Jurnaliștii portalul sinopsis.info.ro, asociat Balkan Insight, au realizat o radiografie a narațiunii potrivit căreia, la Chișinău, se pregătește un Euromaidan, la fel ca în mai multe state din spațiul ex-sovietic. Autorii explică cine a dezvoltat această temă propagandistică, cum s-a propagat și care au fost vehiculele media și oficiale care au colportat acest fals.

Oficiali ruși de rang înalt au început să promoveze știri despre o presupusă ”revoluție colorată” pregătită de către americani în Republica Moldova, țară care se pregătește de alegeri prezidențiale. Această narațiune este însă o temă recurentă, promovată mai ales în Rusia și statele din fosta Uniune Sovietică, parte a unei concertate campanii de dezinformare

Cînd americanii ar pregăti o revoluție

În după-amiaza zilei de 20 octombrie, pe pagina de Facebook a Ambasadei Federației Ruse în România era prezentată, fără comentarii suplimentare, o știre în limba engleză a agenției de presă TASS: ”Statele Unite pun la cale o <> în Moldova după alegerile prezidențiale, spune directorul serviciului de informații externe al Rusiei”.

Decizia Ambasadei de a promova o declarație a unui oficial rus nu este ieșită din comun, însă de data aceasta inițiativa sa se înscrie într-un ”carusel” de propagare a informației respective – despre care vom vedea mai jos în ce context trebuie înțeleasă – pe cît mai multe canale media și către un public cît mai larg.

Informația se bazează pe un comunicat de presă, din 19 octombrie, al Slujba Vnejnei Razvedki (SVR) și semnat de către directorul acestui serviciu de informații, Serghei Narîșkin. Știrea a fost ulterior preluată de către presa rusă, dar și de mai multe publicații internaționale (AFP, Balkan Insight), din Republica Moldova (Sputnik) și România (Agerpres,Vești din Rusia).

„Acum vedem clar că americanii pregătesc un scenariu „revoluționar” (după evenimentele din Belarus și Kîrgîstan) și pentru Moldova care în noiembrie își va alege președintele. Ei nu sînt mulțumiți de actualul șef al statului, Igor Dodon, care susține relații constructive cu țările CSI, inclusiv cu Rusia”, a spus Narîșkin. „Apreciind că șansele lui Igor Dodon la victorie sînt considerabile, Departamentul de Stat al SUA a instruit Ambasada sa la Chișinău să instige opoziția la organizarea de acțiuni de protest în masă în cazul realegerii sale și la solicitarea anulării rezultatelor votării. ONG-urile și mass-media afiliate cu americanii deja propagă știri false despre planurile autorităților de a frauda alegerile”, a adăugat oficialul rus.

„Avem informații despre sosirea în curînd în Moldova a unui grup de specialiști americani în domeniul revoluțiilor colorate. Sarcinile lor sînt clare (…) Constatăm cu regret că SUA, care declară atît de tare că nu acceptă nicio intervenție externă în lupta electorală din SUA, uită rapid această premisă atunci cînd este vorba de interesele Washingtonului în străinătate. În acest caz, un concept precum suveranitatea națională ajunge pe planul doi. Într-adevăr, SUA sînt mai presus de toate”, a mai spus Serghei Narîșkin.

Dar ideea susținută de către directorul serviciului de informații externe al Rusiei nu a venit deloc prin surprindere. Cu doar o săptămînă înainte, pe 14 octombrie, șeful diplomației de la Moscova, Serghei Lavrov a declarat într-un interviu acordat mai multor media ruse, printre care stațiile de radio Sputnik, Govorit Moskva și ziarul Komsomolskaia Pravda (o variantă în engleză e disponibilă aici), că Statele Unite ar dori ca în Republica Moldova să apară un ”nou abces” în spaţiul postsovietic.

”Rusia şi SUA ar putea să coopereze în ceea ce priveşte Republica Moldova”, a spus Lavrov, menţionînd reglementarea transnistreană printre posibilele domenii de cooperare dintre cele două puteri. În acest sens, ministrul rus de externe a evocat formatul de negocieri ‘5+2’ în problema rezolvării diferendului din Transnistria, formulă din care fac parte şi Statele Unite (Republica Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina şi OSCE, plus UE şi SUA ca observatori).

