Speciile migratoare, care sunt active în permanență, mor mai tinere decât cele sedentare, însă au mai mulţi descendenţi, mai relevă studiul preluat de AFP și citat de Agerpres.

Studiul a analizat peste 700 de specii de păsări şi 540 de mamifere, şi concluzionează că, din punct de vedere evolutiv, niciuna dintre strategii nu este mai bună decât cealaltă.

„Acestea sunt doar două moduri diferite de a face faţă problemelor existenţei", a declarat unul dintre autori, Stuart Bearhop, profesor la Universitatea din Exeter, sud-vestul Marii Britanii.

„O modalitate constă în a trăi intens şi a muri tânăr, cealaltă constă în a trăi calm", reproducându-se pe o perioadă mai lungă. Cele două metode se echilibrează reciproc, altfel un grup ar ajunge să-l domine pe celălalt, a mai spus profesorul Bearhop.

Unele specii trăiesc în ambele moduri. Vulturul cu cap negru, de exemplu, poate fi sedentar sau migrator. În ultimul caz, el trăieşte mai puţin, ajunge mai repede la maturitate şi are mai mulţi descendenţi. Studiul a constatat că dimensiunea animalelor joacă, de asemenea, un rol în migraţie.

„Speciile de zburătoare migratoare (păsări, lilieci, ...) au adesea corpuri mai mici decât speciile mai sedentare, în timp ce speciile marine şi terestre migratoare tind să fie mai mari", a mai spus prof. Bearhop.

Mărimea le permite celor mai mari să stocheze suficientă energie pentru a acoperi distanţe mari, pe uscat sau pe mare, precizează studiul.

---