Ai auzit de stasiologie? Sună pompos, dar de fapt e știința care studiază partidele politice. Una dintre cele mai importante idei din această teorie este spectrul politic, ceea ce înseamnă, mai simplu, că lucrurile nu sunt doar albe și negre. Cel mai celebru spectru de care știm toți este curcubeul, care are mai multe culori, însă, niciodată nu poți spune sigur unde începe și unde se termină o culoare.
În cadrul spectrului politic „culorile” sunt de fapt direcțiile – stânga și dreapta. Anume în acest context se utilizează termenii de „stângă și dreaptă politică”.
Aceste direcții provin din timpul Revoluției Franceze din 1789. Atunci, conservatorii, care-l sprijineau pe rege, stăteau în partea dreaptă a Adunării, iar revoluționarii, care sprijineau formarea republicii, stăteau în partea stângă.
În prezent, majoritatea alegătorilor, partidelor și doctrinelor se află undeva în spațiul unde se combină aceste două culori, mai aproape de stânga sau de dreapta.
Ce ar vrea stânga și dreapta
Deși există multe variații, în general, în economie, un adept al stângii va susține o economie controlată total sau parțial de stat. Totodată pe domeniul economic stânga susține taxe mai mari și un aparat bugetar puternic cu mulți angajați. Adepții dreptei vor susține o economie guvernată de piața liberă, control minim din partea statului, taxe cât mai mici și un aparat bugetar cu abilități stricte în menținerea ordinii publice.
În domeniul muncii, stânga va susține drepturile muncitorilor, salarizarea acestora, condiții adecvate de muncă a acestora, modalitate liberă de asociere în sindicate. Dreapta va susține drepturile organizațiilor, companiilor și antreprenorilor.
Stânga va dori „o egalitate a rezultatului” – și anume egalitate pentru toți. Dreapta va dori „egalitate de șanse”, și anume, posibilitatea cetățeanului de „a nu fi încurcat” în realizarea dorințelor.
Stânga politică din Moldova
Avem 65 de partide înregistrate în Republica Moldova. Când se înregistrează, în statutul acestora de obicei este menționată doctrina. Cea mai populară din acestea este „Social-democrația” (11 partide menționează această doctrină). Este o doctrină politică care s-a lansat spre sfârșitul secolului XIX.
Partidele social-democrate în multe țări tind să susțină o economie de piață socială unde se respectă drepturile muncitorilor, consumatorilor și micilor întreprinzători. Se susține impozitarea masivă, un sistem educațional public, protecția mediului, multiculturalismul. Multe partide cu doctrina dată susțin căsătoria dintre persoanele de același sex, libertatea în privința avortului și politici liberale în privința drogurilor recreaționale.
În Republica Moldova, principalele partide cu această doctrină sunt Partidul Democrat și Partidul Șor. Primul s-a aflat la guvernare în anii 2009-2019, dintre care între 2016-2019 a guvernat fără a fi în coaliție cu cineva.
Pe lângă cele menționate mai sus, alte patru partide din Moldova, printre care și PSRM (Zinaida Greceanîi și Igor Dodon) și PCRM (Vladimir Voronin)au doctrina de socialism democratic. Primul se află în prezent la guvernare, iar cel de al doilea a guvernat țara între 2001 și 2009.
Pe lângă ele, alte două menționează ca doctrină socialismul pur. Socialismul este „o familie de ideologii”, care în mare parte propun ca economia și organizarea societății să aibă ca bază proprietatea socială a lucrătorilor, protecția socială a acestora prin diverse instrumente de „safety net” (indemnizații și pensii), precum și controlul asupra mijloacelor de producție – fie sindicate, fie chiar controlul prin intermediul unui procent de acțiuni a unor companii.
Socialismul democratic poate fi identificat ușor cu social-democrația expusă mai sus, cu mici deosebiri în funcție de țările în care activează.