”Deocamdată, din păcate, acest mecanism pentru soluţionarea problemei transnistrene nu funcţionează pentru că, înainte de toate, americanii încearcă să preia controlul şi să facă în aşa fel încît în Republica Moldova să apară un alt abces în spaţiul postsovietic”, a spus Serghei Lavrov, acuzînd SUA că ar încerca ”să facă imposibilă funcţionarea acelei coaliţii formată cu ceva timp în urmă între Maia Sandu şi Igor Dodon şi Partidul Socialist (susținut de către președintele moldovean – n.e.)”.

”Ei (americanii) vor o victorie univocă a forţelor prooccidentale”, a subliniat Lavrov, referindu-se la viitoarele alegeri prezidenţiale, ce urmează să aibă loc la 1 noiembrie în Republica Moldova.

Mesajul Rusiei preluat la Chișinău

În primul tur al alegerilor prezidențiale din R. Moldova se vor confrunta opt candidați, majoritatea sondajelor dînd ca favoriți pe președintele în exercițiu, Igor Dodon (care candidează ca independendent, dar e susținut de Partidul Socialiștilor din R. Moldova, PSRM) și pe Maia Sandu (susținută de către Partidul Acțiune și Solidaritate).

Se estimează că scrutinul electoral va fi un important test pentru democrație și statul de drept moldovenesc, în condițiile în care țara traversează de mai mult timp o stare de instabilitate acută (vezi în acest sens e-bookul ”N-ar fi rău să fie bine”, editat de SINOPSIS).

În acest context, narațiunea susținută de către oficiali ruși, respectiv că SUA se amestecă în treburile interne ale R. Moldova și că vor să impună la putere apropiați pro-occidentali, destabilizînd astfel statul, a găsit ecou în rîndul forțelor politice pro-ruse din această țară (îndeosebi în rîndul PSRM) și al susținătorilor acestora.

Sînt foarte multe relatările din presa din R. Moldova (atît în limba română cît mai ales în cea de limbă rusă) care reproduc această narațiune (vezi, spre exemplu, aici, aici, aici, aici, aici). Din considerente de spațiu vom analiza doar o relatare, care este însă reprezentativă pentru modul de propagare a (dez)informației.

Astfel, pe 15 octombrie, un site de limbă rusă, PravdoRub.md,  publica o scurtă știre cu declarațiile unui analist politic german sub titlul: ”Dacă Maia Sandu va pierde alegerile, forțele occidentale vor dori să se răzbune”. O zi mai tîrziu, informația era preluată de către portalul de limbă română Noi.md, cunoscut ca un apropiat al președintelul Dodon. Se spunea astfel că ”analistul Alexander Rahr  a declarat că nu exclude faptul că scenariul din Belarus se poate repeta în Moldova după alegerile prezidențiale, ca  și protestele în masă ale acelor forțe politice care vor pierde viitoarele alegeri.

„Occidentul – atât UE, cât și Statele Unite – îl susțin pe liderul forțelor liberale pro-occidentale, pe fostul prim-ministru al Moldovei, Maia Sandu, iar aceste forțe politice vor dori să se răzbune pe Igor Dodon dacă va fi învins la alegeri”, a spus Rahr.

În același timp, potrivit lui Rahr, Igor Dodon a făcut multe în timpul guvernării sale pentru a întări legăturile moldo-ruse. „El a reușit să convingă o parte semnificativă a concetățenilor săi că Rusia nu este un dușman al Moldovei, ci principalul său investitor. Mai mult, toate acestea se întâmplă pe fondul faptului că Occidentul nu a ajutat Moldova în timpul pandemiei ”, a spus Rahr. În ciuda acestui fapt, politologul german și-a exprimat încrederea că țara noastră va face față acestor probleme de una singură”.

Știrea consemnată aici are toate atributele unei narațiuni care își propune să propage ideea că Statele Unite și Occidentul, în general, vor să influențeze rezultatul alegerilor prezidențiale, să își impună favoritul – inclusiv prin forță – chiar dacă asta ar submina stabilitatea țării.

