În lumea întreagă sunt multe biserici vechi, situate în locuri mai puțin vizitate de oameni, ceea ce de multe ori le-a scris destinul – de a se pierde în paragină, de a rămâne cu acoperișul luat de vânt sau distrus de ploi și dat uitării. De cele mai multe ori, salvarea acestor monumente arhitecturale sunt banii donați de către localnici și încercările lor de a repara cât de cât aceste clădiri.
Astfel de biserici cu o vârstă de câteva sute de ani vei găsi împrăștiate și singuratice prin munții din Georgia, prin România, Ucraina, dar și în multe localități din Moldova. În Registrul monumentelor de arhitectură de importanță națională al țării noastre sunt incluse 77 de biserici de lemn. Însă, spun experții, cel puțin 25 dintre ele sunt deja ruinate, iar celelalte – nefuncționale și într-o stare deplorabilă. Statul, care s-a angajat să le protejeze și îngrijească, nu face nimic pentru a le salva și atunci, singura scăpare rămân localnicii.
Localnicii
Într-o dimineață răcoroasă de vară, 20 de localnici din satul Ciutești, Nisporeni, s-au spălat repede pe față, au băut un ceai fierbinte și s-au grăbit în deal. După mai multe străduțe lungi și șerpuitoare, după o poartă albastră și un lanț de morminte împrăștiate haotic, o biserică de lemn de peste 200 de ani îi așteaptă cuminte. Un șold îi este dezgolit de tencuială, bârnele din lemn îi ies la iveală, spatele e demult încovoiat, iar vântul împrăștie pulberea de lut căzută la temelia construcției.
Biserica din lemn „Sf. Arhanghel Mihail și Gavril” din Ciutești a fost construită în 1802. „Are 218 ani – este fată mare”, o dezmiardă Grigore Stamati, directorul casei de cultură și al muzeului din sat, care încearcă să păstreze acest monument național, lăsat de autorități să se prăbușească. „Biserica e în Registrul monumentelor arhitecturale. Este protejată de stat – pe hârtie, dar, de fapt, nu e protejată deloc”, constată el cu tristețe.
Biserica reprezintă o construcție din lemn de dimensiuni mici, ce are la bază bârne fixate pe lespezi de piatră, ca să poată fi ușor transportată în alt loc. Pereții sunt din amnari (vergi din lemn, împletite cu nuiele). În toți acești ani, crucea de pe cupolă s-a prăbușit, dar au mai rămas două care sunt ușor aplecate de vânt, iar altarul, care are o pictură murală originală, mai este bine păstrat.
Biserica din lemn nu mai funcționează din 1936, de când s-a sfințit biserica din piatră, din vale. Doar că aici, până acum vreo 10 ani, se mai adunau oamenii la Paștele Blajinilor, să-și pomenească rudele îngropate în vechiul cimitir din jurul bisericii. Însă, nici acest lucru nu prea se mai face.
Claca
Cu câțiva ani în urmă, oamenii au încercat să o repare cu „materiale mai la îndemână, moderne, care îi ștergeau din valoarea istorică și unicitate”, spune Stamati. Totodată, sătenii au scris petiții, ca acest monument să fie restaurat, însă, nimeni nu le-a răspuns. Apoi, au fost cei care au vrut să facă bisericii „евро ремонт капитальный (renovare în stil european), dar le-am spus că nu putem face cum ne trăsnește prin cap”, explică directorul muzeului.
Astfel, în această vară, un grup de localnici s-a adunat și au făcut o clacă. „Fiecare a venit cu ce a putut: care cu lucru, care a adus lut, care a adus o cisternă cu apă. Primăria a contribuit cu un tractor de lut. S-a mobilizat fiecare cum a putut”, povestește Sergiu Țărnă, primarul satului, despre clacă. Oamenii au acoperit cu lut pereții deteriorați și au făcut curățenie în jur.
Mai mult, localnicii nu s-au oprit aici și printr-o asociație obștească din sat „Rădăcinile Ciuteștiului” au reușit să colecteze donații de aproximativ 100 de mii de lei pentru restaurarea bisericii. „Dar acum suntem în căutarea unui arhitect specializat în restaurarea bisericilor vechi – pentru că e monument arhitectural și nu poate fiecare să-i facă un proiect corect”, explică primarul localității.
| Restaurarea este readucerea unei clădiri sau a unui obiect la starea sa originală. Nu este o reformare, care alterează ceva existent creând ceva nou. De exemplu, dacă vrei să restaurezi o casă veche, o reconstruiești folosind același proiect pe care l-a avut la început, folosind aceleași materiale. Prin urmare, dacă o casă este desemnată drept monument de arhitectură, înscris în Registrul de stat al monumentelor, sau are o însemnătate pentru arhitectura locală, specialiștii recomandă restaurarea, dar nu renovarea. În acest caz, renovarea este o procedură ce poate să te coste un dosar penal. Arhitectul Ion Budeci spune că pentru a începe să lucrezi la un monument arhitectural deteriorat, pentru început trebuie să încerci să găsești materiale istorice despre această construcție, să-i vezi planul de construcție și să analizezi materialele cu care s-a lucrat. |
Monumente în scrum
Sergiu Țărnă afirmă că, în acest an, biserica a fost inclusă în planul strategic al primăriei, fiind semnat un acord în acest sens cu secția de cultură din raion. Potrivit acestora, monumentul urmează să fie introdus într-un traseu turistic. „Poate așa vom reuși mai bine să o păstrăm și protejăm de distrugere”, remarcă primarul.
Astfel, biserica de lemn din Ciutești a primit o nouă șansă de a reveni la viață, lucru care nu se va mai întâmpla cu biserica de lemn din Cotul Morii, Hâncești. Pe 31 martie 2019, biserica „Sf. Trifon” a ars complet. De-a lungul celor câteva secole de la înființare (unii afirmă că ar fi avut peste 200 de ani, iar alții peste 400), biserica a trecut prin mai multe inundații, a devenit și un tomberon pentru coroanele uzate din cimitir, după care a devenit scrum, din cauza neatenției unui localnic care a dat foc frunzelor uscate din grădina din apropiere, dar și din cauza statului care nu a încercat să readucă la viață monumentul arhitectural înscris în Registrul național.
Ion Ștefăniță, directorul Agenției pentru Inspectarea și Restaurarea Monumentelor, declara în cadrul unui interviu că am pierdut deja peste 25 de astfel de biserici. „Ele există în Registru, dar când mergi să le vezi nu mai găsești nimic. Este o situație tristă, căci legea rămâne doar pe hârtie”, spune expertul. Astfel, singura soluție pentru protejarea acestor monumente rămân oamenii care se pot implica.
