Vă auziți partenerul respirând în apropiere și asta vă enervează instantaneu. Vedeți pe cineva care cască și acest lucru vă provoacă o reacție de iritare maximă. Evitați restaurantele, deoarece nu puteți suporta sunetul de mestecat. Sunetele, pe care unii oameni nici măcar nu le bagă în seamă, provoacă altor oameni o serie de reacții la nivel neurologic.
Persoanele cu misofonie sunt afectate emoțional de sunetele obișnuite, de obicei cele făcute de alții și care nu au impact asupra altor oameni.
Exemplele de mai sus (respirație, căscat sau mestecat) creează o reacție de luptă lăuntrică și declanșează furie și dorința de a evada. Misofonia este puțin studiată și nu se știe exact cât de comună este. Se știe însă că îi afectează pe unii mai rău decât pe alții și poate duce la izolare, deoarece persoanele, care suferă de această afecțiune, încearcă să evite astfel de sunete declanșatoare.
Persoanele, care au misofonie, se simt deseori jenate de această stare și deseori nu menționează reprezentanților asistenței medicale despre asta, iar ei, la rândul lor, adesea nu sunt familiarizați cu această afecțiune.
Cu toate acestea, misofonia este o adevărată tulburare și una care compromite serios funcționarea omului, socializarea și, în cele din urmă, sănătatea mintală. Misofonia apare de regulă în jurul vârstei de 12 ani și probabil afectează mai mulți oameni decât ne dăm seama.
De ce oamenii cu misofonie sunt mai sensibili la diverse sunete?
Pentru un studiu publicat în revista Current Biology, oamenii de știință au scanat creierul a 20 de persoane care suferă de misofonie și a 22 – fără. Toți participanții au ascultat sunete neplăcute, inclusiv țipete, sunete neutre precum ploaia și ceea ce oamenii considerau sunetele lor „declanșatoare”, cum ar fi anumite sunete de mâncare sau respirație.
Nimeni nu a fost încântat de sunetele enervante, dar atunci când oamenii cu misofonie și-au auzit zgomotele declanșatoare, au început să transpire și ritmul cardiac le-a crescut.
Privind scanările cerebrale, cercetătorii au dedus că legătura dintre diferite regiuni ale creierului este diferită la persoanele care reacționează atât de puternic.
O regiune a creierului nostru se numește cortexul insular anterior și influențează ceea la ce acordăm atenție. Pentru persoanele cu misofonie, acea regiune era mai activă când ascultau sunetele declanșatoare.
În plus, AIC-ul (cortexul insular anterior) lor s-a conectat mult mai mult la alte regiuni ale creierului, ceea ce a contribuit și la reacția extremă a corpului și a psihicului lor.
Ce cauzează misofonia?
Deși deocamdată nu se cunoaște cauza exactă a provenienței sale, totuși misofonia a fost observată cel mai des în rândurile persoanelor care suferă de tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), tulburări de anxietate și sindromul Tourette.
Cel mai des, primele simptome apar înainte de pubertate, între nouă și 12 ani, afectând mai des persoanele de sex feminin.
De asemenea, persoanele cu misofonie tind să aibă un coeficient intelectual mai mare.
Inițial, sunetul declanșator este de obicei un sunet provocat de un părinte sau de membru al familiei, iar declanșatorii noi apar în timp.
Se consideră că în apariția misofoniei ar putea fi implicat și factorul genetic, deoarece aceasta deseori este prezentă la reprezentanți ai aceleiași familii, dar acest lucru nu a fost cercetat încă.
Cum se tratează misofonia?
În SUA și în alte părți ale lumii, există deja instituții medicale care se ocupă cu tratamentul acestei afecțiuni cu ajutorul terapiei comportamental cognitive, utilizând zgomotul alb sau căștile. Pacienții, care au beneficiat de tratament, au înregistrat îmbunătățiri la acest capitol. Totuși, există două metode.
# Terapia de recalificare a tinitusului
Într-un curs de tratament cunoscut sub numele de terapie de recalificare a tinitusului (TRT), oamenii sunt învățați să tolereze mai bine zgomotul. Acest lucru îl puteți face cu ajutorul psihologului.
# Terapia cognitiv-comportamentală
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este un alt tip de terapie care poate ajuta la schimbarea asocierilor negative pe care le aveți cu zgomotele declanșatoare.
Potrivit rezultatelor cercetării, dispozitivele de la nivelul urechilor, care emit sunete de ploaie, natură sau altele, s-au dovedit a fi deosebit de eficiente, 85 % dintre utilizatori experimentând o ameliorare a simptomelor.
Totuși, specialiștii recomandă consilierea psihologică atât pentru persoanele care au această condiție psihologică, cât și pentru familia lor.
Preparate medicamentoase, însă, nu au fost create pentru ea până acum.
