Despre atrocitățile împotriva evreilor, comise pe teritoriul dintre Prut și Nistru o convorbire cu istoricul Alexei Tulbure, Directorul Institutului de istorie orală.
Europa Liberă: Ce cunoaște tânăra generație despre Holocaust?
Alexei Tulbure: „Tânăra generație cunoaște că Holocaustul s-a produs în lagărele de exterminare, că au fost exterminate multe milioane de evrei și de romi, cunoaște că această temă a fost ocolită mulți ani în școli, în universități. Și acum nu prea multă atenție îi este acordată în programele didactice, în curriculumul școlar tot nu prea multă atenție îi este acordată acestei teme, deși în ultimii ani, trebuie să recunoaștem, situația se schimbă spre bine.”
Europa Liberă: Adică, profesorii acordă mai multă atenție, există mai multe surse de informație pe care le folosesc?
Alexei Tulbure: „Există mai multe surse de informație. La asta contribuie societatea civilă, în primul rând, organizațiile neguvernamentale, dar și guvernul. În 2017 a fost adoptat un plan de acțiuni pentru reîntoarcerea memoriei Holocaustului în memoria colectivă a moldovenilor, un plan de acțiuni care prevedea eforturi în varii domenii, inclusiv în educație, în legislație ș.a.m.d. A fost creat un grup de lucru pe lângă Ministerul Educației, care a elaborat un curs facultativ - „Holocaust: istorie și lecții de viață”. Din 2019, acest curs este disponibil și o parte considerabilă de învățători de istorie predau acest curs. Acum, în mod obișnuit sunt două ore dedicate Holocaustului în clasa a IX-a în cadrul predării istoriei celui de-al Doilea Război Mondial și două ore în clasa a XII-a, de asemenea, la tema celui de-al Doilea Război Mondial. Acest curs opțional este de 35 de ore și poate fi predat pe parcursul unui an sau a doi ani. Deci, se acordă mai multă atenție.”
Europa Liberă: Holocaustul din Moldova a fost o istorie tabu? De ce vă pun această întrebare? Este cunoscut că în ‘41 pe teritoriul actual al Republicii Moldova existau aproape 50 de lagăre de concentrare și ghetouri, mai multe în regiunea transnistreană, aproape 190 sau câte erau?
Pe teritoriul țării noastre a avut loc așa-numitul „Holocaust prin gloanțe”
Alexei Tulbure: „Erau aproape 50 de lagăre de concentrare la noi, pe teritoriul Basarabiei, așa era denumirea provinciei, pentru că revenise administrația română, și mai multe lagăre și ghetouri erau în Transnistria, dar ca să ajungem mai clar telegrafic, vreau să relatez următoarele: pe teritoriul țării noastre a avut loc așa-numitul „Holocaust prin gloanțe”, n-au fost lagăre de exterminare, evreii și romii n-au fost exterminați prin gazare, în camerele de gazare, dar prin alte metode – prin împușcare, înecare, au fost expuși bolilor, frigului, foametei ș.a.m.d. În primele luni după declanșarea războiului și intrarea trupelor germane și române pe teritoriul Basarabiei, în iulie și august au fost exterminați până la 50 de mii de evrei. Toți ceilalți care au rămas în viață au fost concentrați în aceste lagăre despre care ați vorbit Dvs. (50 de lagăre) pentru o perioadă nu prea îndelungată, până în octombrie. În octombrie a aceluiași an s-a început deportarea evreilor rămași în viață după primele orori ale exterminării, ale Holocaustului în Basarabia, a început deportarea peste Nistru, în Transnistria. Transnistria era o provincie care a fost creată în august 1941 pe teritoriul dintre Nistru și Bugul de Sud. Actualmente, cea mai mare parte a acelei Transnistrii este în Ucraina.”
Europa Liberă: Cine a ucis evreii totuși în aceste teritorii?
Alexei Tulbure: „Cea mai mare responsabilitate pentru exterminarea evreilor revine armatei române și jandarmeriei române. Au fost episoade de exterminare în masă a evreilor realizate de către commandos, trupe speciale (SS) germane care au participat, de exemplu, la exterminarea evreilor în Dubăsari, dar în localitățile de pe teritoriul Basarabiei evreii au fost exterminați de trupele române și de jandarmeria română. Din păcate, trebuie să recunoaștem că și populația locală, nu în masă, dar destul de semnificativ a participat la aceste exterminări.”
Europa Liberă: Se zice că și sovieticii ar fi participat la aceste crime.
Alexei Tulbure: „Sovieticii au deportat o bună parte de basarabeni pe data de 12 spre 13 iunie 1941 ca elemente antisovietice, burgheze ș.a.m.d. Mă rog, din motive cunoscute, că erau elemente ostile puterii sovietice, printre acești deportați în ‘41 erau și foarte mulți evrei. Aceștia erau evreii care au fost supuși represaliilor de către puterea sovietică, dar o bună parte din ei au rămas în viață în locurile unde au fost deportați.”
Europa Liberă: Și lecțiile care trebuie învățate?
România a recunoscut demult responsabilitatea proprie pentru Holocaust
Alexei Tulbure: „Trebuie să cunoaștem aceste file tragice ale istoriei și trebuie să educăm elevii într-un spirit care nu ar permite repetarea unor astfel de tragedii, noi spunem „ca să nu se mai repete”. S-a cam pierdut sensul acestei expresii, dar sensul e foarte simplu: pe pilda acestui genocid, a Holocaustului, noi trebuie să educăm elevii și tinerii noștri în așa fel ca ei să înțeleagă cât de importante sunt drepturile omului, cât de important este să aperi drepturile omului, să le poți apăra, să fii în stare să te solidarizezi cu alții ca să opui rezistență unor astfel de încercări de discriminare, de excludere socială și până la exterminare fizică. Dacă noi pe exemple din istorie educăm o astfel de generație, va fi o generație care va edifica o lume în care Holocaustul va fi imposibil. Asta-i lecția, că noi trebuie să tragem învățăminte și să nu ocolim aceste teme, pentru că multă lume crede că, dacă vom vorbi despre asta, noi întreprindem ceva împotriva României sau că asta-i o manifestare de românofobie. Nimic mai eronat și greșit decât aceste afirmații eu nu cunosc, nu am auzit, pentru că România a recunoscut demult responsabilitatea proprie pentru Holocaust, a și adoptat o legislație care este cu mult mai avansată decât legislația din acest domeniu din alte țări ale regiunii, o legislație care penalizează glorificarea naziștilor, fascismului ș.a.m.d. Deci, dacă trecem sub tăcere această temă, noi, de fapt, mergem într-o direcție diametral opusă celei în care se mișcă România. Noi trebuie să ajungem România din urmă în sensul studierii Holocaustului și introducerii unor programe de studii care ar consacra mai mult timp acestor teme, pentru că ele se înscriu perfect în ceea ce numim noi educația democratică a elevilor, a studenților. Deci, noi trebuie să educăm și să formăm în ei o identitate democratică și această temă ne poate ajuta perfect în acest sens.”
