Dacă mulți moldoveni au plecat din Moldova doar în căutarea unei vieți mai bune din punct de vedere economic și social, alții au ales străinătatea pentru a-și realiza un vis, care în Moldova era pur și simplu imposibil: o familie și copii cu partenerul sau partenera – o persoana de același sex. Aceasta este istoria unei tinere moldovence și a soției ei americane, care așteaptă acum împreună un copil, prin metoda fertilizării in vitro reciproce, sau cum sună în engleză expresia – reciprocal IVF. Aceasta presupune ca una dintre mame să fie donatoarea de ovule, însă embrionul să îi fie inserat celeilalte. În acest mod, ambele mame sunt conectate cu bebelușul. Din diasporă, astăzi vine o poveste despre dragoste, speranțe împlinite, familie, acceptare și toleranță față de comunitatea LGBTQ.
Moldova și stigmatizarea persoanelor LGBTQ
Oana, tânăra din Moldova, povestește că își dorea să se mute în Olanda încă din perioada adolescenței. „Când locuiești într-o societate unde a fi gay e văzut ca un lucru rău, tu încerci să te adaptezi, să te înscrii în normalitate. Am avut mai multe motive pentru a pleca din Moldova: societatea, guvernul și legile, care îmi păreau restrictive. Când locuiam în Moldova, nu cunoaștem niciun local unde poți merge să cunoști persoane homosexuale. Mă simțeam de parcă eram eu singură împotriva întregii țări. Acum, după 11 ani, probabil că lucrurile s-au schimbat”, își amintește ea. Locuind încă în Moldova, spune că a trăit inhibându-și propria sexualitate, având relații cu bărbați și ajungând aproape de căsătorie chiar. A făcut asta pentru că a crezut că atracția față de fete e doar o fază sau pentru a-și mulțumi părinții și societatea. La un moment dat, a decis să emigreze, fiind acum stabilită în Olanda de mai bine de 10 ani.
„Știam că trebuie să o cunosc”
Cu Ann, soția sa americană, au făcut cunoștință într-un club de noapte. Despre prima lor întâlnire, soția sa își amintește cu emoții. „A fost unul dintre acele momente când am văzut-o pe Oana dansând, parcă erau secvențe dintr-un film. Era scăldată în lumină, muzica pe fundal încetinea și singurul lucru pe care îl vedeam era ea, acolo, dansând. A fost foarte romantic. Nu sunt genul de om care intră în conversație cu alții, dar atunci am știut că trebuie să mă apropii și să vorbesc cu ea. Și pentru că ea nu îmi acorda atenție, dar continua să danseze, am decis că pur și simplu o voi săruta. Atunci a deschis ochii și eu i-am zis: wow, hi! (hei, bună – n.a.)”. Râde acum și zice că orice scenariu ar fi putut fi valabil: ca fata să fie heterosexuală, să aibă deja un partener, dar „așa ceva nu mi-a trecut prin cap atunci. Știam că trebuie să o cunosc”. Așa a început povestea lor de dragoste, în august 2017. După șase luni s-au mutat împreună, iar peste un an Oana a organizat o petrecere surpriză în Grecia, în care i-a cerut mâna. A chemat în mod secret toți prietenii lor acolo, pentru a organiza o surpriză. Anul trecut, cuplul s-a căsătorit.
Fără părinți la nunta din Portugalia
Despre nunta lor, Oana spune că este un vis care a devenit realitate. Părinții ei însă nu au fost prezenți la nuntă. Oana spune că ei intuiesc ceva, însă nu discută deschis despre sexualitatea ei. „Nu am visat niciodată să fiu mireasă, în rochie albă, ci mai degrabă mi-am dorit să locuiesc într-o țară unde societatea va accepta persoana pe care eu o voi alege să îmi fie partener. Să fiu egală în fața legii, la fel ca persoanele heterosexuale. În Moldova, e multă presiune culturală și homosexualii sunt stigmatizați, normele impuse, care într-un fel îți interzic să fii acea persoană care ești. În adâncul inimii am fost foarte tristă pentru că părinții mei nu au fost acolo. Sora mea și cumnatul meu au vrut să vină, dar nu au știut cum să explice asta părinților. Mi-au spus că eu îmi trăiesc viața, dar tatăl meu poate suferi un atac de cord, părinții vor deveni stresați și depresivi și niciodată nu știi ce li se poate întâmpla. E foarte egoist să gândești așa, pentru că părinții ar trebui să te iubească necondiționat și chiar dacă nu îți susțin modul de viață, tu nu trăiești în minciună. În acel moment din viața mea am decis să nu le spun, dar acum, că vine bebelușul, nu cred că voi continua să mint. M-am simțit incompletă.
Nunta a fost minunată, m-am simțit împlinită, m-am bucurat că eu am putut să fac asta și că nu sunt o weirdo (ciudată – n.a.).”
