Prețul visului american: „Chiar dacă trăiesc într-o închisoare, e o închisoare foarte mare”

Pe vremea când eram eu studentă la Litere în Chișinău, adică acum 13 ani, orașul era împânzit de reclame cu mesaje de promovare a experienței americane – muncește și călătorește legal în America. Era atât de tentant, încât fiecare al doilea cunoscut sau prieten de-al meu era plecat. Mergeau mulți. Se întorceau puțini. Mă gândesc acum că după decenii de viață în Moldova, o țară îmbibată de corupție și sărăcie, când pășeai pe tărâm american, ca student, experiență era, probabil, mind blowing. Totul, de la salariile decente, la oameni prietenoși și la viața mai ușoară, păreau rupte din poveste. Dar nu la fel de minunate sunt istoriile oamenilor care au rămas acolo ilegal, după expirarea vizei de turist. Ce se întâmpla mai exact, de atunci înainte? În ultimii ani, aud tot mai des de concetățeni de-ai noștri care își târâie case-urile pe la judecători, ca să demonstreze cum și de ce ei au dreptul să rămână legal în State. Iar dacă, cumva, ies din țară, adios. Nu mai pot reveni. America, se știe, are o problemă gravă cu imigranții care ajung în țară fără acte, majoritatea mexicani. Am vrut să văd cum se văd anii de ședere ilegală prin ochii unui moldovean, rămas și el acolo ilegal.

Șederea ilegală, planificată din timp

Gicu, un bărbat de 31 de ani, a venit pentru prima oară în Statele Unite ale Americii în 2011, prin programul Work and Travel. De șase ani e aici. „Eram ca un copil mic, care văzuse ceva nou pentru prima dată. Am ieșit din confortul meu din Moldova și am rămas impresionat de obstanovka (trad: situația) de aici.” Așa a decis că va trăi în State. S-a întors înapoi în Moldova, dar apoi a revenit în SUA, știind că va rămâne acolo ilegal. „Am planificat așa. După ce mi s-a terminat viza, am rămas ilegal. Într-o măsură oarecare, eu m-am legalizat, pentru că am permis de lucru. Eu însă nu pot părăsi țara. De fapt, o pot părăsi, dar nu mă pot întoarce. Am aceleași drepturi ca cetățenii americani, doar că nu pot vota. Și, în unele instituții, mi se cere să arăt că sunt american sau, măcar, că am green card. Dar în rest – ești ca oricine”, spune el.

Gicu locuiește în Washington DC. Foto simbol

În ultimii 4 ani lucrează șofer pe tir, ca mulți alți moldoveni. Locuiește în Washington. Spune că e greu să obții un statut legal în State. Zice că așa e construit acolo sistemul. „Ești obligat să plătești taxe, să suporți toate cheltuielile ca un cetățean, dar statul la rândul lui nu se grăbește să te legalizeze. Dimpotrivă, îți ia din timp și din buzunar”. Îl ascult și îmi imaginez cum se întâlnesc moldovenii din Washington la petreceri și sărbători și cum subiectul ăsta cu „ești legal aici sau nu?” este unul mereu actual. „Trebuie să fie foarte stresant”, îi arunc eu replica lui Gicu. „Nimeni nu te ține aici. Poți părăsi țara. Dar nu mai vii tu înapoi!”, mi-o întoarce el.

„Să nu poți ieși din Moldova versus și să nu poți ieși din America”

