În ultimul timp, mortalitatea sporită a albinelor în perioada de vegetație și părăsirea stupului de către acestea sunt fenomene tot mai des întâlnite. Aceste fenomene constituie o nouă problemă gravă în domeniul apiculturii.
Specialistul în apicultură Pavel Stamati susține că moarte în masă a albinelor este produsă de mai mulți factori, însă cel mai important factor este agricultura.
„Am ajuns la concluzia, că acest fenomen este rezultatul următoarelor cauze: prima – toxicozele, care au loc în urma utilizării excesivă a erbicidelor și pesticidelor, dar și a altor chimicate în agricultură fără a se respecta normele și regulile de aplicare. A doua – gazele nocive emise în atmosferă pe cale industrială, dar și de către mijloacele de transport. Aici trebuie menționați ca factori dăunători ai apiculturii și nivelul ridicat de radiație din atmosferă, produs de către liniile de electricitate de înaltă tensiune, de emițătoarele de unde electromagnetice ale telefoniei mobilă și altele”, susține Pavel Stamati.
Potrivit lui, toxicozele provocate de utilizarea excesivă a substanțelor chimice în agricultură a dus la aceea că numărul albinelor lucrătoare din stupină s-a redus mult, o parte din ele murind chiar în preajma stupilor.
„Familiile de albine, în loc să progreseze numeric, devin tot mai mici. Chimicatele care erau utilizate în agricultură până în anii 90, cum ar fi: DTT, Clorofos, Metafos sau altele, albinele le depistau ușor și le evitau din cauza mirosului neplăcut pe care îl emanau. Noile tipuri de chimicate utilizate în agricultură pentru combaterea bolilor și dăunătorilor ori nu au miros, ori au un miros plăcut și albinele nu le mai depistează”.
În perioada de vară, pierderile de albine sunt deosebit de mari
„În lunile august – septembrie, în agricultura intensivă pomii și alte plante, inclusiv floarea soarelui se stropesc cu diferite produse. Fiind perioada cu mai puține plante cu floare, albinele culeg nectarul și roua ce a rămas pe aceste plante și, ca rezultat, mor. Folosirea în agricultura intensivă a materialului semincer, produs prin utilizarea preparatelor chimice neonicotinoide plantele care rezultă din ele sunt, practic, dăunătoare, iar efectele ei se manifestă la a patra, a cincea generație de albine, provocând moartea acestora”.
Chimizarea agriculturii
„Chimizarea agriculturii a atins proporții enorme. În același timp, elaborarea, propagarea metodelor biologice, combaterea bolilor și dăunătorilor rămâne la un nivel foarte scăzut. Văd mai multe soluții care pot fi implementate de apicultori, pentru a reduce impactul acestor probleme”.
- amplasarea corectă a stupinei;
- colaborarea apicultorului cu administrația publică locală și cu fermierii agricoli din preajma stupinei pe o rază de 7 km;
- îmbunătățirea bazei melifere;
- în caz de toxicoze, secetă și lipsa hranei de întreținere a familiei de albine – apicultorul să hrănească cu sirop de zahăr, câte 200 – 300 gr. la fiecare familie de albine în 24 de ore, pentru perioada când albinele nu au hrană;
- asigurarea stupinei cu apă de calitate și înlăturarea focarelor de infecții din apropierea ei;
- selecția corectă în stupină;
- evitarea culesului pastoral și îndepărtarea stupinei, pe cât posibil, de masivele agricole unde se utilizează semințe prelucrate cu neonicotinoide, poleiul și nectarul acestora fiind toxic pentru albine.
Pavel Stamati, recenzent în domeniul apiculturii.
Comentarii