Narațiunea, promovată întîi în media de limbă rusă, apoi în cea de limbă română, se bazează doar pe declarațiile unui analist politic german, lucru care ar trebui să îi confere încredere prin aparenta sa neutralitate și obiectivitate. Numai că Alexander Rahr, citat mai sus, nu este chiar un analist echidistant. Născut din emigranți ruși, Rahr este un istoric, politolog și consultant german cu evidentă expertiză pe Rusia (despre a cărei istorie și politică a scris mai multe cărți) dar care și-a pierdut credibilitatea din cauza apropierii necondiționate de Vladimir Putin (vezi articolul din Welt) și prin susținerea unor idei controversate (”Americanii au amputat creierul germanilor”, ”Germanii au cedat puterii morale a Israelului”, ”Occidentul se comportă ca Uniunea Sovietică”, pe larg aici). Deși Alexander Rahr consideră că îl înțelege foarte bine pe Putin (alături de care a luat masa de mai multe ori) și spune că are contacte foarte bune la Kremlin (e membru al Clubului Valdai), rămîne controversat prin faptul că se prezintă neutru în timp ce este angajat ca lobbyist pentru compania Gazprom (detalii aici, el se apără spunînd că e doar consultant).

O narațiune bună la nevoie

Narațiunea ”revoluțiilor colorate”, respectiv a susținerii de către SUA sau Occident a protestelor de masă care își propun schimbarea unor regimuri prietene Moscovei, se bazează pe ideea susținută constant de către Kremlin că orice protest de stradă nu este o expresie a nemulțumirii cetățenilor unui stat ci, în primul rînd, a intereselor străine.

Narațiunea nu este deloc nouă, fiind extrem de vehiculată în ultimii ani în contextual în care spațiul ex-sovietic a cunoscut mai multe proteste, mișcări de contestare și revoluții, generate cel mai adese de alegeri considerate frauduloase și care au favorizat regimuri autoritare sau corupte: Georgia (2003), Ucraina (2004-2005 şi 2014), Kîrgîstan (2005, 2010, 2020), Republica Moldova (2009), Armenia (2008 şi 2018), Belarus (2020).

Să adăugăm aici că spectrul unei ”revoluții colorate” a fost vehiculat în R. Moldova și anul trecut, în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare (vezi aici).

Moscova a numit toate aceste mișcări de masă drept „revoluţii colorate” şi vede în mod sistematic în acestea „mâna Occidentului”, care ar încerca astfel să destabilizeze ceea ce Rusia consideră a fi zona sa de influenţă. Se ignoră, voit, faptul că SUA și Uniunea Europeană, s-au pronunțat constant în favoarea reformării și democratizării statelor menționate mai sus, iar în acest context o preferință pentru forțele politice care își asumă aceste obiective este, așadar, normal.

Proiectul EUvsDisinfo a identificat principalele narațiuni folosite de mass media pro-Kremlin atunci cînd sînt prezentate sau explicate protestele populare incluse în categoria ”revoluțiilor colorate”. Acestea ar fi:

• Occidentul orchestrează aceste proteste
• Demonstranții sînt instruiți și plătiți din Occident
• Protestele au caracter rusofob și își propun subminarea relațiilor cu Rusia
• CIA sau alte organizații secrete se află în spatele protestelor
• Elemente cu caracter nazist sau fascist sînt la rîndul lor implicate
• Valorile tradiționale sînt în pericol.

Revenind la R. Moldova, este dificil de spus acum ce se va întîmpla după alegerile prezidențiale din 1 noiembrie. Există un risc destul de mare de instabilitate și de manifestare (violentă) a nemulțumirii populare, însă nu există în acest moment nicio probă publică despre o eventuală implicare a SUA (sau a Occidentului, incluzînd aici și România) în procesul electoral.

De fapt, apelul la teoria ”revoluțiilor colorate” (ca și la altele similare, precum cea a existenței unui ”guvern din umbră”, a unei ”conspirații universale”) se bazează pe lipsa oricăror dovezi sau date concrete despre acestea. Este și normal, într-un fel, altfel aceste mișcări oculte nu ar putea să își ascundă componența și activitatea clandestină (sic!).