Șahul este unul dintre cele mai vechi și populare jocuri ale lumii, iar miniseria lansată recent de Netflix – „The Queen’s Gambit” l-a readus în atenția tuturor. Popularitatea show-ului a făcut să crească, pe lângă interesul față de acest sport al minții, și vânzările la seturi de șah, cronometre și accesorii. Am găsit și în R. Moldova o mică Beth Harmon (eroina principală a miniseriei), pe care am întrebat-o despre cum a început să joace, cum își construiește tacticile, dar și cum a schimbat acest serial fața șahului.
Larisa Goian are 15 ani, locuiește în Ungheni și e pasionată de șah. Până în prezent, a acumulat un număr impunător de 500 de diplome, ultimul premiu fiind Locul I la Campionatul Municipiului Ungheni.
A început să joace de la 4 ani, după ce o vreme îl urmărea pe tatăl său la întrecerile sale cu un prieten. Fetița a rămas captivată de joc și l-a rugat pe tata să o învețe și pe ea. După ce i-a povestit și arătat tot ce știa, tatăl Larisei a înscris-o la clubul de șah din orașul Ungheni – „și acum țin minte că venise să mă ia de la grădiniță ca să mă ducă la acel club. Eu eram foarte fericită că nu trebuia să dorm la amiază.”
Ulterior, Larisa a devenit autodidactă și a început să participe la diverse competiții. „Îl țin minte și acum pe primul meu profesor, Prikladov Vladimir – el organiza deseori mini turnee. Mereu dădea dulciuri celor care câștigau. Eu mereu veneam acasă cu ciocolate”, surâde ea.
„Un jucător bun trebuie să știe și a pierde”
La prima competiție, Larisa a participat când avea cinci ani. Echipele, de obicei, sunt formate din trei băieți și o fată, dar în unele cazuri pot fi două fete, în funcție de campionat și de condițiile acestuia. În Ungheni nu erau foarte multe fete care jucau șah, așa că atunci când participa, se înscria la categoria „femei”. Cu toate acestea, ea a jucat și cu băieți la multe campionate, chiar dacă a fost premiată la categoria feminină.
Cu timpul, tânăra șahistă a trebuit să învețe să echilibreze timpul acordat pentru școală și cel pentru antrenamente. Ea povestește că, totuși, sunt zile când nu prea reușește să le combine. „Deseori aleg să îmi fac temele, în loc să joc șah, dar revin la el în weekend. Mai am trei cărți electronice – Alexander KOTOV, „Chess Tactics”, Valeri BEIM, „How to Calculate Chess Tactics”, Viorel BOLOGAN, „Trepte”, pe care le studiez simultan și aplic în practică instant ceea ce învăț din ele”.
Inspirația Larisei este maestrul Bobby Fischer, „deoarece se antrena singur și lua tactici de la alți mari maeștri”. Consideră că cea mai importantă calitate a unui jucător de șah este răbdarea. Bunăoară, la Campionatul Europei care a avut loc în România, ea a participat la o partidă care a durat mai mult de patru ore și care s-a terminat în remiză. „A fost foarte interesantă, dar și foarte epuizantă,” își amintește tânăra.
Dincolo de asta, în opinia Larisei, un jucător bun de șah trebuie să știe și să piardă – „sunt momente la unele campionate când jucătorii se comportă foarte urât când pierd și ar mai trebui să înțeleagă faptul că pentru a câștiga e nevoie de timp. Nu vine totul dintr-odată”.
„Dama este cea mai puternică piesă”
Larisa spune că nu a simțit pe pielea ei diferențele de gen, dar la întreceri se simțea adesea izolată din cauza vârstei. „Cei mari se cunoșteau între ei, vorbeau între ei, dar eu încercam să nu mă concentrez foarte mult pe acest lucru,” își mai amintește ea. Altfel, când vine vorba de gen, chiar și piesa ei preferată din șah este dama. „Îmi place foarte mult s-o folosesc, ea fiind cea mai puternică piesă, după mine.”
Tânăra este de părere că în ultimul timp, femeile au demonstrat că și ele sunt oponenți egali bărbaților. „Eu chiar de multe ori am ales premiul „la general”, dar nu cel „la femei”, deoarece acesta era un premiu mai grandios ca cel „al femeilor”, susține ea.
Tânăra este de părere că șahul în Moldova este un domeniu dezvoltat, doar că pe regiuni, nu și la nivel de republică. „Pentru cineva poate să fie complicat să evolueze în această direcție dacă în localitatea sa nu există un club de șah”, adaugă ea.
În încheiere, spune că a urmărit serialul „The Queen’s Gambit” încă din prima zi în care a apărut. Apoi, l-a mai vizionat de câteva ori, tocmai pentru că s-a regăsit în multe scene – „Când eroina spunea că ei nu-i place să învețe foarte multe debuturi, să aibă un plan de joc. Juca intuitiv. Așa sunt și eu. Îmi place să improvizez, și, de obicei, îmi iese bine.”
