În timp ce la nivel global omenirea se confruntă cu probleme ecologice tot mai evidente, unul dintre factorii care contribuie cel mai mult la amplificarea acestor probleme, producerea cărnii, este în continuă creștere în ultimii 50 de ani. Industria cărnii se numără printre cauzele principale de poluare a mediului în prezent, spun specialiștii. Doar pentru producerea a 500 de grame de carne de vită se consumă 9500 de litri de apă și 5 kg de grâne.
Ferma de bovine
Iuliana și Artur Gorea din satul Budăi, raionul Telenești au construit o fermă de bovine. Era anul 2012 când cei doi soți și-au înregistrat o gospodărie țărănească și au început să caute resurse pentru amenajarea și procurarea vitelor. Banii pe care i-au adunat și cu care i-au ajutat părinții nu erau suficienți pentru a-și lansa afacerea. După mai multe căutări, au reușit să aplice la un ajutor din partea statului. „Am început cu un buget de 721 de mii de lei, dintre care 300 de mii erau oferite de stat”, povestește Artur despre primele provocări prin care a trecut când și-au lansat propria afacere. Au importat din România 20 de vite de rasă Aberdeen Angus, pentru carne. În 2015, au mai cumpărat alte 20. Acum, ferma lor a ajuns să aibă circa 200 de capete.
Cu toate acestea, la fermă lucrează, ca și la început, doar cei doi soți, pentru că, spun ei, afacerea nu le aduce veniturile la care se așteptau ca să-și poată permite și alți angajați. „În fiecare zi am gândul să renunț”, recunoaște cu tristețe Artur. El spune că salariul mic nu le permite moldovenilor să cumpere prea multă carne. De aceea, de multe ori este nevoit să scadă cu mult prețul, ca să poată să o vândă. Deși carnea bovinelor de rasă ar trebui să aibă un preț destul de mare.
Cu toate acestea, sunt și cei care nu se plâng de cererea de carne pe piața din Moldova. Directorul abatorului „Navelina” din Orhei susține că, în ultimii ani, cererea a crescut atât de mult, încât cu greu pot face față solicitării.
Abatorul din orașul Orhei există din 2002 și este unul dintre cele mai moderne abatoare din Republica Moldova. Lunar, aici sunt prelucrate 150 – 200 de tone de carne. Cu toate că abatorul deține două ferme, cea mai mare cantitate de carne vine de pe urma sacrificării animalelor pe care oamenii le aduc și le vând. La început, „Navelina” exporta carne doar în afara țării: în Rusia și Ucraina, însă, încetul cu încetul, compania a început să distribuie și pe teritoriul Moldovei. Așa că din 2014, practic, nu mai face distribuiri peste hotarele țării, ci doar în interior. „Asta pentru că cererea de acasă a crescut”, explică directorul abatorului, Valeriu Harti.
Pofte direct proporționale cu salariul
În anul 2019, un moldovean a consumat, în medie, 52,8 kg de carne, adică 0,144 g pe zi. Poftele pentru produsele animale cresc odată cu creșterea veniturilor noastre, cel puțin așa arată datele statistice potrivit cărora cu cât o țară devine mai bogată, cu atât crește consumul de carne al acelei țări. Și salariul mediu al moldovenilor a crescut până la 7233 de lei în anul 2019, comparativ cu cei 2569 de lei pe care îi primeau în 2009 și când își permiteau să mănânce într-un an nu mai mult de 32,9 kg de carne.
În anul 2019, Moldova a produs 60,5 de mii de tone de carne, potrivit Biroului Național de Statistică (BNS). De asemenea, zilnic, în țara noastră sunt fabricate circa 110 tone de produse din carne. Însă, puțină carne ajunge pe piața Uniunii Europene, deoarece nu ar corespunde standardelor impuse. Unul dintre motive ar fi calitatea apei, pe care o consumă animalele, care conține un nivel mult prea mare de substanțe dăunătoare care depășesc norma admisibilă, explică Mariana Rufa, directoare executivă a Asociației Businessului European. De asemenea, de vină se fac și procesele prin care trece carnea înainte să ajungă pe farfuria consumatorului.