„Ești ca într-o închisoare”, nu mă las eu. Nu îți vezi părinții, rudele. Țara. Și lupți mereu să obții actele alea, devine scopul tău suprem, nu? Gicu se gândește puțin. Dacă vorbim despre vacanțe, nu e nicio constrângere, face el. „Este Hawai. Este Alaska. Este Puerto Rico. Pentru mine, e napreag (trad: stres) pentru că nu îmi pot vedea părinții, dar nu într-atât. Există jelania (trad: dorința) asta să mă duc în alte țări și să le vizitez. Țara asta tot e frumoasă și ai unde te duce. Aici ai unde călători și ce vedea și nu o să te simți închis într-o țară mică sau într-un sat, ca în Moldova, de exemplu. E o diferență mare, să nu poți ieși din Moldova, și să nu poți ieși din America. Aici ai climă tropicală, mediteraneană. Ai o climă de frig, de secetă, de pustiu – i tak dalee (trad: și așa mai departe)”, spune el. „Nu mă simt ca într-o închisoare, nu chiar într-atât. Poate închisoarea e foarte mare?”. Ca om care nu am fost niciodată în State, eu ridic din umeri. Poate, poate. Hotarele, până la urmă, sunt niște chestii abstracte, trasate de mintea noastră.

Gicu lucrează șofer de truck de 4 ani. Foto simbol

Căsătorie fictivă cu o ucraineană

Aud de la mulți moldoveni din America despre cum adună acte, dovezi, argumente, cu care să se poată prezenta în fața statului. „Sunt trei instanțe aici, ca și la noi în Moldova. Am avut deja un interviu. Immigration-ul mi-o dat deny, dar mi s-a mai dat o șansă să merg în judecată și să adaug probe că eu merit să primesc azil politic. Care este motivul că tu nu vrei să te întorci la tine în țară, sau nu poți? Sau tu nu vrei? Eu merg mai departe. Dar dacă a treia îți dă refuz, nu mai ai dreptul să rămâi”, explică Gicu.

O altă chestie pe care a încercat-o bărbatul a fost să se căsătorească. Fictiv. „Sunt căsătorii fictive și căsătorii din dragoste. Sau, poți face căsătorie cu o persoană care tot nu are documente, ca și tine, dar țara ei sau a lui e mai gravă și ea poate lua azil politic mai ușor”, explică schemele Gicu. Dar gogoașa nu le-a fost mâncată, deși a fost servită fierbinte. „Dacă căsătoria era să fi fost puțin mai devreme, când în Ucraina numai se începuseră problemele, era să fie mai sigur. Dar deja în Ucraina e bine, poți să te întorci în țara ta. Puterea s-a schimbat, e pro-europeană. Poftim, puteți să vă duceți”, le-au răspuns autoritățile cuplului. Oricum, cei doi încă sunt căsătoriți, în acte.

Pentru a obține mai ușor azil politic, Gicu s-a căsătorit cu o ucraineană. Foto simbol

„Am trăit destul în Moldova”

Cu mariajul e clar. Revin totuși la întrebarea mea. Cum e sentimentul ăsta, să știi că dacă pleci din țară, nu te mai poți întoarce? Cum îți vezi familia, părinții rămași în Moldova? „Vorbești prin video și vezi cum arată Moldova. Cel mai tare aici nu-mi ajunge mâncarea, fructele și legumele. Vorbesc acum cu tine despre asta și mi se umple gura cu salivă. Zaviduiu (trad: invidiez) eu la oamenii care se duc la Moldova și mănâncă”, râde Gicu. „Da, unica problemă: nu îți poți vedea părinții. Anii trec. Ei îmbătrânesc. Da așa… e bine și aici. Trăim, ne bucurăm, poți fi un om fericit. La cineva momentul ăsta e mai important, la cineva – mai puțin. Eu, de exemplu, am trăit destul în Moldova ca să nu îmi fie chiar foarte tare dor. Dar da, vreau libertate”. Îl întreb care e planul lui B, dacă are vreunul? Dacă va primi refuz și de la a doua instanță? Și de la a treia? „Eu, dacă va trebui, o să părăsesc America, pot. Nu foarte tare o să-mi pară rău. Sunt și alte țări unde se poate de trăit bine: iaca Noua Zeelandă sau Costa Rica”, zice Gicu. De întors acasă, nici vorbă. Nu că vorbă, pardon, nici gând. „La noi trebuie să supraviețuiești, dar aici cu minimul poți trăi. Nu trebuie să mă gândesc câți litri de benzină a consumat mașina mea, mă înțelegi? Da la noi? Zapravlești (trad: pui benzină) mașina cu 15% din salariul tău”, face bărbatul. „Cu Biden însă așteptăm că va fi mai bine. Democrații sunt mai loiali la emigranți”, zice Gicu.