Doctrinele de dreapta
Dreapta politică din Moldova are mai multe variațiuni ale creștin-democrației și liberalismului, Opt partide din Moldova au o doctrină a Popularismului. Partidul Platforma Demnitate și Adevăr a lui Andrei Năstase este unul din aceste partide.
Popularismul este o doctrină premergătoare a creștin-democrației, apărută în perioada interbelică în Italia. Doctrina are în primul rând ideea că partidele creștine democratice ar trebui să încerce să lucreze la o politică care este în favoarea tuturor membrilor societății, spre deosebire de partidele care promovează binele unui anumit grup (de exemplu, creștini).
Alte 3 partide promovează creștin-democrația. Printre ele este Partidul Unității Naționale și Partidul Popular Creștin Democrat.
Creștin-democrația a reprezentat o mediere între liberalism (individualism) și socialism (colectivism), un partid creștin va pune accent pe valorile tradiționale, credință și familie. Creștin-democrația și popularismul sunt aproape similare ca idei.
Alte patru partide din Moldova susțin conservatorismul. Printre acestea sunt PLDM (Vlad Filat) și PPEM (fostul partid al lui Iurie Leancă – actualmente – Eugen Sturza). Conservatorismul este o noțiune mai „fancy” în contextul partidelor din Moldova, încât este destul de complicat să se explice ce „valori” trebuie să „conservăm”, fără a fi prieten cu Mitropolia Chișinăului. În general, nu există savanți sau politologi care să explice pe larg care e povestea cu „conservatorismul moldovenesc”. Asta deoarece, fiecare conservatorism se manifestă diferit de la țară la țară.
Nu există un singur set de politici văzute drept conservatoare, deoarece conservatorii din diferite părți ale lumii—fiecare susținând propriile tradiții — pot să nu fie de acord în privința mai multor chestiuni. Conservatorii moldoveni pot fi moldoveniști, și vor fi tare împotriva unor conservatori români, care ar vrea unirea. Sau poate o formă a conservatorismului în România poate fi ideea de a nu te uni cu Moldova (deci, păstrarea stării actuale).
Liberalismul în Republica Moldova este ales de 4 partide (în formă simplă) și de alte 5 partide în formă de „liberalism social”. În prima categorie este Partidul Liberal al fostului primar de Chișinău, Dorin Chirtoacă, dar și Mișcarea Populară Antimafie a lui Sergiu Mocanu. În cea de a doua categorie sunt PAS-ul condus de Maia Sandu dar și partidul „Pro Moldova” condus de Andrian Candu. Alte două partide (Mișcarea Forța Nouă și Partidul Acțiunea Democratică) spun că doctrina partidului lor este Neoliberalismul.
Liberalismul este un curent ideologic și social-politic care promovează libertatea și egalitatea în drepturi. Liberalii îmbrățișează o gamă largă de opinii. Aceștia susțin constituționalismul, democrația liberală, alegeri libere și corecte, drepturile omului, comerțul liber, precum și libertatea religioasă.
Liberalismul social este o doctrină mai spre stânga liberalismului clasic. La fel ca social-democrații, social-liberalii sunt preocupați de o politică socială echilibrată. Deosebirea esențială dintre social-democrați și social-liberali este în politicile economice, aspectul economic fiind crucial în definirea identității modelului social-liberal. Deci, social-democratul va dori o implicare a statului mai mare, pe când social-liberalii vor dori ca statul să nu se implice.
Partidele fără doctrină
Pe hârtie, avem și partide care spun simplu, că „sunt de centru”. Aceștia au spus că nu au doctrină și că nu se regăsesc nicăieri pe spectrul politic. Ne referim la Partidu Nostru condus de Renato Usatîi, care a spus de mai multe ori că partidul său nu are o doctrină anumită. În denumirile anterioare ale Partidului preluat de acesta în 2014, formațiunea era cunoscută de la fondare (1994 ca Partidul Țărănesc Creștin Democrat din Moldova), iar ulterior, din 2005 cu denumirea de Partidul Popular Republican.
