Nu am fost niciodată cel mai mare fan al Maiei Sandu. La încântarea prietenilor, colegilor, cunoscuților în legătură cu persoana dumneaei, răspundeam cu o aprobare foarte dozată, pentru că nu mi se părea că dumneaei este „acea” conducătoare de care avem nevoie. A trebuit, ulterior, pe parcursul anilor, să renunț la reperele de tip carismatic, ale liderului mesianic – și să înțeleg că doar printr-un efort comun ne putem îmbunătăți situația, începând din sfera personală și terminând cu cea publică.
Pe fondul acestei tranziții, s-au format premizele pentru a o putea privi pe Maia Sandu altfel – ca pe un om care, din poziția de președinte, va contribui la crearea condițiilor în care toți cetățenii să se poată manifesta în deplinătatea facultăților lor creatoare. Însă lipsea imboldul, factorul declanșator al schimbării de atitudine.
Nu există nicio dovadă că Maia Sandu ar fi „omul rușilor”
Acesta a venit în ultimele câteva luni, atunci când am început să observ o anumită campanie împotriva Maiei Sandu care, adesea, alunecă în denigrare și injurii. O campanie inexplicabilă pentru mine pentru că era și este întreținută, pe rețelele de socializare, de o serie de oameni împotriva cărora n-am nimic, de care mă leagă idei comune, care se declară români și unioniști, și care în ultimele luni parcă s-au transformat într-o sectă de ”iluminați”, de unici păstrători ai adevărului în ultimă instanță, care o denigrează pe Maia Sandu și o etichetează ca fiind „agent rus” care ar primi ordine de la Kozak. Știu că acești oameni – cunosc zeci – se consideră bine intenționați. Eu unul nu am de gând să-i acuz că fac muncă subversivă – mi se pare că ei se află, pur și simplu, într-o eroare în care preferă să persiste pentru că e plăcut să știi că faci parte din acea minoritate de oameni „cunoscători”, care îi pot privi cu condescendență pe cei din majoritatea necunoscătoare. De fapt, nu există nicio dovadă că Maia Sandu ar fi „omul rușilor”. Există, însă, o realitate: România se află la vest, nu la est, și este membră a Uniunii Europene și a NATO. Și tot România, în aceste zile, o susține pe Maia Sandu – acest lucru îl putem constata din reacțiile nedumerite ale fraților noștri din Țară la mesajele anti-Maia Sandu lansate de cei la care mă refeream anterior. Dar și din luările publice de poziție ale principalilor politicieni români. S-a ajuns până în situația ridicolă ca pretinșii atotcunoscători să distribuie articole de-ale lui Bogdan Țîrdea pline în proporție de 100% cu aberații la adresa Maiei Sandu.
Din păcate, acești oameni se fac responsabili, și se vor face responsabili până pe 15 noiembrie, de pierderea a cel puțin câteva mii de voturi anti-Dodon. Printre ei se află și persoane cu care mă aflu în relații de amiciție, și dacă se simt insultați/insultate de poziția mea, sunt gata să accept consecințele, oricare ar fi acestea. Greșesc. Și cei mai mulți dintre ei vor înțelege că greșesc în următoarele luni sau ani. Dar au făcut și bine, cel puțin în cazul meu. Îndârjirea lor oarbă, demnă de o cauză mai bună, împotriva Maiei Sandu m-a determinat să o susțin acum pentru turul II. Știu că nu sunt singurul în această situație. Și o susțin pentru că dacă se spune că drumul spre Europa trece prin România, e adevărat și că drumul spre România nu poate să treacă prin Moscova lui Dodon, ci prin Europa – o Europă din care România deja face parte. O Europă, un Occident, în care Maia Sandu este cea care ne poate reprezenta, nu Dodon. Aceeași Maia Sandu care nu se jenează să scrie și să semneze că vorbește în limba română, nu în ”moldovenească”. Votez Maia Sandu.
Autor: Dan Nicu
