Belarus a început anul 2021 cu stângul. A coborât de pe locul 16 pe locul 114 în clasamentul internațional de siguranță, conform bazei de date globale Numbeo, care a listat cele mai sigure și cele mai periculoase destinații din lume pentru 2021, i s-a luat dreptul de a găzdui Campionatul Mondial la Hochei, iar Consiliul European a decis să prelungească măsurile restrictive împotriva oficialilor belaruși.
Situația din Belarus continuă să fie tensionată. UE și-a exprimat îngrijorarea de mai multe ori, astfel a înaintat măsuri restrictive în câteva rânduri împotriva oficialilor și a personalităților cheie implicate în represiuni.
Aceste măsuri includ: embargo asupra armelor, interdicție asupra exportului de bunuri utilizate pentru represiune internă, înghețarea activelor.
UE a înaintat măsuri restrictive pentru Belarus în câteva rânduri: prima rundă de sancțiuni a fost introdusă la 1 octombrie 2020 împotriva a 40 de oficiali, pentru represiuni, intimidări a protestatarilor și falsificarea alegerilor.
Siguranța în Belarus. Numbeo.com
Al doilea set de sancțiuni a fost înaintat la 6 noiembrie 2020 împotriva lui Aleksandr Lukașenko și alți 14 oficiali, printre care și fiul acestuia, Viktor Lukașenko, în legătură cu acte de represiune și de intimidare a demonstranților pașnici.
Siguranța în Belarus. Numbeo.com
Iar al treilea set a fost înaintat la 17 decembrie 2020. Printre persoanele desemnate se numără personalități cheie ale conducerii politice și ale guvernului, înalți funcționari ai Ministerului de Interne și ai trupelor sale, președintele Consiliului Republicii Adunării Naționale a Belarusului, procurorul general, mai mulți judecători, președintele Companiei Naționale de Televiziune și Radio de Stat și mai mulți actori economici de frunte.
„Este imposibil să se asigure siguranță”
Represiunile folosite de forțele guvernamentale belaruse împotriva protestatarilor au stârnit indignare internațională. Uniunea Europeană și SUA au impus sancțiuni oficialilor de la Minsk.
Mai mulți sponsori importanți ai Campionatului Mondial de hochei pe gheață s-au retras. Skoda Auto, Volkswagen, Nivea și Liqui Moly, sponsori ai turneului, anunțaseră că refuză să sponsorizeze CM dacă evenimentul urma să se desfășoare la Minsk.
Membrii opoziției din Belarus, de asemenea, au cerut ca țara să fie eliminată din turneu din cauza unei represiuni împotriva protestatarilor în urma alegerilor disputate.
Pe 18 ianuarie, în cadrul ședinței Consiliului Federației Internaționale de Hochei, Belarusului i s-a luat dreptul de a organiza și găzdui acest campionat, iar Letonia a refuzat să participe în comun cu Belarus. Motivele invocate au fost situația instabilă din țară, dar și încălcările drepturilor omului și a represiunilor care nu au contenit din august.
Consiliul Federației Internaționale de Hochei pe Gheață (IIHF) a constatat că „în prezent este imposibil să se asigure siguranța echipelor, spectatorilor și oficialilor pe durata desfășurării unui Campionat Mondial în Belarus”.
Campionatul Mondial de hochei urma să se desfășoare în Minsk și Riga între 21 mai și 6 iunie.
Contextul
Anul 2020 a fost un an istoric pentru Belarus. În mai, au izbucnit mai multe manifestații mici împotriva regimului lui Aleksandr Lukașenko. Primele proteste s-au întâmplat după ce Lukașenko a neglijat existența coronavirusului, spunând că „nu există”, și nu a întreprins nicio acțiune pentru gestionarea pandemiei de COVID-19. Pe lângă asta, tot în luna mai, a fost arestat omul de afaceri și bloggerul Serghei Tihanovski, care reprezenta opoziția politică la alegerile din august. Aceste lucruri au stârnit nemulțumiri în rândul belarușilor.
Gloanțe de cauciuc în schimbul florilor
La 9 august 2020, în Belarus au avut loc alegerile prezidențiale. Cu câteva zile înainte și câteva zile după alegeri, internetul a fost oprit sau limitat pe tot teritoriul Belarusului, stațiile de metro au fost închise, iar militari mărșăluiau pe străzile orașelor mari.
Sursa foto: Getty Images
În seara zilei de 9 august, televiziunile de stat au distribuit rezultatele sondajelor care arătau că Lukașenko ar fi primit 80,23% din voturi, în timp ce contracandidata lui, Tihanovskaia, a primit 9,9%. Acest lucru a stârnit reacția belarușilor care au votat-o pe Svetlana Tihanovskaia. Oamenii au ieșit în stradă să protesteze pașnic, susținând că alegerile ar fi fost fraudate. În noaptea de 9 august doar pe străzile Minsk-ului se presupune că au ieșit în jur de 5000 de oameni, însă forțele de ordine au folosit toate resursele pentru a înăbuși manifestațiile: bastoane, gloanțe de cauciuc, grenade cu bile de plumb, tunuri de apă și gaze lacrimogene.
