Sindromul arderii profesionale

Sindromul arderii profesionale (burnout) este un subiect care preocupă în măsură egală atât angajații cât și angajatorii pentru că un angajat care trece prin sindromul arderii profesionale este nefericit el însăși, iar prin acțiunile sale perturbează liniștea și calmul celor din jur, eficiența profesională se reduce, apar tot mai multe erori în activitate, sarcinile noi sunt privite drept un munte care pare a fi imposibil de cucerit.

Oricine poate avea un loc de muncă stresant, cu un nivel ridicat de responsabilitate sau care nu corespunde așteptărilor și dorințelor sale, acest fapt poate duce ușor la ardere profesională. Sindromul arderii profesionale influențează starea de bine psihologică și fizică  a angajatului, relațiile pe care le are cu colegii și membrii familiei. Este important să înțelegem că sindromul arderii profesionale nu afectează doar calitatea și capacitatea de muncă a angajatului, ci și calitatea vieții sale la general. Nu putem vorbi despre fenomenul de ardere profesională fără a lua în considerație și alți factori care determină starea de bine psihologică a persoanei, cum ar fi relațiile familiale, prietenii, existența hobbyului și a unei vieți împlinite în afara biroului.

Azi, în plina pandemie, sindromul arderii profesionale devine tot mai frecvent întâlnit și tulbură nivelul de sănătate mintală a angajaților de diferite nivele, fapt care se datorează presiunii cauzate de incertitudinea zilei de mâine, pierderilor financiare și luptei antreprenorilor pentru a supraviețui și de a corespunde condițiilor și cerințelor noi de piață. Astfel, locul de muncă nu mai este un mediu prietenos, ci în fața angajaților apare un număr mare de sarcini noi, dificile și urgente pentru realizarea cărora se stabilesc termeni limită restrânși, iar frica de a pierde locul stabil de muncă, se acutizează pentru că un număr mare de întreprinderi sunt închise.

Persoanele care fac parte din grupul de risc pentru burn out sunt acei care:

1. în copilărie  au fost impuși să practice activități care nu-le plac (muzică, sport, dansuri), fără a se ține cont de dorințele și opiniile lor. Ulterior, ajungînd la maturitate acești copii nu are capacitatea să-și aleagă o profesie și un loc de muncă pe plac și care să le aducă satisfacție, iar la locul de muncă nu știu să-și apere și să-și impună limitele;
2. au fost împuși să învețe doar pe note mari și nu li se permitea să aibă alte activități decât studiile, asemenea copii cresc cu programul că nu are dreptul să-și acorde timp sie sau altor activități în afara celor de bază (serviciu).
3. sunt genii în domeniul său de activitate, iar potențialul său nu este valorificat în deplină măsură.
4. sunt perfecționiști și efortul depus la serviciu, pentru a atinge nivelul iluzoriu de perfecțiune, este atât de înalt, încât starea de epuizare, insatisfacție și nemulțumire de sine și de cei din jur crește constant;
5. sunt  workaholici, adică mecanismul de reglare comportamentală este defectat și persoana nu poate să-și permită să se odihnească dacă este obosit, fiind constant conectat la chestiuni de serviciu ș.a.

Factorii care declanșează sindromului burnout survin atunci când:

• nu poți influența situația, de acțiunile tale nu depinde nimic, atunci când ești un simplu executor, atunci apare senzația că tot ce faci este în zadar și nu mai ai motivația de a continua;
• oferi mai mult decât primești — în situații în care remunerarea este inadecvată, sau nu ești pe măsură apreciat, promovat, lăudat;  
• te prefaci ceea ce nu ești de fapt — de exemplu, atunci când atribuțiile tale de serviciu contravin normelor tale morale.
• responsabilitatea de serviciu este prea mare (totul sau nimic);
• nu există colaborare cu colegi sau subalterni, iar responsabilitatea care ți-o asumi nu-ți permite să detașezi sarcinile, să ceri colegilor tăi să-și execute atribuțiile de serviciu sau să te ajute.
• nu sunt clar divizate atribuțiile, sarcinile, responsabilitățile în companie și nu există sau nu se respectă principiile de ierarhie și subordonare.

Până a ajunge la sentimentul de ardere propriu-zisă, persoana parcurge mai multe etape:

Prima etapă poate fi numită entuziasmul ideal — caracteristică oricărui începător, când abia te angajezi îți place ce faci, lucrezi fără oprire, fără pauză, iar gândurile-ți sunt doar la activitatea care o desfășori, vorbești doar despre serviciu, neglijezi celelalte laturi ale vieții. Atunci când reușești să faci totul după cum îți planifici și ai mult feedback pozitiv îți crește nivelul de serotonină, sau oxitocină atunci când ai parte de multă admirație. Însă, din cauza că se pierde contactul cu sine, cu trăirile naturale, nu mai simți și nu mai pui accent pe satisfacerea nevoilor corporale, această etapă nu durează mult.

Prima etapă nu necesită un tratament în sensul clasic al acestuia, dar este important ca persoana care parcurge acesta etapă sau persoanele sale apropiate să poată să o întoarcă la realitatea vieții sale în afara serviciului.

A doua etapă vine să înlocuiască starea de euforie profesională și apare împreună cu oboseală, starea de stres cronic, când elimina prea mult cortizol – hormonul stresului, se schimbă fonul hormonal și scade imunitatea. Se poate manifesta fizic prin: dureri de dinți, gingii inflamate; acnee pe corp, față, spate; căderea părului; boli legate de mucoasă (herpes, erozie…); piele degradată ș.a.

