PE SCURT
Deși multe țări s-au confruntat cu emigrarea locuitorilor săi de-a lungul istoriei, doar unele au știut cum să transforme asta într-un avantaj. Ne-am uitat la exemplul Irlandei, care a profitat de relațiile bune cu băștinașii stabiliți în alte țări pentru a-și întări economia și am vorbit cu experți din domeniu care ne spun cum ar putea Moldova face la fel.
PE LUNG
În ultimii 50 de ani, Irlanda a trecut prin transformări spectaculoase – de la o țară agrară și una din cele mai sărace state – la una din cele mai prospere țări ale Europei. În perioada 1990-2002 a cunoscut un „boom” economic, care i-a adus porecla de „tigru celtic”, prin analogie cu economiile în creștere rapidă din Singapore, Hong Kong, Taiwan și Coreea de Sud.
Un rol important în acest salt economic i-a revenit anume diasporei irlandeze. Conform estimărilor neoficiale peste 50 milioane de oameni cu origini irlandeze locuiesc în afara țării, dintre care 34 – în SUA. Dar cum au reușit autoritățile irlandeze să implice diaspora în dezvoltarea țării și care ar fi soluțiile pentru Republica Moldova?
Irlanda a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 1973. Totuși, potrivit datelor oficiale, în următorii 25 de ani, în perioada 1973-1997, Irlanda a reușit să atragă doar 15 miliarde de dolari (mai puțin 1 miliard pe an) investiții străine. În timp ce în următorii 15 ani (1998-2014) – a atras aproximativ 500 de miliarde de dolari.
Experții economici susțin că atractivitatea țării pentru investitorii străini s-a bazat nu numai pe impozitele mici, ci pe cunoștințe, inovație și conexiuni cu diaspora irlandeză, care a atras un flux de capital pe termen lung în țară.
La mijlocul secolului XX Irlanda era o țară agrară, cu un nivel scăzut de trai și un număr alarmant de emigranți. În 1960, populația țării scăzuse la 2,8 milioane de oameni, de la 8 milioane la mijlocul sec. XIX. În anii ‘50-’60, premierul irlandez Sean Lemass a lansat o nouă politică economică: au fost introduse scutiri de impozite pentru companiile străine, iar rata impozitului pe profit pentru companiile străine redusă la zero. A fost introdus învățământul superior gratuit. În 1970, la Dublin a fost creată Agenția pentru Dezvoltare Industrială (IDA), responsabilă de noile tehnologii și investiții străine. IDA a devenit prima organizație de acest gen din lume, oferind stimulente financiare companiilor care dezvoltau afaceri în Irlanda. Reformele au fost realizate, condițiile optime au fost create, dar economia Irlandei „nu exploda”.
În 1988, revista The Economist a ieșit de sub tipar cu titlul „Cel mai sărac între bogați” având pe copertă un boschetar care cerșea pe o stradă din Dublin.
În 1993, Mary Robinson, președinta Irlandei, a mers în Parlament și a abordat subiectul diasporei. Ea a afirmat că irlandezii de peste hotare ar putea, de fapt, să aducă un mare beneficiu țării. Peste 4 ani, în 1997, pe coperta The Economist apărea deja imaginea Irlandei cu mesajul: „Tigrul celtic: lumina strălucitoare a Europei”.
Cum s-a ajuns aici? Autoritățile au ajuns la concluzia că diaspora irlandeză ar putea deveni cea mai bună portavoce a oportunităților de investiții ale țării. Spre deosebire de multe țări, care se bazau pe atragerea remitențelor migranților, autoritățile irlandeze au mizat pe atragerea a economiilor și experienței migranților. Prin urmare, Irlanda a început să creeze legături cu irlandezii din străinătate, în special cei din SUA. Multe companii americane au fost fondate în orașe cu o puternică diaspora irlandeză (Boston, New York, Philadelphia). Top-managerii acestora erau adesea de origine irlandeză.
Pentru a atrage diaspora, autoritățile irlandeze au implicat două agenții de stat: Agenția pentru Dezvoltare Industrială (IDA) și Enterprise Ireland (EI), o altă instituție responsabilă de promovarea întreprinderilor irlandeze. Reprezentanții lor, în total aproximativ 300-400 de persoane, au fost detașați în țările-cheie pentru a prezenta beneficiile climatului investițional al Irlandei, precum și pentru a căuta și atrage fonduri de la migranți în țară. În acest scop, IDA a deschis aproximativ 14 birouri în țări cu o concentrare densă a irlandezilor. Instituția a lucrat mai mult cu antreprenori privați din străinătate și, de asemenea, a stabilit legături cu asociații de afaceri irlandeze din străinătate.
Cea mai mare atenție a fost acordată sectorului IT, deoarece în Irlanda exista un număr mare de specialiști în acest domeniu. Astfel, EI a început colaborarea cu asociațiile IT irlandeze, care au adus Microsoft, Dell și Intel în țară la începutul anilor 2000 și Google și Facebook la sfârșitul anilor 2000.
