale sau granturi la iniţiarea afecerilor cu note parfumate. Mai exact le arată agricultorilor ce nişe nu sunt valorificate suficient sau le oferă undiţa de prins peşte, ba chiar şi năvădul, adaugă fostul secretarul de stat la Ministerul Agriculturii, Iurie Uşurelu, care conduce o asociaţie de profil. Aceste culturi au şi câteva atuuri, precizează el, iubesc soarele, respectiv şi condiţii mai secetoase, tot mai frecvente în ultimul timp.
„Avem tot timpul oful mare că nu ştim ce să facem cu micii producători, care cresc în mare parte producţie cerealieră, au un venit tot anul la 60-70 de euro. La culturile eterooleaginoase, aromatice şi medicinale venitul de pe un hectar se începe de la 300-400 de euro şi în sus, depinde de culturi, poate să fie la eterooleaginoase un pic mai puţin, aromaticile mai multe, medicinalele şi mai mult, condimentele şi mai mult. Şi este deja o cultură unde nu că ar putea într-un fel sau altul să se regăsească micii producători, dar anume este prescrisă pentru micii producători, nemaivorbind de întreprinderile mari.
Este un sector cu un potenţial enorm, care ar rezolva multe-multe din întrebări...
Ei, dacă s-ar întoarce cu faţa, cum nu în zadar atât de mult noi am insistat pentru revitalizarea sectorului, atunci situaţia ar fi mult mai interesantă şi nu am încerca în fiecare zi să găsim vinovatul, cum ar fi natura e de vină, zona e vinovată, apa e vinovată. Este un sector cu un potenţial enorm, care ar rezolva multe-multe din întrebări, inclusiv de ce nu lucrăm pământul, de ce nu ne ajunge nu ştiu ce”.
Sectorul plantelor aromatice şi medicinale a avut o istorie bogată în perioada sovietică. În anii 80 ai secolului trecut aici existau 11 fabrici sau distilării de producere a uleiurilor eterooleaginoase, RSS Moldovenească producea 38 de procente din tot necesarul Uniunii Sovietice, povesteşte Iurie Uşurelu. Erau 200 de mii de hectare de astfel de culturi. Azi plantele aromatice şi medicinale însumează mai puţin de 6 mii de hectare, producând 16-17 tone de uleiuri, în mare parte exportate în piaţa europeană.
Veronica Tertea, şefa direcției politici în domeniul protecției plantelor și siguranța alimentelor de origine vegetală de la Ministerul Agriculturii, ţine bine minte acele vremuri. A lucrat mult timp în domeniul cercerării acestor plante şi le cunoaşte secretele. Din punct de vedere a condiţiilor climaterice, în R. Moldova uleiul de lavandă şi cel de salvie sunt mai calitative decât în alte ţări, afirmă funcţionara, pe când trandafirul din Bulgaria e superior celui produs în Moldova.
„Prin anii anii 80 domeniul dat era foarte-foarte dezvoltat. Pur şi simplu eu îl cunosc pentru că prima mea facultate este agronom pe eterouleioase şi al lucrat 21 de ani la filiala asta.
E un domeniu profitabil. În primul rând, nu e tutun...
Noi pe prevea studenţiei aveam plantaţii de sute de hectare de trandafir. În vacanţă ne duceam şi strângeam trandafirul acesta şi primeam bani. Şi e un lucru aromat, frumos, netoxic asupra mediului şi asupra sănătăţii. Culegea măcar toată ziua”.
Azi la Ministerul Agriculturii nu există vreo direcţie sau funcţionari dedicaţi pentru acest sector, spune Veronica Tertea. Dar asociaţia Aromeda, condusă de Iurie Uşurelu, şi a cultivatorilor de lavandă, condusă de Alexandru Bădărău, încearcă să revitalizeze domeniul, pronind de la provocările bine cunoscute în branşă. Ambii se declară convinşi că fermierii din domeniu, care azi cumulează toate activitățile de pe lanțul tehnologic de la tractorist la specialist în marketing, trebuie să se asocieze şi să delege unele funcţii-cheie profesioniștilor. În plus, cooperând pot obţine preţuri mai bune vânzând volume mari. Lucrând cot la cot vor coopta şi oameni de ştiinţă care decenii la rând au studiat menta, romaniţa, salvia ori cimbrişorul și încă zeci de alte plante foarte scumpe, dacă cultivarea se face ca la carte, ori dimpotrivă, foarte ieftine dacă sunt crescute mai mult la nimereală.
