Continuarea articolului din 15 decembrie 2020
Când s-a mutat în Olanda, Geta era pregătită să își promoveze afacerea cu slingurile, însă s-a lovit de o realitate care a bulversat-o. „A trebuit să-mi regândesc afacerea, pentru că în Olanda nu ai cu cine vorbi despre babywearing. M-am orientat spre țările nordice, unde concediul de îngrijire a copilului este de 18 luni, care pot fi împărțite între mamă și tată. E un model mai sănătos și mai apropiat de norma noastră biologică”, spune Geta.
Într-adevăr, Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda și Islanda sunt cunoscute pentru modelul revoluționar de childcare și parental leave pe care îl oferă părinților și spre care se tinde. Modelul a fost examinat și studiat de multe ori, iar unele țări au fost aplaudate îndelung pentru șansele egale pe care le oferă ambilor parteneri la creșterea copiilor împreună cu multe alte avantaje.
În Suedia, de pildă, politicile legate de creșterea copilului acordă atât mamei, cât și tatălui, dreptul la 480 de zile (echivalentul a 16 luni) de concediu cu posibilitatea de a primi 80% din salariu. În acest context, nu mai vorbim despre presiune doar asupra mamei. Întrebarea nu este dacă mama renunță la muncă sau la copil, cum am vorbit mai sus, ci cum se vor repartiza acele luni mai exact, când va sta mama acasă, și când tata. Indemnizația primită le oferă celor doi siguranță și flexibilitate, iar implicarea tatălui în creșterea copilului e crucială în dezvoltarea lui ulterioară.
Iulia Cornea, Norvegia: „Ambii lucrează. Nu e corect să îl numim concediu maternal”
Iulia Cornea, o tânără de 32 de ani din Chișinău, este stabilită cu soțul ei în Norvegia de trei ani. Împreună au doi copii, o fetiță de cinci ani, născută în Moldova, și un băiețel de un an, născut în țara nordică în 2019. Iulia e specialistă în resurse umane, iar acum administrează o afacere și își face studiile de licență. „Deoarece ambii lucram, am avut dreptul la concediu parental. Ambii părinți au dreptul și obligația să-l folosească, așa că nu ar fi corect să-l numim maternal. Am ieșit în concediu prenatal cu trei săptămâni înainte de termen, iar de la data nașterii a început concediul de maternitate. Pentru acest concediu am trimis actele din timp, planificându-l împreună cu soțul (totul are loc digital)”, spune Iulia.
Familia Cornea a avut posibilitatea să aleagă 49 săptămâni cu o îndemnizație egală cu salariul părintelui care stă în concediu sau 59 de săptămâni cu 80% din salariu. Ei au ales a doua opțiune, iar concediul le-a fost împărțit în câte 19 săptămâni obligatorii per părinte. „Suplimentar, soțul a avut concediu două săptămâni în legătură cu nașterea (acest tip de concediu nu întotdeauna este plătit de angajator). Asta e de mare folos, mai ales pentru cei care nu au rude sau prieteni ce ar putea să-i ajute”, explică Iulia.
Cum e încurajat tatăl în Norvegia să stea cu copilul?
La scurt timp după nașterea băiețelului, deoarece lucra de acasă, Iulia a decis să reia munca în regim part-time. „Am combinat concediul împreună cu soțul, ambii lucrând part-time. E vorba de concediul parțial – ambii lucrează 50% din timp și 50% sunt în concediu. Zilele libere nefolosite pot fi luate mai târziu”. Când a împlinit 10 luni, copilul a început să meargă la creșă pentru câteva ore.
Mecanismele prin care statul norvegian încurajează bărbații să-și ia concediu parental sunt simple. Dacă nu și-l iau – pierd îndemnizația pentru lunile care le revin, acestea nu sunt transferate mamelor. În același timp, statul verifică plățile ce intră în contul angajatului (peste 98% din tranzacții în Norvegia au loc prin bănci). Totodată, angajatorul raportează lunar cât timp angajatul lucrează și dacă se află în concediu parental. „Pot fi efectuate și controale suplimentare, dacă e suspiciune de raportare falsă. În cazul în care încerci să ai venituri duble în perioada asta, riști să stai închis câteva luni”, spune Iulia.