De altfel, procesul de producere a cărnii este unul îndelungat, care necesită cantități mari de pășuni și apă. Păduri întregi sunt tăiate pentru a asigura cultivarea grânelor, iar în prezent agricultura este responsabilă pentru consumul a două treimi din apă din lume. Mai mult de 80% de porumb și mai mult de 95% de ovăz produs la nivel mondial este direcționat ca hrană pentru animale, iar 70% de apă dulce de pe glob ajunge să fie întrebuințată în industria cărnii. Apa dulce poate fi consumată după o tratare, purificarea acesteia necesitând un efort mai mic decât apa sărată.
Mai mult decât atât, chiar și apa care vine de la fabrici și uzine, și care trece prin procese de epurare, la deversarea în bazinele acvatice nu corespunde normativelor igienice și normelor sanitare, depășind parametrii chimici și biologici, se arată într-un studiu realizat de BNS, privind resursele naturale și mediul din țara noastră. Din 99 de deversări ale apelor reziduale epurate, în 2017, 45 nu au corespuns normelor sanitare. Dintr-un total de 106 de probe examinate la parametri chimici, 93 nu au corespuns normativelor igienice, iar din 66 de probe la parametri microbiologici, 40 nu au corespuns normativelor.
Standarde și calitate
Fermele de animale produc cantități masive de deșeuri, precum gunoiul de grajd sau urina. Atâta timp cât acestea nu sunt adunate și prelucrate corect, ele ajung să emită în atmosferă circa 400 de gaze toxice precum: dioxidul de azot, endotoxine, acid sulfhidric, care ar putea cauza afecțiuni pulmonare, dificultăți respiratorii, peritonită aseptică (o imflamație care împiedică filtrarea sângelui). Cei mai afectați de aceste gaze sunt copiii.
„Moldova nu satisface cerințele de protecție a mediului, atunci când vine vorba de producerea cărnii”, susține Iuliana Cantaragiu, membră a Consiliului ONG-urilor de mediu, creat pe lângă Ministerul Mediului. Companiile de producere a cărnii sunt vizitate regulat de comisii internaționale care verifică procesul, pentru a stabili compatibilitatea unui produs cu standardele europene. „Deocamdată, nu satisfacem cerințele necesare pentru exportul în Uniunea Europeană, atât de carne, cât și de ouă și lapte”, remarcă Iuliana.
Pentru ca exportul în Uniunea Europeană să fie posibil, companiile moldovenești care produc carne trebuie să îndeplinească niște condiții, unele dintre cele mai importante fiind legate de securitatea alimentară. De asemenea, la începutul acestui an, Moldova a reușit să-și acrediteze Laboratorul Sănătate Animală la standardul internațional, și, pe lângă asta, urmează să fie prelungită acreditarea Laboratorului Siguranța Alimentelor din cadrul Centrului Republican pentru Diagnostică Veterinară. Lucru care încă nu a fost făcut.
Incineratoare
De altfel, în Republica Moldova există o lege care a fost modificată în 2019 și care permite incinerarea resturilor animale de la abatoare, ca să nu fie aruncate la gunoiști sau prin câmpii. Aceasta este una dintre condițiile principale pe care ar trebui să le îndeplinim ca să putem exporta carnea în UE. „Soluția numărul unu, la nivel de țară, ar fi instalarea acestor incineratoare. În unele țări europene statul alocă bani pentru procurarea acestor incineratoare, însă nu știu dacă statul Republicii Moldova va fi dispus să facă același lucru”, spune Mariana Rufa. Prețul unui incinerator modern ar putea ajunge și la 55 de mii de dolari SUA.
