Când am emigrat eu, cinci ani în urmă, am luat doar un singur bagaj mare, de 23 de kg, pe care l-am umplut cu tricouri și alte haine mai subțirele, pentru că era în plină vară. Nu m-am gândit niciun minut cum s-ar simți 20 de grade în Irlanda, față de Moldova. Am ajuns, am înghețat ca un câine la Garda de Nord și am fugit la cel mai ieftin magazin din Dublin după hanorace, pulovere, pantaloni cu băicuță și alte haine mai călduroase. Nu mi-am luat hrișcă cu mine, dar din prima zi aici am căutat. O prietenă, la care am poposit primele zile, mi-a arătat magazinele cu produse est-europene și, de îndată ce am pus piciorul acolo, am zburat spre raftul cu hrișcă, am luat-o, am plătit-o și eram gata să dorm cu pachetul acela lângă mine. Hriiiiiișcă. Da, așa a fost. Fix ca oamenii ăia care fugeau după hârtie igienică, când se anunțase primul val de pandemie.
Doi ani mai târziu, când am găzduit noi la rândul nostru un alt moldovean și am mers împreună la magazin, am văzut cum omul s-a repezit și el, ca mine, doar că – la varză. „Vreau să fac varză murată. Nu pot fără ea”. Scurt, clar, rapid. În două ore, aveam două borcane de 3 kg cu varză hăcuită, îndesată cu morcov răzuit nervos și înecată în apă sărată, pe geam, la soare, la fermentat. Moldoveanul, mi-am zis atunci, fără murături, e ca… e ca primăvara fără ghiocei și iarna fără zăpadă, toamna fără gutui dulci-amărui și vara fără vacanțe la Zatoka. Orice comparație mi se pare prea săracă, când vine vorba despre murăturile noastre.
Am întrebat mai mulți moldoveni, emigrați de curând sau cetățeni cu acte depline ale altor țări, ce și-au luat cu ei, în torbițe, când au plecat din Moldova?
Iată un top 3, în ordinea preferințelor
1. Ceanul de fontă (în rusă – чугун). Mic, mare, ros de ani sau proaspăt turnat, ceaunele moștenite de la mama, bunica, soacra și amanta – toate au o puternică valoare emoțională. Mămăliga nu iese așa moale, rotundă și fără cocoloașe în vasele din alt material. Se știe.
2. Pisălog pentru făcut mujdei. Unde e mămăliga, e și mujdeiul. E lucru sfânt, un must-have al oricărui moldovean cu drag de bucătăria tradițională.
3. Icoane. De botez, de cununie, de la bunici și străbunici. Patru colțuri are casa, iar în unul – trebuie așezată și icoana.
Pe lângă obiectele sus numite, nelipsite din multe gospodării ale moldovenilor din diaspora, uite mai jos o listă cu alte lucruri, care au traversat mări și țări:
Diana Răileanu: floarea „Violeta Africană”
„Noi cu soțul ne-am relocat în luna ianuarie, luna frigului și a culorilor sumbre (așa vedeam atunci iarna) așa că am decis să iau cu mine o floare – „Violeta Africana”. Ea e mică, compactă și are flori gingașe; și două cărți în română de Paulo Coelho. Astfel o carte, un ceai și o floare poate să te facă să zâmbești și să aducă buna dispoziție în suflet. Sigur că am floarea în casă și până acum, înflorește mai rar decât aș fi vrut. Cărțile deja s-au înmulțit; dar dacă ar fi să aleg din nou, as alege aceleași lucruri – pentru lumea mea interioară, căci plăcerea trupească (ex. dorul de anumite produse alimentare) o satisfaci mult mai ușor.”
Ana Goian: deschizător de capace
„Când am plecat din Moldova, am luat cu mine deschizător de conserve sau mai bine spus o открывалка, așa i se spunea pe vremea când a fost fabricat. Are aproape 40 de ani și a fost cumpărat de mama mea la preț de o rublă. Nu știu de ce l-am luat, probabil plecând de acasă am vrut să iau ceva util cu mine și nu cred că am dat greș, pentru că lucrează perfect și astăzi.”
