Cum lucrurile cu vaccinarea în RM sunt învăluite într-o ceaţă densă, în ciuda „planului de imunizare” menţionat luni de autorităţi, vreau să revin azi la ecologie, la natură, la curăţenie. O să încep cu o ştire care m-a frapat. În New York a fost curăţată una din cele mai murdare zone ale urbei, Staten Island. Un loc care se transformase în una din cele mai mari gunoişti din lume. Mormane de gunoaie cât blocurile de locuinţe au fost evacuate, iar acum acolo e o livadă, 890 de hectare de spaţii verzi şi terenuri de sport. E unul din cele mai grandioase proiecte ecologice şi totul a început de la faptul că primăria a alocat bani şi a organizat un concurs.
Aşa se face că am ajuns deunăzi la albia râului Bîc şi, dezgustat de murdăria şi gunoaiele aruncate acolo, m-a străfulgerat o idee: dar de ce în New York s-a putut, iar la noi nu se poate? De ce nu ar deveni şi albia Bîcului din Chişinău un soi de Staten Island renăscut? Căci avem şi noi oameni cărora le repugnă poluarea şi murdăria, nu-i aşa? Poate primarul Ceban, mai activ şi mai harnic decât mulţi alţi edili, poate inventa ceva? Să te plimbi pe malul Bîcului ca pe Coasta de Azur! Ce frumos ar fi!
Chestia e că groapa de lături în care s-a transformat Bîcul sluţeşte imaginea oraşului care e capitală europeană. Aşadar, niscaiva bani, un concurs de proiecte şi aşteptăm miraculoasa transformare a albiei Bîcului. E ianuarie 2021. De cât timp avem nevoie ca să curăţăm râul? Un an, doi, trei?
