Este absolventă la arte în Marea Britanie, teatrul este stihia ei, crede că vidul nu e un spațiu arid, ba dimpotrivă, locul unde toate se aliniază după constelația potrivită, una diafană, pură, așa încât din liniștea de acolo să se poată nască emoțiile în toată complexitatea lor. Vă zicem toate acestea, fiindcă cea despre care urmează să vă povestim astăzi și-a adunat toată sensibilitatea, curajul, durerea, inima, trecutul și prezentul într-o trilogie de filmulețe în care și-a arătat sufletul lumii, nu pentru a demonstra ceva, ci pentru a spune că este uman să treci prin tine toată paleta de stări. Discutăm cu Cătălina Cazacu despre mica ei producție cinematografică – Coloured Emotions.
Metafora trilogiei
Cătălina este convinsă că, dacă nu ai o conexiune spirituală în realitatea fizică, de fapt, nu ai nimic. Iar acest lucru se referă la orice interacțiune pe care o avem cu lumea înconjurătoare. Tocmai de aceea, proiectul Coloured Emotions este un final și totodată un început, ale cărui cuvinte și imagini pot fi interpretate în funcție de starea individuală a fiecăruia.
„Coloured Emotions a devenit un la revedere și un salut, anume atunci când mi-am amintit că fiecare dintre noi deține voința de a distruge orice, de a tăia legătura cu anumite situații, anumiți oameni ca pe un cordon ombilical, de a se elibera de greutatea gândurilor, a amintirilor, a temerilor, a cuvintelor, a ochilor… Această trilogie este o poveste a evoluției noastre emoționale: trecerea de la o stare de vis (Rai), la realitate (Purgatoriu), eventual ajungând la o iluzie salvatoare (Infern). Mi-am dorit să transpun atât vizual, cât și auditiv o emoție sau un gând ce poate evolua și care te poate trage până în abisul existenței proprii. Prin urmare, fie el vis, realitate sau fantezie, viitor, prezent sau trecut, fie Rai, Purgatoriu sau Infern, cineva sau ceva mereu ne urmărește. Astfel, cu toții ar trebui să ne putem contopi cu propria noastră umbră pentru a ajunge la lumină”, ne povestește Cătălina despre cum a luat naștere ideea proiectului.
„Mi-am sacrificat amintirile pentru a-i ajuta pe alții să se simtă în siguranță în casa inimii lor”
Tot aici, tânăra ne-a povestit că cel mai complicat lucru nu este să-ți expui trăirile proprii într-o miniproducție cinematografică, ci procesul de filmare, mai ales atunci când în spate nu ai o echipă de filmare și resurse, tot ce ai este scenariu, curaj și dorință enormă de a crea ceva care a depășit momentul de a trăi doar în interior.
„Sunt mulțumită de rezultat și îmi mulțumesc pentru că nu m-am dat bătută și am reușit să adun de una singură această trilogie. Nu îmi este frică de o deschidere emoțională, nu îmi este frică pentru că mi-am prezentat sufletul pe-o tavă și l-am întins lumii, nu îmi este frică să par vulnerabilă. Mereu mi-am zis că, pentru a te contopi cu spectatorul, trebuie să îi ajungi până în ființă. Ce cale ar putea fi mai bună decât cea în care îi arăți unei persoane că tu te raportezi la emoțiile lui/ei și invers, ea/el la ale tale. Mi-am sacrificat amintirile pentru a-i ajuta pe alții să se simtă în siguranță în casa inimii lor”, ne destăinuie Cătălina.
„Ce aș putea face cu toată dragostea sau tristețea pe care o simt? Unde aș putea s-o ascund? În ce? În cine?”
Tânăra ne-a mai povestit că acest proiect este țipătul ei îndreptat spre oglinda propriei ființe, un val energetic care sparge barierele de timp și spațiu.
„Mereu am simțit mult și intens, deseori mă măcinam gândindu-mă «Ce aș putea face cu toată dragostea sau tristețea pe care o simt? Unde aș putea s-o ascund? În ce? În cine?». Am primit răspunsul în timpul carantinei atunci când am început să culeg idei și crâmpei din textele pe care le-am scris anterior. «Oferă-ți dragoste ție. Poate nu ție persoanei de acum, ci celei din trecut care avea nevoie de iubire și protecție. Iar tristețea pune-o în artă, pentru că nu o să dai greș.» Acesta a fost gândul de la care am pornit în această aventură a scurtmetrajelor”, istorisește protagonista noastră.
Rai. Purgatoriu. Infern
Cătălina ne-a mărturisit că mereu a fost pasionată și fascinată de ideea universurilor paralele care au loc concomitent. Așa a decis să delimiteze evoluția emoțiilor umane raportându-le propriilor simțiri. Astfel, tânăra a constat că acestea ajung să se învârtă într-un cerc, parte componentă a unei spirale, sfârșitul fiind un început aflat în continuă ascensiune.
Așadar, Cătălina povestește că „Raiul” este acea stare de vis, locul în care te simți protejat, locul în care poți rezona cu fiecare celulă a corpului, cu cei care au existat înaintea ta. Este acea stare în care simți viața ca un eveniment complet pentru că ești singurul care îi poate da formă.
„M-am jucat atât vizual, cât și auditiv cu ideea de aflare în nucleul unui vis, unde-i pace, unde urmărești frumusețea cerului, unde ești conștient cu tine, însă, în același timp, știi că cineva sau ceva te urmărește. O ființă sau o stare ascunsă în subconștient”, menționează Cătălina raportându-se la primul episod al trilogiei.
„Te trezești din vis și ajungi într-un purgatoriu al emoțiilor. Te naști singur, exiști singur și mori tot în singurătatea ta. Realitatea devine o punte între subconștient și conștiința superioară. O secundă ce aparține unei realități. Nu-i așa că punem destul de multă muncă pentru acea secundă care durează cât ai clipi din ochi? Este Purgatoriul oare o stare a ființei sau un sentiment de înstrăinare, atunci când ești nicăieri, dar peste tot?” Încercând să răspundă la aceste întrebări, Cătălina a scris scenariul pentru cel de-al doilea episod al trilogiei, pe care îl puteți vedea mai jos.
„Doar revizuindu-ți fricile, reușești să faci parte cu trecutul și nu-ți mai este teamă de el”
Din frământările filosofice descrise în primele două episoade, Cătălina și-a dorit să pășească în ultima etapă a acestui proces – „Infernul”.
„Te eliberezi. Totuși, până a păși în Infern, trebuie să faci o decizie conștientă în care ființa ta înțelege că doar revizuindu-ți fricile, reușești să faci parte cu trecutul și nu-ți mai este teamă de el”, punctează tânăra.
Prin această trilogie, Cătălina vrea să alinieze gândurile sub o singură convingere: „Tu ești acel cineva care te eliberează”, și completează cu gândul lui Dante, precum „Calea către Paradis începe în Iad”, așa că, la final, o luăm mereu de la început.
Trilogia Coloured Emotions, în colaborare cu SLOW creatives, este regizată, scrisă, montată de Cătălina Cazacu, ea fiind și eroina principală, iar în spatele preproducției se află Ira Trifanov.
O puteți urmări pe Cătălina pe pagina ei de Instagram și pe YouToube.