Criss Certan: un căluț vechi de 35 de ani, cu o ureche roasă
Alina Margine: mături din paie (sorg)
„Am ales să iau mături, pentru că îmi lasă amintiri frumoase din copilărie. Îmi aduc aminte că atunci când plecam de acasă, mătură lăsată în ușă era cea mai sigură cheie, toată lumea știa că nu suntem acasă. Eeeee, da și când o supăram pe mama, imediat îmi arăta mătura. Adevărul e că aici, în Spania, nu le folosesc, le țin într-un colț al casei, doar ca să le am ca amintire.”
Tatiana Verdeș: ștergarele brodate manual de bunica și străbunica
„Le-am adus cu mine în Irlanda și le-am donat unei asociații românești care păstrează tradițiile. Acest ștergar era folosit doar la biserică, pentru sfințirea păscuței. În restul anului stătea pe perete, la icoana principală în casa bunicii (așa erau la ei tradițiile).
Natalia Timon: două cărți de Lev Tolstoi
„Când am plecat din Moldova, mi-am luat cu mine doar rucsacul și în el, neapărat, două cărți. Nu am luat murături, nu am luat hrișcă și nici măcar lapte condensat. Am urcat în avion și mă gândeam cum să fac să-mi pot aduce toate cărțile pe care le am acasă, mai ales, cele în limba română și ale autorilor basarabeni. Ajunsă în Olanda, mi-am dat seama că aici găsesc murături și hrișcă la magazinele rusești, poloneze, dar habar nu aveam cum să fac rost de cărți în limba mea maternă. Am testat tot felul de site-uri cu livrare internațională și mi-am dat seama că e cam scumpă plăcerea mea de a citi cărți în română, cu toate astea, s-au găsit prieteni buni care m-au ajutat să-mi aduc de acasă cele peste 250 de cărți în limba română. Am plătit pe ele mai mult decât pentru biletul de zbor spre Amsterdam, dar mândria mea și faptul că le am lângă mine nu se compară cu nimic. Dacă e să mă uit în urmă, îmi pare rău că nu am cumpărat mai multe cărți ale autorilor ruși și alte câteva ale autorilor români, mai ales, în perioada în care am locuit în România. Cu toate astea, chiar și acum am grijă să comand cărți în limba română de acasă, deși, ușor, ușor, pe rafturile bibliotecii mele apar cărți în limba țării care m-a adoptat și bineînțeles, în limba engleză.”
Dika Cheptine-Neniță: tabloul pisicii
„Micky a ajuns în familia soțului meu de foarte micuță, a trecut prin toate schimbările și adresele, în ultimul timp a trăit cu mine și Ion. Micky e doamnă desăvârșită, strict komnatnaia (n.r. – care stă în cameră), dar când a fost cazul să emigrăm și noi, ne-am dat seama că nu o putem transporta și pe ea, din cauza stării ei de sănătate și vârstei, precum și a birocrației de aici. Așa că am decis să o transmitem mai departe la rude, să ne despărțim cu multe lacrimi și să o luăm cu noi în altă formă – 2 mici tablouri pictate în acuarelă, cu Micky pe ele. Lucrările sunt făcute de Daria Rusu, pictoriță din Moldova, care a pictat-o pe Micky dintr-un story postat de mine, cu caption-ul „Madam își ia siesta”. Lucrările sunt foarte frumos executate, una dintre ele își are locul de cinste pe peretele din hol la etajul 2. Iar tata, de fiecare dată când urcă scările, se uită la ea și strigă în glumă „Madaamm”, de parcă ar spune ‘Pa-damm!”.
No acum, zi-ne, prietene, care obiect ți-a plăcut mai mult? Și, cel mai important, ce chichiță ți-ai luat cu tine când ai plecat? Iar dacă ar fi să pleci, chiar și ipotetic, ce ți-ai lua? Ai merge în tabăra murăturilor și a hriștei sau în cea a icoanelor cu mămăligă și mujdei?
