Un tată bun trebuie să trăiască și să simtă aceste lucruri, să fie o parte activă, nu doar un simplu spectator în propria familie. Actorul Dan Melnic îndeplinește un rol important în familia sa, pe care îl poartă cu o mare responsabilitate, crescând alături de soție, fiul lor cu multă dragoste.
Puteți urmări istoria lui Dan Melnic aici:
Dan Melnic are 29 de ani și este actor la un teatru din municipiul Chișinău, iar de curând, alături de soția sa, cresc un fiu. Prima întâlnire cu copilul a fost foarte emoționantă pentru tată: „M-au trecut fiori și în momentul acela, cred că i-am spus cât de mult îl iubesc și i-am promis că o să mă răsplătesc cu aceleași emoții pentru ce îmi face el.”
„În primul rând, am învățat, că soția mea poate fi mai puternică decât mine, am mai aflat și cât de mic pot fi eu. Iar atunci când a venit acasă soția cu copilul, din dorința de a mă apropia de fiul meu și de a vedea că mă acceptă, celelalte lucruri nici nu am simțit când am început să le fac.” În casă tatăl poate face totul: să schimbe scutece, să spele hăinuțele, să le calce, toate acestea au avut loc fără ca Dan să realizeze trecerea la responsabilități, chiar dacă el nu s-a văzut niciodată în postura de a schimba scutece. „Chiar îi spuneam soției, înainte de nașterea copilului, că dacă o să fie nevoie de schimbat scutece: te rog, ai putea tu să o faci?”
Valoarea timpului pentru Dan Melnic s-a schimbat odată cu apariția copilului. Dacă nu este la muncă, atunci la sigur este acasă, pentru că vrea să-și recâștige timpul în care nu a fost alături de familie. „Mai e și frustrarea asta de la început, fiind tată te simți pe alocuri inutil, pentru că vezi atașamentul copilului față de mamă. Și atunci începi să câștigi cumva atenția și cum o poți face altfel decât prin implicare? Oricât de erou te-ai da, precum că aceste responsabilități nu sunt chestii ”bărbătești”, sau că asta ar face un bărbat ”efeminat”, când apare un copil înțelegi, că responsabilitatea nu ține deloc de gen.”
Pentru Dan, un tată bun înseamnă un tată care se implică, un tată care se documentează, un tată care se informează, un tată care greșește, un tată care pare stângaci - da, tații sunt și stângaci, sunt neîndemânatici uneori, dar cum altfel să evolueze, dacă nu participând și implicându-se. „Mi-aș dori ca fiul meu să aibă libertatea de a alege, de a fi sigur pe el. Mi-aș dori ca el să greșească și să învețe din ceea ce a greșit. Îmi doresc să fie un caracter și o personalitate sigură pe sine.”
Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News
StudioTechno
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!