Ultimul dictator al Europei
Aleksandr Lukașenko are 66 de ani și conduce Belarusul din 1994, anul în care Belarus și-a căpătat independența față de Rusia. De altfel, alegerile din acel an au fost singurele recunoscute la nivel internațional ca fiind libere și corecte, în comparație cu celelalte alegeri în următorii 26 de ani în care a câștigat Lukașenko.
Sursa foto: Kommersant
Acesta, din 1992, candidează ca „independent” pe acte, însă își declară deschis simpatia față de est. Este liderul cu cel mai mult timp în funcția de președinte dintre toți liderii din spațiul european.
Cele trei femei ale Belarusului
Victor Babaryka, principalul reprezentant al opoziției, a fost arestat în iunie fiind acuzat de luare de mită.
După arestarea lui Babaryka, soția lui Serghei Tihanovski, Svetlana Tihanovskaia s-a înregistrat în cursa electorală. A fost lăsată să facă acest lucru, deoarece nu era văzută ca un pericol pentru Lukașenko. Mai mult, opoziția s-a unit, fiind formată din soțiile și colegele candidaților arestați.
De cealaltă parte, Aleksandr Lukașenko făcea declarații discriminatorii și sexiste, precum că „constituția Belarusului nu este pentru o femeie” și „o femeie nu este făcută să conducă o țară.”
Cele trei femei care au format o altă opoziție sunt Svetlana Tihanovskaia, Maria Kolesnikova, șefa de campanie a lui Viktor Babaryka și Veronika Tsepkalo, soția lui Valery Tsepkalo.
De la stânga la dreapta: Veronika Tsepkalo, Svetlana Tihanovskaia și Maria Kolesnikova. Sursa foto: AP
Veronika Tsepkalo a lucrat până acum la Microsoft și a luat locul soțului Valery, fost ambasador în Statele Unite ale Americii și fondatorul celei mai mari companii de IT din Europa de Vest. Valery era candidatul Progresiștilor și a părăsit Belarusul împreună cu copiii săi, din frica de a fi arestat.
Maria Kolesnikova, șefa de campanie a lui Viktor Babaryka, a luat locul lui. Acesta era candidatul Stabilității. Babaryka este bancher și se mai ocupă cu afaceri cu petrol și gaze care vin din Rusia.
Svetlana Tihanovskaia este profesoară de limbi străine și traducătoare.
Pentru ce se protestează
Cauze invocate de protestatari sunt:
Represiunea politică și autoritarismul;
Arestarea candidaților de opoziție;
Frauda electorală;
Gestionarea pandemiei de COVID-19;
Politicile economice și sociale ale guvernului.
Iar obiectivele:
Demisia lui Aleksandr Lukașenko;
Demisia guvernului;
Noi alegeri prezidențiale, libere și corecte;
Eliberarea prizonierilor politici;
Revenirea la constituția din 1994.
Forța letală, la necesitate
Poliția specială (AMAP/OMON), trupele interne și forța specială de elită „Almaz” antiteroristă au abuzat de putere, folosind violență față de protestatari.
Protestele au strâns în jur de 100.000 de persoane sau mai mult. Acestea au fost cea mai serioasă provocare pentru Lukașenko, care a suprimat neîncetat opoziția în cei 26 de ani de mandat. Potrivit apărătorilor drepturilor omului, peste 30.000 de persoane au fost reținute de la începerea protestelor și mii dintre ele au fost bătute cu cruzime.
Sursa foto: REUTERS
Mai mulți jurnaliști independenți au fost arestați, atât de la publicații naționale cât și de la cele internaționale, unii dintre ei fiind deportați. Autoritățile au blocat accesul la peste 100 de site-uri web, inclusiv site-uri de știri. Cel mai mare portal de știri online al țării, TUT.BY, a fost lipsit de acreditările sale de către guvern și rămâne sub presiune.
În octombrie, anul trecut, poliția din Belarus a fost autorizată să folosească arme letale împotriva protestatarilor anti-guvernamentali, dacă este necesar.
Cu toate astea, protestatarii găsesc diferite metode pentru a-și exprima poziția. De la început, canalele de Telegram au jucat un rol cheie în organizarea manifestațiilor pașnice: oamenii încearcă să discute cu polițiștii ca să vină de partea poporului (de câteva ori s-a reușit), femeile îmbrățișează polițiști și le oferă flori în semn de pace.
Steagul alb-roșu-alb a devenit un simbol al democrației în Belarus, aceste culori au devenit simbolul seriilor de proteste din 2020-2021. Steagul alb-roșu-alb a fost folosit de Republica Democrată Belarusă în 1918 înainte ca Belarusul să devină Republica Sovietică.
Aleksandr Lukașenko refuză să negocieze predarea puterii, cu toate că nu este recunoscut ca președinte de nicio țară.
Mass-media internațională interpretează seriile de proteste din Belarus de după alegerile prezidențiale din august drept o mișcare de eliberare națională de sub un regim autoritar, iar Aleksandr Lukașenko este prezentat ca ultimul dictator al Europei.
