Noroc! Gata, pot să te felicit cu începutul vacanței de iarna? Știu că i-ar șade bine unei rubrici culinare să dea în ajun de Crăciun, când Bojica trimite multe de toate pe masă, un te miri ce cighiri cu trufe. Dar eu propun, să-l surprindem pe Bojica și să gătim ceva local, de sezon, gustos și mai ales sănătos.
Deși e o rădăcină care crește bine la noi și se găsește ușor la piață, nu prea se bucură de popularitate pe mesele moldovenilor, nici de sărbători nici în afara lor. Poate pentru că i se spune cartoful săracilor? La drept vorbind, nu știu dacă am mai întâlnit o legumă locală cu atâtea denumiri: „picioică”, „măr-de-pământ”, „morcov-porcesc”, „pere-iernatice”, „gulii”, ”cartoful ciorii”, „trufe canadiene”, ”napi porcesti” sau topinambur. În engleză îl veți găsi ca Jerusalem Artichoke sau sunchoke.
Acesta seamănă și cu cartoful, și cu ghimbirul, dar vine din aceeași familie cu floarea soarelui. Și ca să te intrig definitiv, îți mai spun că napul a ajuns pe meleagurile noastre europene din Lumea Nouă, în epoca marilor expediții de explorare și colonizare. Samuel de Champlain, fondatorul Quebecului, întâlnise acești tuberculi la Cape Cod în 1605, unde planta de topinambur era cultivată de către triburile amerindieni și a hotărât să o aducă acasă, în Franța.
În bucatarie, topinamburul a fost destul de popular pe vremuri și era să rămână așa, dacă nu apărea cartoful. Din păcate, de-a lungul timpului, tompinamburul a fost mutat în categoria mâncării pentru săraci sau pentru animale și nu prea a mai fost cultivat, deși e o plantă-parazit, care se răspândește foarte ușor, practic nu are dăunători, nu necesită stropită și rezistă la condiții extreme – un adevărat cadou pentru ce care caută să facă agricultură ecologică.
Topinamburul devine prea moale la fierbere, dar își păstrează textura când este gătit la aburi. Poate fi mâncat crud, copt, în supe creme sau salate. Precis că te-am intrigat, așa că hai să-ți dau azi rețeta unei salate pe care recent am testat-o și mi s-a părut bună de împărțit cu tine.
Ingrediente:
0,5 kg topinambur
1 portocală
50 g brânză de oi
câteva fire de pătrunjel
50 g de alune
0,5 lngț semințe de chimion
Sosul:
1 portocală
2 lng miere
2 lng ulei de masline
2 lng oțet balsamic
sare și piper
Etape:
- Topinamburul are o formă neregulată, de aceea riști să pierzi mult din produs dacă te apuci să-l cureți ca pe un cartof. De aceea îți recomand să-l lași necurățat, dar să-l speli bine. Eu am tăiat topinamburul bucăți, dar după copt s-a adeverit că era mai bine dacă îl tăiam felii subțiri. Aranjează feliile de topinambur pe o tavă acoperită cu hârtie de copt, stropește bine cu ulei și zeama de la o jumătate de portocală. Lasă în cuptor să se coacă timp de 35 min la 200 grade, amestecând periodic ca să se se rumenească uniform.
- Între timp, curăța o altă portocală (eu am folosit portocale roșii, dar se potrivesc și cele obișnuite), elimină coaja albă și păstrează doar pulpa.
- Pregătește dressingul, amestecând toate ingredientele într-un bol. Toacă mărunt pătrunjelul.
- Când mai rămân doar 5 minute pentru topinambur în cuptor, adaugă deasupra acestuia semințele de chimion și alunele și mai lasă să se coacă până expiră timpul.
- Scoate topinamburul și lasă-l să se răcorească puțin. Apoi aranjează bucățile de portocală de-asupra, zdrobește brânza și presoară de-asupra și repartizează sosul uniform. Decorează cu pătrujel tocat.
Bine de știut! Acest tubercul minune este recomandat celor care suferă de diabet. Principala lui calitate nutritivă a topinamburul este cantitatea mare de inulină – un carbohidrat bogat în fructoză, dar organismul uman nu are abilitatea de a procesa inulina și se balonează. Însă, cu cât este mai mult timp ținut în beci, cu atât gustul lui va fi mai dulce, din cauza unor procese chimice care descompun inulina în fructoză. Cel mai bine este de păstrat tuberculii în sol și de recoltat la nevoie. Dacă tot vin de prin America de Nord, pot rezista în sol și la temperaturi de minus 40 de grade Celsius. Aștept impresiile tale!
