Pe 23 ianuarie, la Chișinău a avut loc prima conferință TEDx dedicată educației. Printre cei 12 vorbitori a fost și psihoterapeutul de orientare integrativă, cercetător în psihologie, și autor de carte, Ștefan Popov, care a vorbit despre „A învăța să înveți și dimensiunea culturală a educației”.
„La ultima prelegere a unui curs de psihologie, pe când eram studenți, împreună cu profesorul analizam o lista de întrebări posibile la examen. Un student citește îngrijorat cu voce tare o întrebare:
– Cum procedezi și răspunzi unui client care vine la cabinetul tău și zice că viața e penibilă? Studentul exclamă nervos:
– Domn profesor, dar noi așa ceva nu am învățat!!!
Această reacție m-a lăsat perplex și mi se pare un lucru destul de îngrijorător privind felul în care abordăm și percepem educația. De fapt, asemenea reacții nu sunt excepții, ele sunt destul de frecvente și denotă o dimensiunea culturală privind educația. Expresia «noi nu am învățat așa ceva» ascunde mai multe realități îngrijorătoare în raport cu obiectivele profesionale și sociale pe care le avem. Ce rău se ascunde în această expresie și ce ar fi bine să schimbăm în acest sens?”, a povestit Ștefan în deschiderea discursului său.
Psihoterapeutul a mai povestit despre cum materialul academic oferit în cadrul școlilor și universităților din țara noastră este adesea depășit de realitățile sociale, economice, tehnologice și științifice. „Și chiar dacă universitățile încearcă să țină pasul cu viteza schimbărilor sociale și tehnologice, atunci în trei sau cinci ani de studii se pot schimba deja suficient de multe, așa că, tânărul specialist întâlnindu-se cu o situație necunoscută în domeniul profesional va zice «dar noi așa ceva nu am învățat»! Această expresie evidențiază doar faptul că avem puține deprinderi și abilități de a învăța individual, în mod special, de a ști să învățăm cum să învățăm, adică o invățare autonomă, fără o tutelare permanentă pentru orice detaliu.”
Astfel, potrivit lui, „a învăța să înveți” înseamnă să știi și să poți:
# să-ți organizezi individual propria învățare în conformitate cu obiectivele profesionale;
# să-ți cunoști propriile strategii eficiente pentru învățare;
# să poți accesa, să dobândești și să procesezi eficient informațiile;
# să-ți cunoști bine punctele tari și slabe ale abilităților personale, resursele, dar și limite ale capacității de învățare;
# să poți identifica oportunități pentru educație, formare și suport;
# să reflectezi critic asupra scopurilor și obiectivelor învățării;
# abilităţi de învăţare autonomă pe baza autodisciplinei.
„Țara noastră a inclus în planurile sale educaționale pentru învățământul superior recomandările Parlamentului European, adică ore de studiu individual a studentului pentru a dezvolta competența «a învăța să înveți», cu toate acestea, realitatea practică demonstrează că lucrul individual a studenților rămâne mai curând o formalitate birocratică, o sursă de stres și nervozitate pentru mulți studenți din țara noastră. Adesea, studenții fiind lăsați singuri față în față cu un material nou de învățat se simt dezorientați dacă nu primesc suficiente recomandări, surse de informare și ghidare pas cu pas, se simt frustrați dacă sunt lăsați să cerceteze și să descopere de unii singuri soluții și să-și dezvolte individual abilitățile profesionale. Suntem obișnuiți mai curând să ni se arate cum se face un anumit lucru, decât să descoperim și să înțelegem singuri cum funcționează un anumit lucru pe care îl studiem. Preferăm să primim de la profesori materialul informațional și răspunsuri exacte conform subiectelor care vor fi la examen și altceva pare să nu ne mai intereseze. Probabil vă sunt familiare asemenea reacții și atitudini din partea studenților. Dacă avem o slabă pregătire profesională, atunci învinuim profesorii că nu ne-au arătat suficient sau nu ne-au explicat suficient de bine.”
Ștefan a mai menționat despre faptul că în urma cercetări făcut, a constat că cultura noastră este una de tip colectivistă și cu un înalt grad de evitare a incertitudinii. În culturile colectiviste, accentul este să înveți cum se face un lucru, un model de învățământ pasiv, unde elevul sau studentul însușește doar materialul predat. Prin urmare, elevul sau studentul se așteaptă ca toată informația să o primească de la profesor, decât să-și orienteze concentrarea pe cercetare și descoperire individuală.
„În ce măsură acest model al educaţiei este o problemă pentru societatea noastră? Aşa cum am menţionat, viteza schimbărilor sociale şi dezvoltarea tehnologică devin tot mai rapide, iar conform modelului nostru de educaţie riscăm să ne confruntăm cu lipsa de profesinişti în toate domeniile profesionale. De fapt, acest lucru deja constitue o realitate, instituţiile de stat şi companiile se confruntă tot mai mult cu lipsa angajaţilor competenţi care să fie capabili să găsească cele mai potrivite soluţii în contextul dezvoltării sociale, economice şi tehnologice. În asemenea condiţii calitatea vieţii şi a dezvoltării economice este serios ameninţată”, este de părere vorbitorul. Astfel el identifică trei elemente cruciale pentru a deprinde și a dezvolta capacitatea autonomă de învățare activă: curiozitatea, încrederea în sine și vulnerabilitatea.
Urmărește mai jos discursul integral ca să înțelegi cum în loc de „Da’ noi asta n-am învățat” să zicem „Cum pot învăța asta”?
Discursul începe la minutul 0.45.
