„Într-o lună și patru zile cât am fost internat în spital, am văzut doar oameni îmbrăcați în „scafandru” alb. Asta este uniforma lor pe care o îmbracă zi de zi: salopetă albă, cu mânecile acelea albastre sau verzi. Nu suntem obișnuiți să îi vedem în așa uniformă și împachetați ca în cosmos, așa că nici nu-i deosebeam. Nu știam când venea șeful, medicul de gardă sau alt medic. Toți erau la fel și le vedeam doar ochii. Îi mai întrebam cine sunt și cum îi cheamă. Așa, fără să-i cunosc, mai discutam cu ei. Am spus că voi merge la toate bisericile din lume, la toate mănăstirile să mă rog pentru sănătatea lor. Ceea ce au făcut ei pentru mine și pentru pacienții de acolo, nu se poate reda prin cuvinte. Și nu cred că poate uita cineva din cei care au trecut pe acolo”, a declarat Nicolae Botgros pentru report.md.
Mai mult, maestrul recunoaște că a fost cuprins de frică și de dureri groaznice.
„Când m-au dus acolo îmi era foarte greu. Mi-e rușine să vă spun, dar când am ajuns la spital eram foarte speriat. Mă temeam și urlam de durere. Așa durere... simțeam. Nu înțelegeam ce mi se întâmplă și cum am ajuns într-o așa situație. Oamenii de acolo, din spatele acelor paravane, m-au încurajat. Mi-au spus să mă liniștesc, că totul o să fie bine și eu o să mă întorc acasă viu. „O să mergem împreună la concert. Dvs o să ne cântați - noi o să dansăm și o să fim toți împreună”, îmi spuneau ei. M-au ajutat foarte mult și pacienții de acolo, și medicii”, relatează maestrul Botgros.
Totuși, cel mai complicat i s-a părut să stea cu masca de oxigen pe față, deoarece aceasta nu-i prea permitea să se miște, iar somnul era aproape imposibil.
„Cel mai greu mi-a fost să stau cu masca cu oxigen pe față non-stop, inclusiv să dorm cu ea. Dar nici măcar nu poți să dormi, pentru că ești plin cu catetere, sonde, tuburi, cabluri! Ești „îmbrăcat” în toate acestea și arăți ca un cosmonaut. Ți-e somn, dar nu poți dormi. Te temi să nu cadă vreo sondă, să nu iasă vreun cateter și să înceapă să curgă sânge. Stai mereu cu frica să nu se întâmple ceva. Somnul nu-i somn. Odihna nu-i odihnă. Șase zile și șapte nopți nu le-am dormit absolut deloc. Mai ațipeam uneori ziua, dar nici măcar nu știam când îi ziuă și când e noapte. Mai întrebam pe câte un medic cât este ora... Mă simțeam ca într-o altă lume”, mai spune Nicolae Botgros.
Maestrul Botgros a venit cu un mesaj și către cetățenii care sunt mai sceptici în privința acestei boli precizând că „toți trebuie să fie atenți la ceea ce ne spun medicii. Noi suntem cu arta – și, dacă aveți încredere în noi, dacă vă place cum cântăm și ascultați cântecele noastre - trebuie să aveți încredere și în ceea ce spun medicii, să ascultați și de ei, dar nu toate falsurile care apar.”
„Este o mare nebunie și o mare prostie să crezi că 100 de grame de rachiu te pot proteja sau trata de Covid”, a conchis maestrul Nicolae Botgros.
Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News
StudioTechno
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!