„Angajatorii sunt mai puțin preocupați de sexul angajatului”
Pentru că a născut un copil „acasă” și altul în Norvegia, Iulia vede clar diferențele dintre felul în care este acordat timp îngrijirii copilului de statul Republica Moldova și țările occidentale. În timpul concediului ei de maternitate la Chișinău, a pierdut orice legătură cu viața profesională. „Chiar și pentru cineva care nu este orientat spre carieră trei ani este prea mult. În timpul celui de-al doilea concediu am reușit să combin munca și viața de familie, ceea ce a fost benefic pentru noi”.
În Norvegia, implicarea ambilor părinți în creșterea copiilor e discutată de decenii în societate, zice Iulia. „La început, tații erau mai sceptici, dar acum, din ce în ce mai mult se bucură de aceasta oportunitate. Mulți tați stabilesc o legătură strânsă cu copiii în perioada asta și se deprind să se implice activ. Faptul că mama nu are voie să folosească cota tatălui stimulează femeile să nu stea departe de muncă mult timp. Asta înseamnă că responsabilitățile casnice și de creștere a copiilor în mare parte revin tatălui în această perioadă. Totodată, angajatorii sunt mai puțin preocupați de sexul angajatului atunci când aleg candidații, pentru că atât femeile, cât și bărbații pot folosi concediul parental”.
Diana Ispas, Islanda: „Tata are grijă de copii, singur”
Tot de trei ani e plecată și stabilită în Islanda și Diana Ispas, împreună cu soțul și bebelușul lor, de trei luni. Stau la 700 km depărtare de capitala islandeză, Reykjavik. Jumătate din sarcină a decurs în Islanda, iar cealaltă jumătate și nașterea propriu-zisă a avut loc în Moldova. „La ei nu e ca la noi, să te verifice minuțios la infecții sau să facă diferite analize. Ei se bazează pe selecția naturală, iar dacă se întâmplă ceva rău, așa trebuia sa fie, chiar dacă te adresezi la ei din timp cu problema”, zice Diana. Vara aceasta, fiind în vacanță în Moldova, a mers la un control de rutină unde i s-a depistat un col uterin foarte scurt. „Țin minte încă mă întrebau cum de nu am avut încă naștere prematură? Și așa am ajuns să nasc în Moldova. Mi-am anunțat șefa mea din Islanda, ea a reacționat foarte bine. Am primit și salariul, din zilele de concediu de boală, până la nașterea copilului!”, spune tânăra. Acum, familia se pregătește să se întoarcă în Islanda.
Diana spune că fiecare părinte are dreptul să solicite concediul de creștere a copilului. „Acum, e vorba de patru luni pentru mamă, patru pentru tată și două la alegere. Din 2021, însă, vor fi câte cinci pentru fiecare și două la alegere. Acestea pot fi folosite toate o dată sau pe rând, până când copilul împlinește doi ani. Dacă nu sunt folosite, ele „expiră”. Mai este și un concediu paternal de până la 13 săptămâni consecutive, neachitate, până la vârsta de opt ani”, explică procesul Diana.
„Ce m-a uimit este că la ei e ceva normal să nu fie căsătoriți părinții și să aibă copii. Dacă cei doi nu sunt împreună, de la naștere, copilul obligatoriu stă cu mama două săptămâni și apoi cu tata două săptămâni și așa mai departe, până copilul crește sau până partenerii ajung la un alt numitor comun”. Creșa islandeză, numită Dagmama sau mamă pe timp de zi, acceptă bebeluși de la șase luni. Diana însă zice că majoritatea copiilor sunt acasă cu părinții până la un an, apoi merg la creșă. „În cazul în care nu pot lipsi de la muncă, islandezii lasă copii în grija bunicilor, fraților sau chiar dădacelor. Eu probabil că o să mă întorc part-time la muncă, până copilul o sa poată să meargă și să-l pot da la creșă. Soțul începe lucrul de la amiază și sper să ne potrivim cu orele”, zice Diana.
Despre perioada de trei ani plătiți și trei neplătiți din Moldova, Diana zice că e foarte mare. În același timp, doar șase luni e o perioadă mică. Diana are nouă luni de concediu acum, după care va trebui să revină la muncă. Spune că e sigură că nu va fi pregătită, dar că e liniștită pentru că tata va avea grijă de bebeluș, apoi va merge la creșă. „Islandezii sunt tare devotați. Noi, de exemplu, am luat împreună concediile de îngrijire a copilului, dar ei obișnuiesc să-l ia separat, iar când mama e la serviciu, tata o înlocuiește în totalitate. Unele familii nu au bunicii alături, așa că tata are grijă de copii singur.”
