Invitații acestei ediții, mai mult decât simbolică, au fost scriitorul și jurnalistul român Dan Alexe, stabilit la Bruxelles, regizorul de la Chișinău Virgiliu Mărgineanu și fiica lui, Ioana Vatamanu-Mărgineanu, studentă la Riga.

În debutul emisiunii, moderatoarea Eugenia Crețu a făcut o tangență între situația pandemică, care a închis multe hotare și care ne-a aminti de acele vremuri, cu 30-50 de ani când țările comuniste erau închise după o cortină de fier. Nu puteai să vizitezi nici măcar rudele din România.

„Într-adevăr nu puteai să mergi atât de simplu, era o formalitate destul de complicată. Bunelul meu avea patru frați dintre care, doi locuiau în Basarabia și alți doi împreună cu el locuiau în partea cealaltă de Prut. Casa bunelului meu era chiar pe malul Prutului. Eu tot timpul când mergeam la el în vizită mă uitam la acest hotar și ce se întâmplă după această sârmă ghimpată. Îmi părea că e o altă lume. Tot timpul voiam să ajung acolo, să văd ce fel de oameni locuiesc acolo, ce se întâmplă.

Iar referitor la plecare, regula era așa: O dată în an putea să vină un frate la celălalt. Deci, respectiv, de trei ori veneau cei din România, Basarabia și restul rudelor nu. La toate comisiile eram întrebat dacă am rude peste hotare și eu mă lăudam cu asta. Pe urmă mi-am dat seama că era mai bine să nu spun, pentru că toate întrebările se limitau: ce fel de rude, de câte ori le vizitați, ce fac, când vin, cu ce vin, ce aduc... Deci era chiar o cortină de fier într-un fel. Am locuit într-un spațiu închis”, își amintește Virgiliu Mărgineanu.

În legătură directă, la celălalt capăt al firului, jurnalistul român Dan Alexe, stabilit la Bruxelles spune de ce autoritățile comuniste încercau să lege atât de mult un om de un loc. „Povestea în sine, drama narativei e cunoscută de toată lumea. Dorința utopică și distopică a aristocraților de a controla mințile supușilor. Cazul României a fost, însă, unul aparte și excesiv. Cei din Uniunea Sovietică, la un moment dat probabil că nici nu-și închipuiau severitatea regimului din România care se poate asemui doar cu cel albanez la vremea aceia și astăzi cu cel din Coreea de Nord. Eu personal am ieșit din România o singură dată, dar sunt un caz aparte într-un fel, pentru că am ieșit politic după foarte multe încercări personale. Altminteri mi-ar fi fost practic imposibil... Noi în România eram într-un fel mai năpăstuiți decât cei din Uniunea Sovietică, care încă puteau călători. În România nu se putea merge nici măcar în Bulgaria, dacă vă puteți închipui, izolarea românilor care nu aveau nici acces la televizor, doar câte două ore pe zi”.

Virgiliu Mărgineanu: „Dar acum vorbind între noi, oamenii simpli, și o să vorbesc iarăși de muzicieni și formațiile care puteau să iasă peste hotare în acele turnee, pentru că acesta era unul din motivele pentru care ei se angajau în formații și rămâneau cu un salariu foarte mic doar pentru acea deplasare, care venea o dată în an sau în doi ani, să ajungă să vadă o țară străină. Pentru dragul de a ieși peste hotare lucrau cu un salariu foarte mic, într-o orchestră nu știu de care.”

– Domnule Alexe dvs când ați plecat în 1988 și ați avut primul contact cu Occidentul ce v-a impresionat cel mai mult atunci?

„Din nou, cu riscul de a mă repeta aș spune că eu sunt un caz oarecum aparte, pentru că în mediul în care am trăit ca student de limbi străine aveam un permanent contact cu străinii. Precizez că eram student la Iași, aveam lectori de fraceză, italiană, lectori americani, care erau în permanent contact cu noi, cu studenții și ne arătau ultimele cărți la modă, ultimele filme... mi-a fost relativ ușor să mă adaptez.

În România cel puțin situația era atât de gravă, economic și izolarea culturală, politică a țării atât de mare, încât dacă puteți să vă închipuiți astăzi. Singurul contact pe care-l aveau românii cu străinii era cu anumiți turiști polonezi și est-germani, care traversau România cu mașina sau cu rulota în drum spre Bulgaria.

Și nu încetau să se minuneze românii de bunăstarea, de bogăția acelor simpli turiști, oameni simpli, muncitori care mergeau în vacanță în Bulgaria. Bunăstarea reprezentând mașina și tot felul de produse, care erau de negăsit în România.”

Regimul sovietic după care unii mai au nostalgii era antiuman, în principiu. Aveai iluzia unei vieți garantate, dar libertatea era curmată.

Acum vorbim de libertatea de circulație, dar de fapt în acea perioadă era un lung șir de interdicții. Întrebat cum a găsit Bucureștiul după revoluție, Virgiliu Mărgineanu spune: „România o ducea mult mai rău atunci, din punct de vedere economic, dar se simțea această libertate. Toată lumea avea chef, avea dorință de a face, de a se afirma, de a ieși, de a realiza proiecte și se simțea. Făcusem ASE (Academia de Studii Economice din București), toate cărțile care aveau coperta lui Ceaușescu au fost date afară, aruncate și noi învățam din cursurile aduse de profesorii noștri din Germania, Franța, care fugiseră din țară și s-au întors după revoluție.

Eu abia la 25 de ani am văzut pentru prima dată Parisul. Și eram printre cei mai fericiți că am ajuns acolo. Cu ocazia acelei stagieri, am văzut atunci și Elveția, Germania, Belgia, am văzut Luxembourg-ul.”

(–În ce a constat șocul cultural?) „Ne uitam cu colegii la copii care vorbeau franceza acolo și ziceam: De ce voi v-ați născut aici și noi ne-am născut în partea cealaltă. De ce n-a fost invers (zâmbește). Șocul a constat în aceea că într-adevăr era o altă lume.

Cel puțin când eram prima dată în Franța și în alte țări, vedeai imediat străinii care sunt acolo. După comportament, după gură căscată peste tot.”

Ioana Vatamanu-Mărgineanu: „De fapt, aș risca și aș spune că nu există această diferență acum, mai ales că noi ne-am născut într-o lume în care auzeam la tot pasul cuvântul globalizare, omogenizarea populației și, de fapt, probabil acesta era și un scop ascuns sau mai puțin ascuns a tuturor proiectelor, de a aduce tineri din mai multe țări ale lumii și de ale arăta, că, de fapt, înafară de diferențe culturale sau lingvistice până la urmă e posibilă o unitate și toți împărtășim foarte multe lucruri comune”.

Emisiunea intergală poate fi urmărită pe pagina de facebook a Radio Europa Liberă și pe moldova.europalibera.org.

---