Zonele umede au fost definite ca fiind întinderi de bălți, mlaștini, ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce sau sărată, inclusiv întinderi de apă marină a căror adâncime la reflux nu depășește șase metri. Ele sunt zone în care saturația cu apă este factorul determinant al naturii solului, precum și al tipurilor de comunități vegetale și animale care trăiesc în sol și la suprafața solului, iar din anul 1997, data de 2 februarie este desemnată drept Ziua Mondială a Zonelor Umede.
Importanța zonelor umede
„Zonele umede direct sau indirect asigură aproape în întregime cantitatea de apă dulce necesară consumului uman la nivel mondial și au un rol important în circuitul apei în natură. Aproximativ 40 % dintre speciile de pe glob trăiesc și se hrănesc în zonele umede. Aceste zone pot constitui resurse valoroase de biomasă vegetală, pește, cherestea, lemn pentru foc, etc. Pot îmbunătăți aspectul peisagistic al zonei și constitui zone pentru recreere, oferă oportunități și pentru activități ştiințifice, pescuit, vânătoare, etc. Sunt veritabile filtre naturale, funcționând ca o adevarată stație de depoluare a apei”, se menționează într-un comunicat scris de Rezervația Științifică Prutul de Jos.
Totodată ele oferă apă potabilă, asigură sursă de hrană și loc de adăpost și pentru milioane de oameni, protejându-ne de inundații, secetă și alte dezastre naturale și, nu în ultimul rând, zonele umede stochează mai mult carbon decât oricare alt tip de ecosistem. În ciuda faptului că acoperă doar 3 % din suprafața Pământului, zonele umede stochează 30% din totalul de carbon, dublu față de păduri. Dar iată că rata de degradare în comparație cu acestea din urmă este mult accelerată.
Zonele umede menţin aerul umed datorită nivelului ridicat ale apei și abundenței de plante. Acestea răcesc în mod natural aerul din împrejurime.
Conform datelor semnatare ale Convenției Ramsar sunt 168 de state cu aproximativ 2 186 zone umede în lume ce ocupă o suprafață de peste 2 milioane de ha.
Zonele umede constituie unul din cele mai valoroase compartimente ale patrimoniului natural, de starea căruia depinde în mare măsură eficiența dezvoltării durabile a economiei naționale a Republicii Moldova.
Modul de gestionare și administrare a zonelor RAMSAR este stabilit în Regulamentul-cadru al zonelor umede de importanță internațională, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.665 din 14 iunie 2007.
Republica Moldova a ratificat Convenția Ramsar prin Hotărârea Parlamentului nr. 504 -XIV din 14 iulie 1999 și a devenit membru al acestei convenții în anul 2000, când a fost recunoscută prima Zonă Ramsar din țara noastră „Lacurile Prutului de Jos” – (20 iunie 2000), apoi a urmat Zona Ramsar „Nistrul Inferior” – (20 august 2003) și Zona Ramsar „Unguri-Holoşniţa” – (14 septembrie 2005).
Zona Ramsar „Lacurile Prutului de Jos” recunoscută la 20.06.2000 cu o suprafață de 19 152,5 ha, este amplasată în partea de sud-vest a țării. De menționat că heleșteiele acestei rezervații sunt cele mai valoroase zone pentru migrația păsărilor de apă. Lacurile Beleu, Rotunda și Manta servesc ca popas în timpul migrației de primăvară și toamnă unui număr mare de specii de păsări acvatice și semiacvatice. Dintre cele cu aparișie regulată în zonă și cele cuibătoare, care au interes comunitar sunt: cormoranul mic, rașa roșie, egreta mică, stârcul roșu. Cea mai însemnată colonie de cormoran mare, lopătar și stârc de noapte, respectiv de egretele mici și mari, din Republica Moldova, cuibărește în mijlocul lacului Beleu.
Anual, în zonă sunt observate specii rare la nivel european și chiar mondial. În această perioadă trec în pasaj peste 20 de mii de păsări de apă, aparținând unui număr mare de familii și subfamilii. Pe teritoriul „Lacurilor Prutului de Jos” au fost atestate 15 specii de plante rare. Complexul faunistic de vertebrate terestre de pe teritoriul acestei zone include mamifere, păsări, reptile și amfibieni ce constituie 248 de specii.
Pentru prima dată această zi a fost celebrată în anul 1997 pentru a marca semnarea Convenției asupra Zonelor Umede (Convenția Ramsar), care a avut loc la 2 februarie 1971, în orașul iranian Ramsar, pe coasta Mării Caspice.
