Poate Navalny să-l dea jos pe Putin?

În deceniul trecut, au fost două momente când regimul politic din Rusia a căzut. În 1917, revoluția bolșevistă a dat jos monarhia țării, care pe atunci se clătina pe marginea prăpastiei. În 1991, lovitura de stat eșuată a susținătorilor marxism-leninismului, îndreptată împotriva reformatorului Mihail Gorbaciov, a grăbit căderea instabilei URSS. Oare valul protestelor, care străbate Rusia în ultimele săptămâni tot prevestește o nouă schimbare a regimului?

Puțin probabil. Cu siguranță, spre deosebire de protestele care traversau Rusia în 2011-2012 din cauza celei de-a treia inaugurări a lui Vladimir Putin în calitate de președinte, mișcarea de protest de acum are în frunte un lider carismatic, care trezește simpatie. Alexei Navalny nu doar luptă neîncetat, pe parcursul mai multor ani, cu corupția; în ianuarie el a fost reținut, în timp ce se întorcea din Germania (unde a petrecut câteva luni, urmând un tratament, după ce fusese otrăvit cu substanța „Noviciok”, preferată la Kremlin), pentru a continua lupta cu regimul lui Putin.

Spre deosebire însă de zilele sumbre ale regimului țarist și sovietic, regimul lui Putin nu se clatină și nici nu tremură. Pe parcursul ultimului deceniu, Putin și-a consolidat statul polițienesc și este gata să aplice orice mijloace disponibile pentru a-și menţine puterea. Putin, care a invadat Ucraina și a anexat ilegal Crimeea în 2014 pentru a-și crește ratingul de susținere în decădere, anul trecut a ajuns să introducă amendamente în Constituție, ca să poată rămâne președinte pe viață, neintenţionând să piardă puterea asupra afluxului mișcării de protestatari din weekend.

Totodată, este ceva deosebit de inexplicabil și chiar irațional în represiunile lui Putin împotriva lui Navalny și a colegilor și susținătorilor săi. Reprezentanții organelor de drept rețin mii de oameni, inclusiv jurnaliști, deseori aplicând tactici brutale. Guvernul a blocat, de asemenea, platformele lor pe rețelele de socializare, motivând că acestea ar încuraja dezordinea.

Între timp, posturile de televiziune afiliate Kremlinului transmit întruna povești docile despre Putin și depun tot efortul de a discredita mișcarea de protest. Conform logicii Kremlinului, dacă lideri străini, jurnaliști și diplomați fac declarații în sprijinul opoziției, astfel se confirmă că Navalny este o persoană-cheie a unei conspirații globale cu scopul de a destabiliza Rusia. Astfel, recent Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei a expulzat trei diplomați europeni, pentru că aceștia au participat la mitinguri în susținerea lui Navalny. Expulzarea nu a fost anunțată decât în acel moment, când Josep Borrell, reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, venise într-o vizită la Moscova.

Cu Navalny Kremlinul comunică cum ar comunica cu un dușman al poporului. Farsa ședințelor de judecată pe cazul lui Navalny, după întoarcerea acestuia din Germania, a semănat cu procesele-spectacol ale lui Stalin din 1930. Există însă o deosebire esențială: Navalny nu capitulează în fața dictatorului, recunoscandu-și „infracțiunile”. În timpul audierii, Navalny expunea nelegiuirile statului, iar sentința sa – aproape trei ani de închisoare – el a numit-o nelegitimă.

Recent, Navalny a publicat un video viral, în care Putin este învinuit de utilizare a banilor, obținuți prin fraudă, pentru construcția unui palat de miliarde de dolari pe malul Mării Negre. Rușii sunt obișnuiți cu o conducere coruptă, dar Navalny fără ezitare pune accentul pe proporțiile averii care se adună prin corupție. (Același lucru l-a făcut în 2017, când a publicat o investigație despre Dmitri Medvedev, care pe atunci ocupa funcția de prim-ministru).

Atacurile lui Navalny în mod direct diminuează puterea lui Putin. Temerile lui Putin devin tot mai profunde din cauza probabilității începerii unei lovituri întârziate de palat. Sancțiunile din Occident, introduse după anexarea Crimeii, sufocă economia Rusiei, și acest lucru crește nemulțumirea elitei politice a țării, care își dorește să aibă acces liber la conturile lor din Elveția și vilele din Italia. Astăzi, aceștia pot să încerce să-l dea jos pe Putin, la fel cum s-a întâmplat în 1964, când Nikita Hrușciov a fost înlăturat de la putere. Dar să-l dea jos pe umilitul Putin pare a fi mult mai ușor decât pe Putin, liderul popular.

Apariția misticilor și a prezicătorilor, care promit claritate, a devenit o altă dovadă a faptului că regimul rigid din Rusia începe să se autodistrugă. Grigori Rasputin, un sfânt autoproclamat, a contribuit la moartea monarhiei imperiale aflate în putrefacţie. În anii 1980, când imperiul sovietic deja nu mai putea fi reformat, au intrat în vogă psihiatrii, care vorbeau de la televizor.

Astăzi, tot mai populari devin șamanii politici de tot felul, începând cu comuniști și până la naționaliști. Aceștia prezic moartea iminentă a lui Putin, avertizează asupra agresiunii din Occident sau din China, emit speculaţii, conform cărora Navalny ar fi un proiect al serviciilor speciale rusești, scăpat de sub control. Unii interpretează chiar numele lui Navalny drept un semn că anume el ar fi cel destinat să răstoarne putinismul.

Cu toate acestea, așa cum arată reacția Kremlinului faţă de proteste, Putin și statul sunt un tot întreg. Iată de ce a-l da jos este o sarcină extrem de grea, cel puțin deocamată.

Copyright: Project Syndicate, 2021. www.project-syndicate.org