Oameni, care nu au putut veni la înmormântarea părinților

Am ținut să vorbesc și cu cineva pentru care teama asta de a rămâne ilegal în State a fost mai puternică decât dorința de a rămâne într-o țară frumoasă, cu o viață mai bună. Andrei și Cristina Varzari, o familie stabilită la Dublin de 6 ani, au fost ambii în țara tuturor posibilităților, în 2011. Andrei a călătorit și a muncit acolo de două ori chiar. „Știam că rămasul după expirarea vizei presupune riscuri și, cel mai probabil, ani de zile până te legalizezi și până vei putea veni cu sufletul deschis în Moldova. Nu mă simțeam gata să zic un astfel de «la revedere» alor mei”, spune Andrei. Două veri la rând a fost în Carolina de Sud și câteva luni, în Texas.

„Tentația există, dar nu de a rămâne ilegal, dar de a rămâne acolo, în principiu. Cunosc oameni care, având statut ilegal, nu au putut să fie prezenți la înmormântarea unuia din părinți în Moldova. Cunosc mulți oameni care s-au legalizat după 5-7 ani, alții și mai mult.” Îl întreb pe Andrei, care a stat mai mult acolo, cu ce anume îi cucerește America pe moldoveni? Poate e diferența izbitoare dintre țările noastre. Poate sunt banii. Poate e decența. Simplitatea? „Este o țară vastă, unde sunt de toate: de la munți și friguri, până la călduri subtropicale, oceane si plaje. O țară unde poți avea un nivel decent de viață chiar cu un job simplu, fără studii superioare, fără nevoia să ai cumetri, pur și simplu muncind cinstit”, spune Andrei.

„Cum poți mânca de 8 $ și lăsa bacșiș de 12 $?”

Pe lângă avantajele menționate mai sus, America i-a adus-o lui Andrei pe Cristina, soția sa.

„A fost o tentație mare pentru mine să rămân ilegal în America. Trebuie să balansez între finalizarea studiilor și viața alături de familie sau să trăiesc într-o țară unde totul pare a fi posibil. Îți pare că ești mai fericit, banii se fac mai ușor, oamenii îți zâmbesc mai mult, parcă și iarba e mai verde și soarele luminează mai tare”, povestește Cristina. Spune că se gândea să rămână ilegal atunci când se uita la societatea americană și rămânea impresionată de felul în care erau oamenii. „De ce sunt săritori la nevoie, necondiționat și atunci când te cunosc doar de o luna? De ce roata spartă de la bicicleta mea mi-o repară gratis, așa, pur și simplu? De ce oamenii mereu zâmbesc, ei chiar nu au zile în care se enervează sau îi deranjează ceva?”, se întreabă tânăra. Cristina spune că poate scrie o carte pe baza experienței acumulate în State timp de-o vară. „Cum poți mânca de 8 $ și lăsa bacșiș de 12 $?” A hotărât să revină acasă, ca să-și termine studiile, dar gândurile îi erau la drumuri. Mai exact, pe ce drum să o apuce, ca să revină în State legal? „M-am pomenit în Irlanda, unde deosebirile de America nu sunt atât de mari, cum erau cu Moldova. Dar am impresia că de aveam să rămân în SUA, nu aș fi regretat. Am fost fericită acolo și sunt foarte recunoscatoare ca am avut parte de o călătorie și experiență frumoasă”.

NB: Numele lui Gicu a fost modificat la solicitarea acestuia, pentru a-i proteja identitatea.

Locuiește în Irlanda de cinci ani. A făcut cafea și a descleiat gume de mestecat de sub mese la Starbucks, iar în ultimii 3 ani a lucrat la eBay cu vânzătorii din Europa de Est. A fost ok la joburile astea, dar cel mai tare îi place să scrie.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.