Republica Moldova este extrem de vulnerabilă la variabilitatea climei. Fenomenele climatice extreme (secete, înghețuri, grindină, inundații) devin tot mai frecvente, fiind un efect clar al schimbării climei la nivel global.
Modificările climatice accentuate au devenit deja o constrângere în creșterea economică a țării, iar principalul
sector care ar avea de suferit este agricultura.
Cum s-au schimbat condițiile climaterice în Moldova
Intensificarea schimbărilor climatice, caracterizată, în special, prin majorarea temperaturii, este o tendință globală. În Republica Moldova, înregistrările din ultimele două decenii (1999-2019) arată o creștere clară a temperaturii medii anuale cu un grad Celsius.
Evoluția temperaturii medii anuale
Cum s-au modificat precipitațiile căzute în Moldova în ultimii ani
În cazul precipitațiilor, nu se atestă o tendință clară, însă
fluctuația acestora este mare. Între 1999 și 2020, volumul
mediu anual al precipitațiilor a fost de 46,1 mm, iar devierea standard a constituit circa 8 mm, ceea ce a determinat un coeficient de variație de circa 17,3%.
Evoluția cantității anuale de precipitații în Moldova
Totodată, schimbările climatice din Republica Moldova se caracterizează prin sporirea fenomenelor meteorologice extreme. Astfel, în ultimii 20 ani s-au înregistrat mai multe secete de diferită intensitate, iar cele mai severe au fost în 2003, 2007, 2012, 2015 și 2020.
Evoluțiile climaterice influențează economia prin diverse
canale, însă cel mai rapid și vizibil efect asupra economiei se produce prin intermediul agriculturii.
Dacă presupunem că alți factori de influență (de exemplu, precipitațiile) nu s-au modificat în timp, atunci creșterea temperaturii medii anuale cu mai mult de 0,66 grade Celsius duce la comprimarea producției agricole cu aproximativ 0,12%.
Sporirea cantității de precipitații cu 1% duce la creșterea producției agricole cu aproximativ 0,19%.
Modificarea anuală a volumului producției agricole, cantității de precipitații și temperaturii medii
De obicei, cele mai severe secete sunt însoțite de comprimări ale sectorului agricol cu cel puțin 10%.
Degradarea avansată a infrastructurii de irigare în primele două decenii de existență a Republici Moldova a reprezentat o cauză importantă a scăderii consumul de apă în agricultură.
Totuși, după 2009, s-a atestat o ușoară creștere a consumului de apă. Lipsa investițiilor după 1991 a cauzat deteriorarea sistemului de irigare. Astfel, în prezent, circa 60% din sistemele centralizate de irigare necesită reabilitare.
Degradarea sistemului de irigare a determinat și reducerea drastică a suprafeței irigate. Dacă în primii ani de independență a Republicii Moldova (1993-1995),
erau irigate suprafețe în jur de 100 mii ha, atunci
după 2015 au fost udate arii cuprinse între 3-4 mii ha.
Astfel, după 2000, cel mult 1/5 din terenurile agricole irigabile au fost irigate.
În anii cu secetă, producția agricolă s-a redus cu:
Pentru a spori reziliența agriculturii la schimbările climatice este necesară o serie de măsuri, care să acorde
o atenție deosebită restabilirii resurselor naturale.
O primă direcție de acțiuni se referă la eficientizarea procesului de producție în sectorul agricol, care ar cuprinde măsuri ce vizează stimularea fermierilor pentru creșterea culturilor rezistente la condiții de secetă și pentru utilizarea corectă a tehnologiilor de cultură.
Un alt set important de măsuri se referă la reducerea deficitului de apă. Sporirea resurselor de apă reprezintă o precondiție pentru reconstruirea și chiar extinderea sistemului de irigații.
Pentru a diminua deficitul de apă, sunt necesare de
realizat următoarele acțiuni:
- investiții în infrastructură pentru reducerea pierderilor la
- transportarea apei;
- restabilirea și majorarea numărului stațiilor de epurare,
- pentru a asigura returnarea unui volum cât mai mare a apei
- utilizate în producție și consum;
- restabilirea și protejarea bazinului hidrografic intern (râuri,
- râulețe și lacuri).
O altă direcție importantă se referă la împădurirea țării. Gradul de împădurire a țării este de 11,3%, iar acest nivel este sub pragul minim necesar pentru asigurarea echilibrului ecologic.
Astfel, într-o perioadă medie de timp (3-5 ani), gradul de împădurire a țării trebuie extins până la 15%.
Sursa: Cum asigurăm reziliența agriculturii la schimbările climaterice.
Comentarii