„Mulți iubitori de pisici urăsc să audă acest lucru, dar animalul lor de companie preferat poate fi o mare problemă de mediu”, scrie ediția austriacă Der Standard. „Când activiștii de mediu olandezi au cerut în 2019 să interzică pisicilor să iasă din casă, reacția violentă care a urmat a umbrit rapid cifrele la care avocații au făcut referire. Numai în Germania, pisicile ucid între 25 și 100 de milioane de păsări anual.”
„Cele mai înspăimântătoare date provin din Australia, unde impactul pisicilor domestice asupra mediului a fost atent urmărit pe parcursul ultimilor ani. De exemplu, în urmă cu un an, Threatened Species Recovery Hub a raportat că pisicile domestice sunt responsabile de moartea a 300 de milioane de păsări, mici mamifere și reptile în fiecare an. Și nu este vorba de pisici sălbatice, ci despre pisicile care, după fapta lor, se întorc acasă și sunt mângâiate și hrănite de proprietari”, notează ziarul.
În același timp, pisicile în sine nu pot fi învinovățite pentru această situație. Acestea doar își urmează instinctele naturale.
Cum pot fi oprite aceste „crime”?
Pentru a face acest lucru, o echipă de cercetători condusă de Robbie MacDonald de la Universitatea din Exeter a efectuat un experiment la care au participat 219 de familii din sud-vestul Angliei și 355 de pisici. Experimentul a testat frecvența „uciderii” de către pisici, reieșind din trei factori: compoziția alimentelor, jocurile care imită comportamentul de vânătoare și așa-numitul „puzzle de hrănire”. Acesta din urmă înseamnă că mâncarea nu este pusă doar într-un castron, ci ascunsă în interiorul unor mecanisme simple pe care animalele trebuie mai întâi să le „descopere”. „Grădinile zoologice folosesc această metodă de hrănire pentru a menține animalele într-o formă mentală bună “, explică ziarul.
Cu toate acestea, așa-numitul puzzle de hrănire nu a fost potrivit pentru obiectivul studiului. Proprietarii de pisici care au participat la studiu au raportat că animalele lor de companie au adus mai multe animale sacrificate, în loc să ghicească unde este mâncarea.
În schimb, alte două strategii s-au dovedit a fi eficiente. De exemplu, pisicile hrănite cu proteine de origine animalieră au adus acasă cu 36% mai puțină pradă. „Înlocuitorii precum soia pot fi suficienți pentru a hrăni pisica, dar este posibil să le lipsească anumite micronutrienți, iar această lipsă obligă pisicile să vâneze”, spun cercetătorii.
La fel de eficientă era metoda când proprietarii pisicilor jucau jocuri simulând vânătoarea cu ele timp de cel puțin 5-10 minute pe zi. Iată ce recomandă specialiștii: „puteți flutura cu niște pene sau ceva de genul acesta suspendat pe un șir în fața pisicii și, la sfârșit, când pisica se satură de joc puteți arunca o jucărie mai dură pe care pisica o poate „ucide”. Astfel de jocuri de vânătoare reduc numărul de „crime” reale cu 25%.”
Cu toate acestea, este puțin probabil ca ambele metode să ajute la protejarea animalelor vânate de pisici. „Singura metodă de încredere rămâne, conform lui MacDonald, din păcate, o măsură nepopulară – de a nu lăsa pisica să iasă din casă”, relatează Der Standard.