Un rol important în atragerea diasporei le-au jucat și trei fundații filantropice – The Ireland Funds, International Fund for Ireland și Atlantic Philanthropies. Principiul era simplu: inițial irlandezii stabiliți peste hotare veneau să viziteze țara sau donau pentru proiecte sociale, iar apoi începeau să fie interesați de proiecte serioase.
Care a fost rezultatul? Irlanda cunoscut o redresare economică fără precedent. Conform Wikipedia, din 1994 până în 2000, rata de creștere a PIB-ului Irlandei a variat de la 6 la 11% pe an, iar din 2003 până în 2007 creșterea medie a fost de 5%. În această perioadă, nivelul de trai din țară nu numai că l-a depășit pe cel al Marii Britanii, dar a crescut la unul dintre cele mai înalte din lume. În ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor în 2007, Irlanda era a doua doar după Luxemburg în UE. Șomajul a scăzut de la aproape 20% la sfârșitul anilor 1980 la 3,5% în 2007. Prosperitatea economică a dus la investiții majore și la modernizarea infrastructurii și orașelor din Irlanda.
Este adevărat că în anul 2009 Irlanda s-a confruntat cu o recesiune severă pe fondul crizei economice mondiale. Dar, chiar și după câțiva ani de recesiune, Irlanda rămânea una dintre cele mai bogate țări din Uniunea Europeană.
Ce se întâmplă în Republica Moldova?
Numărul oficial al cetățenilor moldoveni peste hotare nu este cunoscut cu exactitate, însă se consideră că peste hotare se află circa un milion de cetățeni. Remitențele anuale ale moldovenilor de peste hotare în ultimii 10-12 ani au depășit în mod constant cifra de un miliard de dolari. De exemplu, în 2018 volumul total al transferurilor bancare de mijloace băneşti din străinătate în favoarea persoanelor fizicea depăşit 1,266 de milioane dolari.
În 2010 autoritățile de la Chișinău lansat programul PARE 1+1, gestionat de Organizația pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii (ODIMM), prin care cetățenii care lucrează peste hotare sunt încurajați să deschidă o afacere acasă. Pentru fiecare leu investit, statul va suplini 1 leu, până la 250 de mii de lei. Până acum prin intermediul programului au fost înființate 1200 de afaceri în Moldova, cu o investiție totală de peste 700 de milioane de lei. Programul va fi extins până în 2021.
În octombrie 2012, Guvernul a aprobat crearea Biroului Relații cu Diaspora, care coordonează politicile de stat în domeniul diasporei. Bugetul instituției pentru anul 2020 a fost de 1,5 milioane lei, adică mai puțin de 75 de mii de euro.
Documente și strategii
Nadejda Zubco, șefă-adjunctă la BRD, menționează că în ceea ce ține de politicile elaborate de instituție „în capul listei” stă strategia Diaspora 2025. Unul dintre obiectivele documentului este implicarea directă și indirectă a diasporei în dezvoltarea economică durabilă a Republicii Moldova.
BRD este în proces de cartografiere a asociațiilor din diasporă.
„Încercăm să urmărim activitățile culturale pe care le organizează acestea. De asemenea, sunt formate centrele educație de studierea limbii române, încercăm să organizăm pentru profesorii din diasporă cursuri de limbă română să le oferim manuale pentru acești copii. Totodată, la solicitările diasporei, în măsura bugetului, încercăm să le oferim și bunuri, materiale vizuale, costume naționale, obiecte de artizanat”, povestește Zubco.
În prezent, BRD este în proces de elaborare şi a unui program pentru reintegrare a cetățenilor care s-au reîntors. „Am făcut un apel în diasporă, respectiv persoanele acestea vor face parte din grupurile de lucru. Apreciem efortul lor”, mai spune Zubco.
BRD mai are şi alte programe, care însă laolaltă sunt mai mult destinate menţinerii legăturilor culturale şi lingvistice, dar mai puţin atragerii banilor diasporei pentru dezvoltarea economiei.
Cum pot fi atraşi banii diasporei
Experții în domeniu susțin că potențialul intelectual și financiar al diasporei moldovenești nu este nici pe departe atras în dezvoltarea țării.
Oleg Chiriță, stabilit la Bruxelles de mai bine de 11 ani, unde este șeful Departamentului Inițiative Globale în cadrul Centrului Internațional pentru Elaborarea de Politici în domeniul migrației (ICMPD), declara într-un interviu pentru Radio Europa Liberă, că „în primul rând, diaspora trebuie să fie recunoscută ca un partener” și că cetățenii de peste hotare pot contribui la dezvoltarea socio-economică și culturală a țării și „prin transferul de cunoștințe și capital. Avem nevoie de ambasadori și iată că diaspora este masa critică care ar putea să ne promoveze țara… Moldova are nevoie de prieteni oriunde în lume, țara nu este prea cunoscută”, menționat expertul.