Două pierderi de sarcină și apoi – Charlie
Dorința de a avea copii a venit în mod natural, spun tinerele. Despre istoriile pozitive ale fertilizării in vitro (FIV) pentru cuplurile de gay s-a scris de mai multe ori în presă, însă mai puțin despre cum ambii parteneri pot fi conectați biologic de copil. Faptul că una dintre mame poartă copilul „creat” de cealaltă mamă cu ajutorul unui donator de spermă face ca ambele partenere să fie implicate din punct de vedere biologic în acest proces. „A fost o decizie pur clinică despre rolurile noastre. Ambele am vrut să trăim experiența de a fi gravidă și pentru că Oana e mai în vârstă cu 2 ani decât mine, am mers pe asta – ca ea să doneze ovulele. I-am spus Oanei că și eu aș vrea să experimentez sarcina, nașterea și alăptarea și altfel m-aș simți lăsată afară din acest proces. Ea s-a documentat și a găsit această oportunitate de a face FIV reciprocă”, explică Ann. Nu a fost ușor, pentru că primele două încercări au fost un eșec. „Este un proces foarte emoționant, pentru că speranțele tale sunt atât de mari și te gândești că de data aceasta implantarea embrionului va fi cu succes. Iar primele două au fost pierderi de sarcină. Acum, abia după primul trimestru noi am spus – acesta este într-adevăr o sarcină cu succes și ne putem permite să fim încântate”, zice Ann. Au ales pentru fetiță numele Charlie, pentru că nu își doreau un nume foarte girly (de fată – n.a.), ci unul gender-neutral, așa că au convenit asupra unui nume cu caracter – Charlie. Sarcina decurge bine, Charlie este așteptată în martie 2021. „Suntem nerăbdătoare să ne întâlnim cu ea”, spun cele două.
Donatorul – un bărbat român, cu rădăcini din Basarabia
Dintr-o coincidență sau nu, tatăl lui Charlie este român, iar bunicii lui – din Republica Moldova. „Am ales donatorul în baza aspectului fizic. Când te uiți pe site-ul European Sperm Bank (Banca Europeană de Spermă – n.a.) poți vedea fotografiile tatălui când era mic și ne-am dorit să fie cineva care să semene cu noi. Și când Ann a zis că el seamănă cu mine, l-am ales”, povestește Oana. Pe site-ul acestei companii, majoritatea donatorilor sunt danezi. „Am fost foarte norocoși să găsim acest bărbat român, care locuiește în Danemarca și a decis să fie donator. Am cumpărat deja spermă și pentru cel de-al doilea copil, astfel ca ambii să aibă același tată. Ne așteaptă la clinică și atunci când suntem gata, o vom putea folosi”, explică Ann. Cele două se gândesc ca peste un an Ann să facă această procedură de FIV și când vor avea doi copii să meargă împreună în Asia, ca să locuiască o perioadă.
Despre costuri, Oana spune că, pentru standardele olandeze, nu este nici scump, nici ieftin. „Toate procedurile ne-au costat în jur de 8000 de Euro. Jumătate din preț e acoperit de asigurarea medicală. Dacă am fi ales o procedură de FIV simplă, atunci singurele costuri pe care le-am fi plătit erau să fie acelea legate de donatorul de spermă. Chiar și pentru o familie cu venituri medii, e posibil să aduni bani și să faci asta”.
Ce fac cuplurile LGBTQ în Republica Moldova?
Angelica Frolov, coordonatoarea centrului GenderDoc-M din Moldova, organizație care militează pentru drepturile lesbienelor, gay-ilor, bisexualilor și transgenderilor din Moldova, spune că aceste cupluri au prea multe bariere în țară. „Prima problemă este frica de a le spune părinților și rudelor. Știu multe persoane homosexuale și trans care au plecat anume pentru că vor să-și trăiască viața fără a explica ceva rudelor.
Libertatea de a fi cine ești este una prea greu de obținut în Moldova, trebuie să ai suficient timp, curaj, încăpățânare și noroc. A doua problemă este să fii într-o permanentă situație de a explica, educa, argumenta colegilor, prietenilor, vecinilor, oamenilor străini – ceea ce este extrem de obositor. Ajungi într-un moment când nu mai dorești să-ți irosești viața pentru a explica lucruri pe care nu trebuie să le explici, care trebuie cunoscute încă din școală. Ajungi să vrei să-ți iei lumea-n cap, să lași totul ce-ți este drag și să mergi într-o lume străină unde vei începe de la zero, dar demnitatea ta umană va fi respectată”. Potrivit ei, drumul spre fericire într-o familie homosexuală în Moldova e foarte lung și anevoios. „Ai de trecut prin multe situații neplăcute și prea multe riscuri de a nu mai rezista. Ne pierdem cetățenii pentru că suntem o societate prea infantilă și radicală, în dorința de a impune altor oameni modul de viață care este bun pentru unii, dar nu se potrivește altora”.
Numele persoanelor au fost modificate pentru a le păstra anonimatul.
