Oamenii care ocupă funcții de conducere adesea nu își fac prieteni la locul de muncă și suferă foarte mult din această cauză – fiecare al doilea director executiv se simte singur. Columnistul de la The Atlantic, Arthur Brooks, explică modul în care singurătatea este legată de dependența de muncă și frica de eșec și ce trebuie să faci dacă te simți nefericit atunci când ești în culmea carierei tale.
Cercetările recente confirmă faptul că sentimentul de singurătate este omniprezent în rândul managerilor: aceștia nu mai des decât alții spun că se simt singuri, dar deosebit de greu suportă înstrăinarea și singurătatea la locul de muncă.
Prietenii de la serviciu sunt importanți?
Un mediu amical la serviciu este important pentru majoritatea oamenilor. Firma de consultanță Future Workplace și compania Virgin Pulse au realizat un sondaj în rândul angajaților și managerilor:
90% dintre respondenți au răspuns că au prieteni buni la locul de muncă;
70% au menționat că relațiile de prietenie reprezintă cheia unei vieți profesionale fericite;
58% au spus că ar renunța la un loc de muncă mai bine plătit dacă aceasta le-ar înrăutăți relațiile cu colegii.
Citește și: De ce oamenii de succes sunt nefericiți
Potrivit unui studiu Gallup publicat recent, angajații care lucrează cu „cel mai bun prieten” spun de două ori mai des că se bucură de munca lor. Persoanele care ocupă funcții de conducere de multe ori nu au prieteni la serviciu și suferă foarte mult din cauza acestei situații. Potrivit unui articol din Harvard Business Review, fiecare al doilea director executiv se simte singur, iar cei mai mulți dintre ei cred că singurătatea afectează negativ capacitatea lor de a-și îndeplini sarcinile de serviciu. În plus, cercetările arată că sentimentul de singurătate duce adesea la epuizarea la locul de muncă.
Angajaților nu le place comunicarea cu superiorii lor
Singurătatea liderilor se explică nu prin lipsa oamenilor din jurul lor (nimeni nu petrece mai mult timp la ședințe decât directorii), ci de specificul funcției, care nu permite construirea unor relații strânse la locul de muncă. Un lider este „singur în mulțime”.
Șefii sunt conștienți de faptul că majoritatea subordonaților lor nu se bucură de interacțiunile lor cu ei. Un studiu realizat în 1972 arăta că, în opinia șefilor, subordonații sunt drăguți cu ei doar pentru că se tem să-și piardă slujba. Un studiu ulterior constata că subordonații evită prietenia cu superiorii lor, de teama unei atitudini părtinitoare față de ei. Iar, potrivit unui alt studiu, oamenii își tratează adesea șefii în același mod în care i-au tratat pe părinți sau profesori de la școală.
Și șefii păstrează distanța. În cartea The Lonely Crowd (1950), sociologii David Risman și Nathan Glazer și poetul Reuel Denny au susținut ideea că liderii sunt singuri, deoarece funcția lor este legată de manipularea altor persoane. Cercetările ulterioare au arătat că managerii adesea păstrează în mod conștient distanța față de subordonați pentru a le evalua mai obiectiv performanța.
Workaholismul – boala șefilor
Potrivit Harvard Business Review, un director executiv din SUA lucrează în medie 62,5 ore pe săptămână, în timp ce un angajat ordinar lucrează doar 44 de ore. Mulți directori lucrează chiar mai mult, fără să lase timp pentru relațiile cu oamenii. Noțiunea de „workaholism” a fost introdus de psihologul Wayne Oates, care era atât de ocupat, încât fiul său a trebuit să se înscrie la o ședință cu el pentru a-l vedea. În 1971, Oates a definit workaholismul ca „o nevoie incontrolabilă de a lucra în continuu”. Această dependență este diagnosticată atunci când nevoia de muncă devine excesivă și începe să afecteze alte activități și viața de familie. Dependenții de muncă prezintă adesea alte semne clasice ale comportamentului de dependență. De exemplu, lucrează în secret și își pierd cumpătul atunci când cei dragi le cer să petreacă mai puțin timp la serviciu.
Singurătatea are rădăcini în perfecționism
De ce se comportă oamenii așa? Psihologul Barbara Killinger susține că dependenții de muncă sunt perfecționiști care se tem de eșec. Când ating un nou obiectiv, frica dispare pentru o scurtă perioadă de timp, dar foarte curând ei se scufundă din nou în muncă, deoarece se tem că nu se vor încadra în termenul limită. La fel ca toți dependenții, persoanele dependente de muncă nu lasă loc în viața lor pentru prieteni, familie și chiar pentru Dumnezeu. După cum a spus regretatul John Cacioppo, care a fost pionierul studiului singurătății, „singurătatea este un indicator al relației tale cu ceilalți oameni”. Persoanele care muncesc mult se simt singure chiar în sânul familiei sau atunci când sunt cu prietenii.
Fiecare șef, în virtutea poziției sale, se află aparte de restul echipei, ceea ce duce inevitabil la un sentiment de singurătate. Dar șefii pot lua decizii pentru a-și face viața mai puțin singuratică. Aceste strategii pot ajuta și persoanele care se află pe treptele inferioare ale carierei.
Onestitatea vs singurătatea la locul de muncă
Pentru a face față dependenței de muncă, trebuie să fii sincer cu tine însuți. Șefii dependenți de muncă se mint mereu. Ei se conving că este necesar să lucreze 14 ore pe zi pentru a atinge obiectivele, atunci când, de fapt, productivitatea se reduce semnificativ cu o muncă pe o perioadă atât de lungă. Pentru a nu se transforma în acel bătrân care, pe patul de moarte, le spune celor dragi: „Regret că am petrecut atât de mult timp la serviciu”, un dependent de muncă trebuie să-și reconsidere modul în care își gestionează timpul.
Benjamin Franklin a fondat în 1727 Clubul șorțurilor din piele, unde majoritatea membrilor dețineau funcții cam la același nivel. Datorită acestui club, Franklin a reușit să-și facă prieteni adevărați, să-și exprime liber gândurile și să-și dezvolte ideile. El a descoperit o rețetă pentru o viață de succes fără singurătate: propriul său cerc social în afara muncii. Unii oameni joacă golf, alții discută Biblia. Nu contează ce ocupație alegeți – este important să fiți în preajma oamenilor pentru care sunteți o persoană reală și nu doar un șef. Fiecare trebui să socializeze în afara muncii, dar șefii au nevoie de aceste relații mai mult decât oricine altcineva.
Sursa: knife.media