Dumitru Vicol este analist investițional la o bancă americană din Londra și este plecat de 15 ani. Nu stă departe de problemele țării, de exemplu, a făcut parte din grupul care a făcut studiul pentru legea privind crowdfunding-ul din Republica Moldova. Dumitru Vicol susține că, în prezent „oferta din diasporă de a se implica voluntar în îndeplinirea sarcinilor intelectuale din Moldova este mai mare decât cererea din țară.”
Totodată, Dumitru Vicol susține că „era COVID-ului” creează oportunități pentru lucrul de la distanță și în Republica Moldova, pentru că „până și ședințele Guvernului de la Chișinău sunt online. În plus, o bună parte din funcționari lucrează de acasă și parcă începe să vină mai multă deschidere din partea acestora”.
„Cât privește remitențele. Sigur, toți au povestea că acestea ar trebui redirecționate spre economie. Ceea ce este imposibil, pentru că scopul remitențelor este de a susține familiile. Omul când trimite o sută de euro, el le trimite ca părintele, copilul sau bunica de acasă să-și procure produse alimentare. Remitențele nu sunt dedicate pentru investiții”, spune Vicol.
Totodată, Dumitru menționează modalități prin care diaspora ar putea fi implicată în dezvoltarea economică a țării. „Există partea de economie a diasporei, am în vedere că majoritatea celor relativ bine stabiliți peste hotare au niște economii. Dacă despre remitențe vorbim de 1-1,5 miliarde dolari, atunci când vorbim despre economii, nimeni nu știe despre sume ar putea fi vorba, dar fluxul ar putea fi de la 2-3 miliarde dolari pe an. Banii aceștia ar putea fi atrași în țară. Motivul pentru care ar putea fi atrași e simplu: profitul de la acești bani în Marea Britanie sau Franța ar fi cu mult mai mic decât dacă ar fi investit în Republica Moldova”.
Dumitru Vicol enumeră câteva moduri de atragere a acestor bani. Prima modalitate, discutată de foarte mult timp, ar fi oferirea moldovenilor de peste hotare a posibilității de a achizitiona online valori mobiliare de stat (VMS).
„Dar acestea nu sunt accesibile online. De exemplu, eu fiind acum în Londra, nu pot le procura online. E o chestie pur birocratică. Știu că Guvernul lucrează la digitalizarea acestui proces. Dar prima soluție ar fi ca eu să împrumut statului, adică să procur valoare imobiliară de stat”.
O altă soluție ar fi ca cei de peste hotare să cumpere niște cote-părți în întreprinderi. „De exemplu, acum este platforma FAGURA, unde se dau împrumuturi, dar acolo se dau pentru persoane fizice, dar ceea ce încercăm noi să facem este să convingem și să facem o lege pe crowdfunding, care ne-ar permite să împrumutăm de exemplu o mie-două sau cinci mii de euro unei întreprinderi. Acea întreprindere se împrumută de la mine, la o dobândă mult mai bună decât în țările din Europa de Vest și respectiv, eu câștig. Tot prin platformă de crowdfunding, acea întreprindere ar putea să nu se împrumute de la mine, ci să-mi ofere niște cote-părți, dacă vorbim de un SRL sau de majoritatea companiilor. De exemplu, acestea ar vrea să-mi vândă 20% din afacerea sa. E o chestie foarte faină și lumea ar fi interesată să cumpere cote-părți. Dar aici iarăși vorba despre procesul de digitalizare”.
În prezent pentru a cumpăra o cotă parte trebuie să mergi la notar, la camera înregistrării de stat. Este un proces relativ complicat și durează ceva timp.
„Deci, acestea sunt trei direcții prin care aș putea să împrumut statului, să împrumut întreprinderilor mici și mijlocii și să cumpăr cote-părți din întreprinderi. Acest fapt ar permite celor de peste hotare să fie mici proprietari sau co-proprietari fără a reveni acasă. Și totodată le va permite să pregătească o «pernă financiară» atunci când vor reveni acasă”.
În opinia lui Vicol, piața muncii în Europa de Vest se va schimba radical. După perioada COVID cu siguranță vor dispărea multe locuri muncă pentru că are loc procesul de digitalizare și robotizarea, iar aceasta ar însemna că mulți moldoveni vor reveni acasă.
„Cu siguranță că aceasta va fi generația întâi, cea a părinților noștri, care au vârsta de pensionare. Partea care mă îngrijorează este că dacă autoritățile vor pierde legătura cu generația a doua, cea mai bine stabilită peste hotare, va pierde legătură și cu copii noștri”, consideră Dumitru Vicol.
Surse: research.ie, ecfr.eu, zn.ua, peacepalacelibrary.nl