Cu toate acestea, producătorii susțin că depun tot efortul pentru a soluționa această problemă, însă, nu e atât de simplu când statul nu contribuie cu nimic.
„Deșeurile naturale, organice, le incinerăm. Avem contract cu o companie care se ocupă de asta. Cele din carton, plastic, sunt vândute către companii care colectează, și cele din masă lemnoasă, la fel. Deocamdată, nu putem să construim un incinerator al companiei, deoarece ar fi nevoie de o investiție imensă. Companiile cu care colaborăm au incineratoare încă de pe timpurile sovietice. Însă, deocamdată, noi reușim să gestionăm deșeurile de toate felurile în așa mod încât acestea să nu ajungă în natură”, povestește Alexandru Novițchi, directorul operațional de la Rogob, companie care se ocupă cu prepararea mezelurilor.
Moldovenii și consumerismul
Mihaela Peștereanu a devenit vegană la vârsta de 16 ani. După ce a citit o serie de articole și urmărit mai multe documentare a înțeles cât de mult influențează asupra sănătății ecosistemului chiar și o singură persoană.
„Lumea produce acum de peste patru ori cantitatea de carne pe care o producea acum cincizeci de ani şi asta este îngrijorător”, spune tânăra. Mihaela povestește că pentru ea a fi vegană nu înseamnă doar eliminarea produselor de origine animalieră, ci și un stil de viață cu mai multe principii la bază. „Este vorba de felul în care gândim, hainele pe care le îmbrăcăm, încălțămintea și formele de divertisment pe care le alegem”, spune ea.
Mihaela mai spune că în prezent există tot mai multe alternative pentru carne și produsele de origine animală: legume, soia, brânza tofu, laptele și iaurtul vegetal.
Iuliana Cataragiu spune că nu e nevoie să renunți total la carne, ca să contribui cât de cât la protecția mediului. Este suficient să fim raționali și să cumpărăm atât cât consumăm. „Consumerismul are o amprentă imensă asupra mediului. Faptul că noi tot timpul tindem să ne umplem frigiderele cu tot felul de alimente stimulează producția. Așa funcționează economia – se produce atât cât se consumă. Este necesar un proces de educație de generații întregi pentru a modifica acest aspect”, constată experta.
Soluții: carne în „eprubetă”
Pentru a reduce consumul mult prea mare de carne, în 2012, autoritățile din Argentina au lansat o mișcare care încurajează oamenii să renunțe la carne o dată pe săptămână. La fel a făcut și Canada, Belgia, Australia, Olanda, etc.
Mai multe companii din întreaga lume s-au gândit să creeze carne artificială în laboratoare. De exemplu, întreprinderea Memphis Meats produce carne reală în laborator, iar la începutul acestui an a primit 161 milioane dolari ca să continue. În America, și marii producători tradiționali de carne sunt interesați să finanțeze startup-uri în domeniul producției de alimente „în eprubetă”, ca soluție pentru satisfacerea nevoilor alimentare ale populației globului, în creștere accelerată.
Cercetătorii fac eforturi pentru a reduce cantitatea de metan pe care o produc vacile, hrănindu-le cu alge marine sau alte tipuri de suplimente. Unii chiar încearcă împerecherea vacilor care produc în mod natural mai puțin metan.
În 2018, rețeaua globală de imobiliare WeWork a introdus o tactică pentru a susține consumul mai mic de carne în interiorul companiei. Aceștia le-au transmis angajaților un mesaj prin care le aduceau la cunoștiință că „de azi înainte, nu vom servi sau plăti bucatele din carne la evenimentele WeWork și dorim să specificăm că ne referim la carnea de pui, de porc, precum și la carne roșie”. Co-fondatorul și directorul cultural al companiei, Miguel McKelvey, a declarat că noua politică este o modalitate prin care își dorește ca oamenii să devină mai conștienți despre impactul lor asupra mediului.