Există și simptome emoționale:

• Oboseală,
• Insomnie,
• Anxietate,
• Gânduri obsesive despre lucru,
• Nervozitate,
• Dorință de a fuma, consuma alcool (încercare de relaxare artificială) etc.

Unicul tratament recomandat la această etapă este odihna. Pentru o persoană prinsă în capcana profesională, acest punct este cel mai greu de realizat. Odihna este anume procesul în care nu faci nimic: nu citești, nu privești TV, nu te plimbi, nu practici sport, ci, pur si simplu, stai întins sau dormi. Inițial, această experiență este chinuitoare pentru persoanele care au doză mare de anxietate — lipsa de acțiune îi face să se simtă vinovați.

Ca să începi să te odihnești trebuie să recunoști că ești obosit, fără asta nu îți vei permite să faci o resetare a organismului. Săptămânal trebuie să ai necondiționat cel puțin o zi de odihnă, fără de lucru. La această etapă deja este recomandată consilierea psihologică și ghidarea persoanei de către un specialist prin practici de relaxare.

A treia etapă este epuizarea. Această etapă este încă reversibilă, se manifestă prin aceea că persoanele depresive cad în depresie profundă, corpul își declară propriile reguli și refuză să funcționeze conform cerințelor, pot amorți mâinile sau picioarele, trezirile devin grele, iar insomnia acutizează senzația de oboseală, se accentuează bolile cronice, apar crize de isterie, scade vederea și memoria. Pentru tratarea simptomelor fizice, persoana apelează medicul, însă povestește doar manifestările clinice, nu și modul de viață distrugător pe care îl are.

Epuizarea se tratează cu ajutorul unui psiholog, se recomandă o detașare de la serviciu pentru o perioadă îndelungată de la 3 la 6 luni, în care persoana nu se include în activități profesionale, se restabilește prin liniște și odihnă, sunt permise doar activitățile care-i plac și îi permit să se regăsească.

A patra etapă — arderea ireversibilă, reprezintă acel punct culminant la care ajungi în procesul de ardere profesională: nu-ți mai iubești lucrul, acesta devine o povară greu de tolerat, colegii și membrii familiei devin cei mai răi dușmani, care nu te înțeleg și care îți provoacă doar sentimente de ură, nimic nu îți mai aduce bucurie. Corpul cedează — durerile de cap, starea de greață, atacuri de panică, bolile tractului digestiv, sunt doar câteva dintre manifestările psihosomatice care însoțesc arderea profesională la această etapă. Începe deformarea profesională — de ex., polițistul vede în toți infractori, profesorul începe să creadă că toți copiii sunt obraznici, medicii pun diagnoze incurabile etc. Se poate dezvolta alcoolismul sau dependența de droguri ori alte substanțe psihotrope, sub acțiunea cărora realitatea nu mai este la fel de greu de suportat.

Cu părere de rău, atunci când persoana a ars profesional, acesta este un proces ireversibil, se rezolvă doar prin schimbul de profesie, a locului de muncă, angajatorului și, evident, consultație cu specialistul psiholog. De regulă, persoana bolnavă nu recunoaște că arde profesional și începe să caute cauza disconfortului pe care-l simte în alte părți, iar tratamentul bolii poate începe doar odată cu recunoașterea bolii.

În final vin cu recomandări care vor ajuta la prevenirea arderii profesionale în rândul angajaților din diferite sfere:

Pentru Angajator:

• Efectuarea periodică a evaluării stării psihologice de bine a angajaților, precum și a nivelului de satisfacție profesională. Asemenea evaluări sunt importante pentru: cunoașterea opiniei angajaților cu privire la condițiile de lucru; recunoașterea deficienților și nemulțumirilor angajatului, diminuarea sau evitarea completă a deficiențelor cu care se confruntă salariatul.
• Crearea condițiilor pentru dezvoltarea personală și profesională, creștere în carieră și diversificarea sarcinilor profesionale, în perioade de timp determinate, pentru excluderea monotoniei, sentimentului de inutilitate și lipsei de încredere în forțele proprii.
• Divizarea clară a responsabilităților profesionale și ierarhice în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
• Crearea condițiilor favorabile pentru dezvoltarea în colectiv a relațiilor interpersonale favorabile, prin amenajarea spațiilor de relaxare și socializare.

Pentru Angajat:

• Focusarea pe viața în afara serviciului;
• Practicarea activităților care implică efort fizic, cum ar fi sportul, munca în grădină, contactul cu natura;
• Odihnă în zile de weekend, concedii;
• Expunerea nemulțumirilor la locul de muncă într-o manieră diplomată, prin discuții care vor aduce schimbări dorite;
• Alimentarea sănătoasă, somn de cel puțin 8 ore;
• Adresarea la psiholog, în cazul în care se simte epuizat sau că lucrurile nu stau cum trebuie.

Pentru Părinți:

• Educarea copilului cu acordarea posibilității de a alege ce activități să practice;
• Dezvoltarea în copil a abilităților de a lega prietenii, de a construi relații, de a negocia și a-și expune punctul de vedere;
• Diminuarea importanței reușitelor la învățătură și ulterior a celor profesionale, și amplificarea importanței reușitelor, personale, artistice, creative.

Azi este destul de greu să-ți găsești un loc de muncă perfect, care să corespundă tuturor criteriilor și să satisfacă toate nevoile angajatului, dar trebuie să ținem minte că cariera este doar una din sferele vieții și este mai important să-și păstrezi sănătatea decât serviciul.