Acum câteva săptămâni era încă neclar cum se va desfășura acest scrutin. În plină pandemie, fără vot electronic sau prin corespondență, mulți puneau validarea alegerilor sub semnul întrebării. Faptul că mai puțin de ⅓ din alegători ar putea ieși la vot părea destul de realist. Și nici în moldovenii de peste hotare, blocați acum în țări în care se instaurează încet un regim de urgență similar cu cel din primăvară, nu se puneau prea multe speranțe.
Spre finalul zilei de azi e clar care e subiectul: diaspora. Aproximativ 10% din voturile exprimate azi vin de peste hotarele Moldovei, iar recordul din turul II al alegerilor prezidențiale, când au votat 138,720 de cetățeni, a fost doborât. Pentru toți cei care-și doresc o schimbare în Moldova diaspora a redevenit o sursă de speranță, mai ales că în turul doi al acestui scrutin prezența va fi și mai mare. Știu foarte mulți moldoveni din diasporă care azi n-au ajuns la urne, dar care vor ieși neapărat în turul II „dacă va fi nevoie”.
Aceeași întrebare ca în 2016 planează acum în aer: va reuși diaspora să încline balanța?
Când am creat grupul Adoptă un vot! în 2016 am făcut-o pentru că simțeam că există foarte mulți oameni care aveau nevoie de el. Aveau nevoie să comunice, să acționeze împreună și, cel mai important, să-și dea seama că nu sunt singuri, că împărtășesc dorul și grijile pentru țara pe care au lăsat-o în urmă cu alte mii de oameni. Și, cu toate că diaspora a înregistrat un scor impresionant, rezultatele nu au fost cele pe care și le-au dorit cei mai mulți moldoveni plecați. Mă întreb ce putem face ca să nu repetăm erorile de acum 4 ani.
În primul rând, am putea să încetăm să ne mai împărțim în tabere: cei rămași, cei plecați. Acest conflict e creat artificial și ne face un mare deserviciu. Pentru că trăim în 2020, avem internet și suntem conectați permanent. Cât am stat la coadă ca să votez la Madrid, o familie care făcuse 350 km până la secția de vot și-a sunat toate rudele dintr-un raion al Moldovei. Suntem toți în aceeași oală, mai ales când vine vorba de viitorul nostru. Și dacă acest argument nu ți se părea suficient, cred că pandemia a demonstrat asta încă o dată.
Apoi, să nu uităm că Moldova încă mai este o democrație imperfectă. Azi au fost deja semnalate nenumărate încălcări cu cumpărarea voturilor și nu sunt sigură că se va face ceva în privința asta. De aceea, e nevoie să fim și mai vigilenți pentru turul II, să raportăm și să vorbim despre aceste nereguli.
Și da, mai ales avem nevoie să nu pierdem speranța, nici în cei din diasporă, nici în cei de acasă. Când sunt întrebată în interviuri despre aportul meu la Adoptă un vot! mereu simt un fel de rușine. Pentru că știu că n-am făcut mare lucru, doar am creat un canal pentru toată energia oamenilor care au plecat din Moldova. Azi mi-am confirmat că această energie este și mai puternică decât credeam. Și mi-a mai confirmat un lucru, că această energie a oamenilor din Moldova nu mai poate fi înăbușită. Și, ca un bulgăre de zăpadă care crește și crește, va lovi într-o zi în minciuna, corupția și sărăcia mascate în „stabilitate” din Moldova. Oamenii au fost dezamăgiți de Roșca, de Ghimpu, de Filat și de fiecare dată au mai dat o șansă Moldovei. Și de fiecare dată când au mers la vot nu au făcut-o pentru un politician sau o politiciană anume. Au făcut-o pentru ei înșiși, pentru familiile lor, pentru oamenii la care țin. Energia și speranța lor sunt greu de omorât. De aceea într-o zi, poate peste câțiva ani, poate chiar peste două săptămâni, energia și speranța lor vor aduce schimbarea.
