Valeriu Turea, șeful Biroului Relații cu Diaspora din cadrul Guvernului, s-a stins din viață pe 9 decembrie 2020.
Jurnalist, scriitor și diplomat de profesie, Valeriu Turea și-a lăsat amprenta în sufletele celor care au avut norocul să-l cunoască.
I-am rugat pe oamenii care l-au cunoscut să ne împărtășească câteva gânduri despre Valeriu Turea.
Domnul Valeriu Turea era un om cu suflet mare, un om bun și cumsecade. Zâmbetul său încălzea totul în jur și te făcea să simți și să procedezi la fel. Domnul Turea a trăit frumos și demn, cu inima plină de dragoste pentru familie, țară și oameni. De-a lungul anilor, Excelența Sa a oferit un exemplu de profesionalism și dedicație pentru serviciul public și corpul diplomatic. A fost un mentor care te motiva și te susținea cu sinceritate. Mai mult decât atât – dumnealui a fost un prieten. Prieten al oamenilor buni, al lucrurilor frumoase și al umorului fin. Toți noi, cei care am avut șansa să-l cunoaștem, suntem norocoși.
***
Domnul Valeriu Turea a fost un om de aur, o forță motrice în dezvoltarea Moldovei, cu o inimă ca pâinea caldă. Noutatea că l-am pierdut de printre cei vii m-a cutremurat. E o pierdere enormă pentru noi toți, cei de acasă și cei din diasporă. Totuși cred ca Domnul Turea va trăi prin noi toți, toți cei cărora le-a dăruit o imensă lumină, bucurie de viață și sete de schimbare. Zbor lin, Domnul Turea. Le trimit energie și gânduri bune familiei și prietenilor Măiestriei Sale.
***
Exista oameni care prin felul de a fi în viața lor impactează persoane, schimba cursul vieții a 2-3, 7 oameni. Domnul Turea a fost acel om care, prin felul lui de a fi, a impactat sute de oameni, el era acolo pentru tine și mereu cu o vorba buna, tact, tâlc și soluție. Am învățat că nimic nu e veșnic și încerc din durerea acestei pierderi să fac o bucurie, că am fost norocoasă să-l cunosc, eu și sute ca mine. Cred ca și-a împlinit misiunea în lumea asta, sa ne aducă la maturitate ca diasporă. A lăsat o moștenire enorma de memorii, fapte și vorbe. O artă a cuvântului și o diplomație impresionantă. Mulțumesc că ai avut sufletul pentru noi.
***
Diaspora mereu a fost dezbinată de către politicieni. Deseori, membrii diasporei duceau lupte virtuale pe rețelele de socializare. Respectiv, BRD-ul îi era dificil să unească diaspora pentru niște scopuri comune. Așa a fost până Valeriu Turea a devenit șeful biroului în 2015-16 și apoi din 2019 încoace. Dumnealui era ca un părinte care îngăduitor încercă să ne adune și să ne împace. Dumnealui a reușit. Zilele Diasporei, care se sărbătoresc în luna august, mai mereu avea iz de nemulțumiri și certuri. Anul acesta a fost altfel. Anul acest Valeriu Turea și echipa a reușit să ne unească pe toți. Dumnealui va rămâne mereu ca un părinte al diasporei. Zbor lin, părinte.
***
Azi am chemat surioara mea din Brescia și am plâns. Nu pot să accept, nu pot să cred, nu e real… Domnul Valeriu, excelența Sa, era iubit de toți eu cred, nu nu mai în diasporă, dar și în Republica Moldova, în România și Portugalia, unde a muncit a lăsat impresii bune și prieteni. Era o persoană educată, gentilă, avea niște maniere aș spune „de altădată” de comportament, era o persoană erudita și un mare comunicator. Avea simțul umorului, știa să asculte. Pe mine personal m-a îndrumat de câte ori am cerut un sfat, m-a încurajat, avea glumele sale particulare și rafinate. Vedeam în dumnealui niște trăsături comportamentale părintești. Era calm, vocea domola și blândă, vorba era tot timpul la locul ei și avea față de noi, cei plecați un respect aparte, era erudit, cult dar când vorbea cu mine tot timpul îmi dădea importanță și îmi spunea că are multe de învățat de la mine. Am citit cartea dumnealui, era o explozie de bunătate, seninătate, drag de oameni și de țară, drag de tot ce-i frumos, natura. Maestre, o să ne lipsești și îmi pare rău că nu am reușit să ducem la capăt toate proiectele noastre plănuite. Mulțumesc, domnul Valeriu.
***
Ei de unde să găsești cuvinte în asemenea momente …
Ne-a devastat plecarea dumneavoastră, Excelență!
Ce durere și ce dor!
Ce ne facem fără Ambasadorul, Prietenul, Sfetnicul, Omul nostru cu sufletul ca pâinea caldă?! De când am avut bucuria și cinstea să îl cunosc pe domnul Valeriu Turea, an de an, imediat după ziua mondială a zâmbetului știam ca urmează și ziua sa de naștere… iar uneori, sărbătorile coincideau. Deloc întâmplator acest reper cronologic, ziceam eu. Păi, cum altfel? E omul-zâmbet! Omul care ne-a făcut pe toți să zâmbim cu bunătate, omul care a încercat mereu să ii împace pe toți, omul care și-a purtat comoara dar și povara bunătății cu atâta demnitate!
De azi încolo, ziua mondială a zâmbetului nu va mai avea atâta conținut …Até sempre , Excelență!
***
”Domnule Turea, iată că nu am reușit să ne revedem…ce plecare subită și în grabă…Dar de ce atâta grabă?!…nici în ”biroul” 513 nu am apucat să intrăm iar. Îmi este atât de rău și trist, și greu de crezut că nu mai sunteți printre noi. Parcă V-ați fi dus într-o deplasare din care sper să reveniți degrabă. Ne leagă mai mulți ani de lucru, de prietenie, simpatie reciprocă, admirație pentru felul în care aveați apreciere pentru oricare om care Vă trecea pragul, de acel #facem și de ”Moldova de oriunde”. Am avut să învăț multe de la Dumneavoastră și ce bine că am apucat să vorbim, măcar online, despre Spania și Portugalia Dumneavoastră dragă, și despre multe altele mărunte. Urma să ne revedem la Chișinău…dar, ce știam noi atunci când am făcut această înțelegere?! Mă amuza zăpăceala Dumneavoastră, admiram talentul de a pune pe hârtie gânduri, apreciam diplomația, inteligența și înțelegerea fiecărui om de alături. Am povestit azi cu un om drag despre Dumneavoastră la prezent, fără ca să ne dăm seama. „Cum poți să scrii când îl citești pe Turea? CUM?!”, îmi spunea. E greu, Domnule Valeriu Turea, să vorbești despre matale la trecut…Condoleanțe nouă tuturor. Am pierdut un OM MARE.”
Familia lui Valeriu Turea a anunțat pe Facebook că vineri, 11 decembrie, serviciul religios și înhumarea vor avea loc la Cimitirul Central de pe strada Armeană (Cimitirul „Armenesc”), la 12.00.
