„Hmmm”, oftează Bruno Mottis, mijind ochii prin ochelarii cu rame de culoare maro. „Ai vărsat apă pe el? Sau au pus o greutate mai mare de un kilogram deasupra? Se pare că cablajul din interior a ars și s-a deconectat cumva”. Mottis, un meșter voluntar în repararea obiectelor, întoarce un cântar de bucătărie și examinează placa cu un detector de tensiune portabil sub o lampă strălucitoare. „S-ar fi putut umezi când îl curățam”, răspunde Imenet, o pariziană care vizitează un atelier de reparații din capitala Franței. „Sper că poate fi reparat și nu va trebui să cumpăr altul. Dacă fac asta, voi avea o altă problemă și apoi va trebui să cumpăr altul din nou. Este un cerc vicios”.
Capitala Franței găzduiește o duzină de așa-numitele „cafenele de reparații”, care permit localnicilor o dată pe lună, gratis, să-și repare articolele de uz casnic și electronice cu ajutorul și sfaturile voluntarilor entuziaști.
Aproape două treimi dintre europeni ar prefera să-și repare electrocasnicele decât să cumpere altele noi
„Suntem o societate a deșeurilor și a consumului excesiv”, spune Emmanuel Vallée, organizatorul Repair Café Paris, local care, de când a fost deschis în mai 2019, adună de obicei aproximativ 25 de persoane la fiecare eveniment. „Aruncăm lucrurile chiar și atunci când nu este nevoie”, adaugă el.
Pentru Vallée și reparatori ca el, este mult de lucru. Lumea a produs aproape 45 de milioane de tone de deșeuri electronice în 2016. Consumatorii și companiile și-au aruncat vechile smartphone-uri, computere și aparate de uz casnic – materiale în valoare de aproximativ 62,5 miliarde de dolari. În Europa, unde problema este deosebit de acută, cercetătorii estimează că doar între 12% și 15% din telefoanele mobile sunt reciclate corespunzător – în pofida faptului că aproximativ 90% din populație deține unul.
Deșeurile electronice, care sunt adesea expediate ilegal din vest către depozite toxice în țări precum Filipine, Ghana, Nigeria și China, ar urma să crească la peste 52 de milioane de tone până la sfârșitul anului 2021 și să se dubleze până în 2050. Astfel, acestea se vor transforma în cel mai rapid tip de deșeuri menajere din lume. Impactul lor asupra mediului este imens: de la emisii uriașe de carbon până la poluarea surselor de apă și a lanțurilor de aprovizionare cu alimente.
Dar cantități semnificative de deșeuri ar putea fi evitate dacă reparăm produsele electrocasnice în loc să le aruncăm. Potrivit unui studiu al Agenției Franceze pentru Managementul Energiei, doar 40% din electrocasnicile defecte din Franța sunt reparate. Dar sondajele au constatat că aproape două treimi dintre europeni ar prefera să-și repare produsele decât să cumpere altele noi. Într-un efort de a dezamorsa această cantitate vastă de deșeuri, camera inferioară a Parlamentului francez a votat anul trecut introducerea unui indice de rating de „reparabilitate” pentru aparate precum mașini de spălat, mașini de tuns iarba, televizoare și smartphone-uri. Procedând astfel, guvernul francez speră să crească rata de reparații electronice la 60% în termen de cinci ani.
Rating de „reparabilitate” pentru electrocasnice
Regulile au intrat în vigoare în ianuarie și impun producătorilor să afișeze evaluări – similare cu sistemul de evaluare energetică deja utilizat pe scară largă – care sunt calculate utilizând cinci valori: ușurința de reparație, costul pieselor de schimb, disponibilitatea pieselor de schimb, disponibilitatea documentației de reparații.
După primul an, producătorii, distribuitorii și vânzătorii care nu se conformează vor primi o amendă de 15.000 euro. Proiectul de lege include, de asemenea, un indice de „durabilitate” care va intra în vigoare din 2024 și care va avea noi criterii precum fiabilitatea și siguranța produsului.
„Vrem să limităm consumul de resurse naturale ale lumii”, spune Veronique Ryotton, deputată franceză. „Toată lumea este îngrijorată. Scopul este îmbunătățirea pieței în termeni de mentenabilitate și sper că acest indice va face consumatorii mai conștienți de această criză de mediu.”
Impact benefic uriaș
Studiile preliminare sugerează că creșterea reparațiilor ar putea avea un impact benefic uriaș. Analiza Biroului European de Mediu (EEB), o rețea de organizații cetățenești din domeniul mediului din Europa, a constatat că extinderea duratei de viață a tuturor mașinilor de spălat, notebook-urilor, aspiratoarelor și smartphone-urilor din UE cu un an ar reduce patru milioane de tone de dioxid de carbon anual până în 2030 – echivalentul scoaterii a două milioane de mașini de pe drumuri în fiecare an.
Cu toate acestea, activiștii spun că unul dintre dezavantajele majore ale indicelui francez de mentenanță este faptul că producătorii se vor evalua singuri și nu de către un organism independent.
„Evident, există un risc de părtinire dacă producătorii înșiși vor anunța evaluarea”, spune Jean-Pierre Schweitzer, responsabil de economia circulară la compania EEB. „Dar aceasta este prima inițiativă națională de acest gen. Și aceasta arată că problema reparației devine din ce în ce mai importantă”.
În noiembrie, Parlamentul European a adoptat un raport în favoarea stabilirii unor reguli mai puternice de „drept la reparație”.
De asemenea, progresează și acțiunile la nivel național. În Austria, guvernul a redus la 10% TVA-ul pentru anumite reparații. În Ungaria, guvernul a prelungit perioada de garanție pentru anumite aparate până la trei ani. Australia a lansat un raport cu privire la „dreptul la reparații”, constatările urmând să fie publicate în februarie. În unele state americane există drepturi de reparații în vigoare cu o durată de un deceniu, deși se referă în principal la vehicule.
Între timp, pentru cei din cafenelele obișnuite din Paris, realitatea reparației a produselor electrocasnice este o lume complet diferită. „Mi-au spus că nu se poate repara”, spune Caroline, o femeie din Paris, fluturând instrucțiunea unui producător, care spune că mașina ei de cusut în vârstă de 20 de ani nu poate fi reparată. „Dar am identificat problema în câteva minute. Totul funcționează atunci când luăm lucrurile în propriile mâini.”
Sursa: bbc.com
