Moldoveanca-sexologă din Elveția: despre abuz sexual, abandon și regăsire, după o relație cu violență emoțională și economică

Despre abuz sexual, abandon și regăsire, după o relație cu violență emoțională și economică

Mulți au auzit de Natalia Pavalachi și cunosc că e moldoveancă, sexologă, stabilită în Elveția. Comunitatea ei pe Instagram a crescut în câteva luni (de pandemie) de la câteva sute de oameni la aproape 16 mii, iar asta i-a adus recent și colaborări cu branduri moldovenești. A fondat grupul Sex Talk pe Facebook, școala Sex Talk Academy și face constant webinare unde vorbește despre cele mai „aprinse” teme din sexualitate. Pe blogul ei de pe Instagram însă, Natalia a povestit puțin și despre relația abuzivă în care era și despre cum a ajuns din barca asta direct în mijlocul furtunii – și, mai ales, cum a putut ajunge înapoi la mal. Am vrut foarte mult să las sexul în afara conversației noastre și să vorbim doar despre lucrurile care rămân în spatele Instagramului. Totuși, cumva involuntar, discuția noastră se încâlcea mereu în sex. Pentru că el este o componentă atât de importantă din viața tuturor, nu-i așa? Dar mai ales din viața Nataliei, care și-a legat profesia de asta.

Despre licență, masterat și doctorat în Drept: a mers acolo, pentru că a făcut ce „trebuie”

Natalia a studiat dreptul în Moldova, la ULIM, dar a făcut studii similare și în Franța. Lucra la o patiserie și făcea două facultăți în paralel: dreptul și psihologia. A urmat masteratul, deja la Geneva, unde apucase o bursă frumușică și un alt job, tot în patiserie. A intrat și la doctorat, pe care l-a urmat timp de doi ani, apoi l-a abandonat. „La noi e foarte bine dezvoltat acest «trebuie». Ca orice moldoveancă care se respectă, pentru mine dreptul a fost doar «trebuie». Pe vremea aceea era foarte popular să mergi la drept, știi vorba aceea: «aruncai cu o piatră într-un câine și dădeai în trei juriști»? Am avut un sentiment de eșec și în același timp am zis că în sfârșit nu mai fac ceea ce trebuie”. Spune că a ales să facă studii în sexologie, în schimb, pentru că mereu a fost interesată de acest aspect și pentru că „sexualitatea e o energie, o forță care te motivează în viață”.

Despre muzică și formația Millenium: „Fată hăi, tu în oglindă te-ai uitat?”

Natalia cântă fain la pian și chitară, dar și cu vocea. Ascult-o aici cum cântă cu Vika Mahu:

A fost membră și în formația Millenium, dar a stat pe bancheta de rezervă. „Eram la toate repetițiile lor, vreo 2-3 ani. Ideea era să fiu următoarea solistă, să știu toate piesele, să știu să le cânt la chitară. Dar eu m-am îngrășat foarte mult într-un an și nu am mai ajuns să cânt”, povestește ea. Am rămas fără cuvinte când am auzit-o povestind despre greutate, mai ales că zilele trecute mi-am pierdut timpul cu un fragment dintr-un interviu cu Tany Vander, din care mi-a rămas în cap faza cu Dan Bălan, care i-ar fi spus să slăbească, dacă vrea să cânte pe scena mare. Bullshit, Natalia. Ce treabă are muzica și kg tale? „Atâta timp cât eram o fată slabă, aveam 45 de kilograme, intram în criteriile lor. Dar m-am îngrășat brusc și ei au început să vorbească rău cu mine, gen «tu te-ai uitat în oglindă?» Și mi-am spus că aș vrea să rămân, dar nu cu orice preț”, zice ea. Mai întâi, acest body shame talk ar fi venit de la conducătorul lor, Vlad Gorgos, apoi și ceilalți membri s-au conectat. Spune că e trist ce s-a întâmplat, „mai ales că în adolescență imaginea de sine e foarte șubredă”. Și acolo s-a încheiat povestea cu Millenium. A mai cântat și în Elveția. „E un domeniu care nu e ușor. Eu am o schemă a imperfecțiunii (în psihologie, schema descrie un mod de gândire și comportament care organizează informațiile între ele – n.a.) și mereu o să mă întreb dacă sunt bună sau nu, și atunci domeniul ăsta muzical o să activeze constant în mine schema asta, pentru că în muzică mereu va fi cineva mai bun ca tine. Eu însă cânt pentru mine și pentru copii mei”.

„O să ajungi sub pod” și „o prostituată măcar lucrează”

Tot în Elveția, Natalia a început o relație care avea să devină una toxică. Avea 28 de ani pe atunci și se angajase ca asistentă la cabinetul unui psihiatru, viitorul ei partener. Nu și-au oficializat relația, iar după nașterea băiatului lor relația a început să degradeze foarte rapid. „El nu era violent fizic, doar verbal și economic. Spunea lucruri care mă atingeau foarte tare”, zice ea.

„El îmi făcuse o lista cu câți bani să aduc în familie. Eu câștigam, de exemplu, 1000 de franci elvețieni, dar revenea că trebuia să-i dau lui 1800 lunar. Omul își dădea seama că pierde în relație și scotea chestii și mai debile. Spunea «du-te dar și lucrează la o uzină și o să vezi cum e asta» sau «o să ajungi sub pod», chipurile eu fără dânsul nu o să pot. Cred că avea o teamă mare de a nu fi folosit. Sau zicea că «o prostituată măcar lucrează»”.

