Țări ca România și Polonia, care se vedeau a profita rapid de mana economică generată de prezența a 12.000 de militari americani suplimentari trebuie să-și ascundă acum dezamăgirea. Joe Biden a anulat imediat decizia lui Donald Trump de a retrage din Germania 12.000 de militari, ceea ce ar fi constituit nu doar o imediată lovitură economică pentru acele regiuni din Germania care de decenii și-au modificat și adaptat economia în jurul prezenței trupelor americane, dar ar fi constituit o victorie diplomatică pentru Putin.
În ciuda promisiunii vagi a lui Trump că acei soldați mutați din Germania ar fi fost instalați în România sau Polonia, decizia a fost văzută mai ales ca un fel de pedeapsă personală a lui Trump pentru Angela Merkel și pentru Germania.
Aproximativ 35 000 de militari americani sunt staționați în Germania, unde, potrivit acordurilor, numărul lor poate urca, într-adevăr, până la 52.000. Legal, prezența lor acolo e asigurată prin tratate de la al Doilea Război Mondial.
Bazele militare americane în Germania, 35 astăzi cu toatele, sunt instalate exclusiv în vestul țării, în ceea ce a fost Republica Federală, RFG, în special în Bavaria. Departe de a fi văzute cu ostilitate de localnici, ele au asigurat și o mare sursă de venituri pentru economiile locale, de aceea amenințarea lui Trump că ar putea muta trupele în Polonia este văzută mai degrabă cu îngrijorare. Bazele acestea militare au mulți angajați locali, iar una cum este cea din Ramstein e un adevărat orășel american, cu toate serviciile aferente care fac să funcționeze economia locală.
Trump luase hotărârea de a muta militarii fără a consulta Pentagonul (ministerul apărării) și fără a-și informa aliații din NATO. Trump a tot insistat pe aceea că Germania nu a dedicat 2% din produsul intern brut apărării în NATO și a criticat relația comercială a Germaniei cu Statele Unite prin intermediul Uniunii Europene.
În realitate, cei 2% din PIB nu sunt o datorie pentru SUA sau NATO
În realitate, contrar afirmațiilor lui Trump, Germania nu datorează acești bani Americii, pentru protecție, sau Alianței Nord Atlantice – NATO. În 2014, țările europene și-au stabilit un obiectiv de a cheltui 2% din PIB-ul lor pentru apărare până în 2024. În 2019, Germania a atins 1,3 la sută în cheltuielile cu apărarea, potrivit Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm. Aici intervin însă tot soiul de neînțelegeri tehnice, mulți închipuindu-și că cei 2% din PIB pentru apărare ar fi fonduri destinate SUA, ca un soi de taxă.
Faptul că țările europene din NATO s-au angajat să-și ridice cheltuielile militare la 2% din PIB nu înseamnă însă că ele ar fi obligate prin asta de pildă să cumpere armament american, sau să verse acei bani Pentagonului. Cei 2% din PIB pe care trebuie să-i cheltuiască țările din NATO pentru apărare nu trebuie dați SUA, nu sunt o taxă de protecție, ci e vorba de un angajament securitar colectiv. Fiecare țară este liberă să cheltuiască cei 2% cum corespunde mai bine dispozitivului său militar.
Mulți se temeau că retragerea, fie și parțială, a trupelor din Europa, sau mutarea lor în alte țări, în situația de față va încuraja Rusia. Generalul american Ben Hodges, acum pensionat, dar care a comandat forțele SUA în Europa, numise deja decizia lui Trump o „greșeală colosală”.
Joe Biden a anulat-o, însă, cel puțin deocamdată, și a anunțat în același timp și că vrea să prelungească cu cinci ani acordul START cu Rusia. Este vorba de tratatul de limitare a armelor nucleare strategice (New START) cu Rusia.
Kremlinul a declarat deja că va saluta o prelungire a pactului, ultimului tratat bilateral major de dezarmare nucleară existent între Rusia şi Statele Unite. Administrația Trump încercase să introducă și alte categorii de arme nucleare în acord și să implice și China în acest tratat.
SUA ar putea pierde un război simultan cu Rusia și China
China a refuzat însă de la început să participe la un asemenea tratat. Pentru SUA, problema este și financiară. Statele Unite își văd scăzând superioritatea militară într-un ritm primejdios și ar putea pierde un război împotriva Chinei sau a Rusiei, cum a arătat-o un raport făcut public de o comisie bipartizană pe care Congresul a creat-o pentru a evalua strategia de apărare a administrației Trump.
Am mai scris despre riscul unui război între Statele Unite și China așa cum e văzut de expertul Robert Kaplan. Armata americană, care s-a bucurat de o dominație necontestată vreme de decenii, nu reușește acum să primească resursele și atenția necesare din partea administrației pentru a putea depăși China și Rusia într-o cursă pentru puterea militară care amintește într-adevăr de Războiul Rece.