Tensiunile din cuplu au coincis finalizarea studiilor în sexologie. „Vorbea într-o zi cu mama lui și îi zicea că nu se întâmplă nimic, că «ea are nevoie de puțină recadrare». Faza asta cu recadrarea a fost ca și mișcarea aia cu culoarea roșie la bou. Într-o săptămână nu mai eram acasă. Am plecat, dar nu eram psihologic bine și mă întrebam: «ce o să fac?» În așa situații, ai impresia că nu vei reuși”, zice Natalia. „Lucram împreună cu el și când ne-am separat, m-am trezit cu un copil mititel, fără lucru, fără casă și cu sora mea lângă mine, care pe atunci încă nu avea acte în Elveția”.

„S-a dus Dumnezeu de acasă și o rămas sfinții”

Sora ei, care venise în Elveția, a divorțat în aceeași perioadă. Zice că s-au pomenit ele, două femei, cu trei copii lângă ele. „Dar sora mea m-a ajutat foarte mult. Băiatul meu era mic, avea 11 luni, încă îl alăptam, iar ea se trezea noaptea și stătea cu el. Am lansat împreună o întreprindere și eram animatoare pentru copii, sora avea nevoie de o firmă pentru a-și legaliza șederea. Câteva luni am făcut spectacole pe la zile de naștere, eram Elsa, regina de gheață. Aveam o boxă cu microfoane și trusă de machiaj”. Am întrebat-o cât de șifonată a ieșit din povestea asta și a spus că era într-un asemenea hal, încât nu a avut lacrimi și putere să plângă relația. „Era o situație de supraviețuire. Aveam copil de hrănit și trebuia să o scot în capăt”. Se consumase în doi ani.

„Îmi aduc aminte de perioada când ne trezeam cu sora mea, ne beam cafeaua, porneam muzica preferată și era pur și simplu liniște. Era de parcă s-a dus Dumnezeu de acasă și o rămas sfinții. Divorțul ei și separarea mea ne-au unit. Acum spun tuturor: ascultă-ți corpul. Eu când îl auzeam pe el cum vorbește sau când îi citeam mesajele, simțeam cum mă înăduș, pur și simplu nu mai aveam aer”.

Despre co-parenting și o relație „pe viață” cu fostul partener

Totuși, îi zic eu, când e un copil între cei doi adulți, nu mai poți șterge cu mâna omul din viața ta, cât de tare ai vrea. Trebuie să găsești cea mai mare maturitate emoțională de care poți da dovadă și să faci co-parenting, de dragul copilului. Natalia îmi arată un calendar – este timpul băiatului lor, împărțit între ea și tatăl copilului. Știe exact în ce zi și cu cine va fi. „Noi vedem și o psihologă, care ne ajută în rolul nostru de părinți. Eu vorbesc în scris cu el, nu la telefon, pentru că vorbind oral s-a întâmplat să aud lucruri urâte și fără să am o dovadă, eu prefer să mă protejez. Discutăm doar în scris și doar lucruri care țin de copil. La specialist mergem o dată la o lună jumătate, două. Ea este o persoană neutră, e adultul ăla sănătos, care se gândește le nevoile copilului, în primul rând, pentru că poate spune: «voi aici vă certați pe niște lucruri, dar copilul suferă»”. De pildă, spune Natalia, împreună negociază cum să aibă loc sunetele la telefon, atunci când copilul e la el. Sau vacanțele băiatului, care sunt împărțite egal.

Care-i treaba cu grupul Sex Talk de pe Facebook?

Primul grup de pe Facebook, care avea aproape 18000 de membri, a fost închis de platformă, pentru că îi încălca regulamentele. Erau multe profiluri false – oameni care își doreau anonimatul. Natalia spune că nu și-a imaginat că va avea așa impact, iar despre anonimat zice că pentru ea e important ca oamenii să scrie, iar „fiecare alege cum vrea să scrie, deschis sau anonim”. Cel de-al doilea grup are cam 4000 de membri acum. Dacă te uiți la discuțiile de acolo, ai impresia că moldovenii sunt foarte okay la capitolul educație sexuală, sunt activi și informați.

O mai întreb pe Natalia dacă mama ei o urmărește pe Instagram. „Nu știu dacă mă urmărește în fiecare zi sau dacă are grijă de inima ei”, râde ea. Și fotografii cu penisuri primește? Rar, spune. Poate că bărbaților le e frică, văzând în ea o autoritate. O consultație la cabinetul Nataliei costă 130 de euro. Banii aceștia îi oferă libertatea financiară să își ducă blogul pe Instagram. O întreb și despre cel mai mare regret pe care îl are. Din orice domeniu. De orice greutate. „În adolescență, am trăit un abuz sexual și marele meu regret este că nu l-am spus, nu am vorbit atunci cu părinții. Îngrășatul meu brusc era din cauza asta. Am intrat într-o perioadă în viața mea în care am fost complet singură. Să fi vorbit cu ai mei, asta ar fi schimbat multe lucruri. Ei nu își imaginau că în anturajul nostru s-ar fi putut întâmpla un abuz. Dar am avansat, am făcut terapie. Să fi vorbit atunci ar fi însemnat să mă iubesc pe mine. Să nu duc povara asta singură”. Acum, Natalia e căsătorită cu Yann, și o au împreună pe Thea, pe băiețelul Nataliei din relația anterioară, dar și pe fata lui Yann din prima căsătorie. „Acum sunt fericită și recunoscătoare că nu mi-am ascultat fricile și am putut pleca de la o relație toxică pentru mine”, zice ea.

Locuiește în Irlanda de cinci ani. A făcut cafea și a descleiat gume de mestecat de sub mese la Starbucks, iar în ultimii 3 ani a lucrat la eBay cu vânzătorii din Europa de Est. A fost ok la joburile astea, dar cel mai tare îi place să scrie.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.