Ca doctrină, partidele date aveau conservatorismul, populismul și euroscepticismul.
Ce se întâmplă în realitate
Pe parcursul multor ani de independență, în marea majoritate a sondajelor, printre cele mai stringente probleme ale moldovenilor sunt: lipsa locurilor de muncă, venituri mici, corupție, sărăcie. Starea economică proastă a Moldovei, timp de mai mulți ani (deci deja este permanentă) a făcut ca procesele electorală să nu fie ideologizate, ci doar să fie despre un set comun de promisiuni electorale pe care o să le găsești în toate programele partidelor. În mare parte, se promite un scop final și se omit pașii care vor trebui făcuți ca să se ajungă la acest scop final.
Partidele în general au promis în primul rând „salarii mai mari”. Nu s-a specificat în niciun program dacă aceste salarii mai mari se vor oferi prin privatizarea întreprinderilor, asigurarea unei concurențe sănătoase pe piață și implicit, odată cu timpul, creșterea de salarii sau inversul – naționalizarea tuturor companiilor și stabilirea acestor „salarii mai mari” de către stat.
Partidele au promis că vor da pensii decente. Nu au spus însă dacă vor folosi – dacă sunt partid de dreapta – fonduri private de pensii sau dacă sunt de stânga – doar fonduri de stat.
Se promite sistem medical bun. Nu se specifică dacă acest sistem medical bun va fi al statului, un sistem de tip NHS (Marea Britanie – lăudat mult de stânga politică) sau un sistem de tip american, unde există concurență liberă atât în privința spitalelor, cât și în privința sistemului de asigurări.
Pe segmentul ideologic din Moldova, partidele vor concura spunând că protejează aceleași seturi de valori. Stânga, reprezentată de PSRM de exemplu va milita împotriva căsătoriilor între persoanele de același sex, vor spune că trebuie protejată credința ortodoxă, și totodată vor milita pentru „statalism” și „identitate moldovenească” – deci, idei pure de dreapta.
Dreapta la rândul ei, va milita în absolut orice alegeri pentru pensii și salarii mai mari, pentru instituții de stat mai puternice, și își va permite uneori să spună și despre „inițiativa privată”.
Cert este că în ambele cazuri, atât stânga cât și dreapta politică, atunci când s-a aflat la guvernare au prezentat tot timpul ca realizare mare atragerea unui investitor mare de peste hotare care să deschidă anumite hale de producție în țară.
În loc de concluzie, punem în continuare definiția de „populist”. Populismul este o doctrină politică ce se bazează în general pe punerea sub acuzație a „elitelor” sau mici grupuri de interes. Astfel, candidatul, fiind „vocea poporului”, va milita împotriva „establishment-ului”, adică „a sistemului, a elitelor”. Aceștia, propunând în general „retragerea aparatului de stat din mâinile elitelor egoiste și punerea acestora în serviciul poporului”. Totodată, nu există soluții pe termen lung, ci există soluții rapide, pentru schimbarea rapidă a vieții poporului.
De aceea, în mare parte, datorită faptului că în republica Moldova principalele probleme invocate de către cetățeni au legătură fie cu corupția, fie cu reformarea instituțiilor de stat, fie cu ridicarea salariilor și pensiilor, toate presupun soluții rapide. Acestea sunt, fie „punerea la închisoare a corupților”, fie „ridicarea pensiilor până la minimum de existență” (fără a explica cum), fie „reformarea întregului sistem bugetar” (fără a propune cum).
Aceste soluții se găsesc, sub diferite formulări, în toate programele partidelor din Republica Moldova. Ele, efectiv au elemente de populism, iar acesta este un lucru normal, pentru că până la urmă, asta este „cerința” pe piața politică, și anume, cele mai importante probleme invocate de cetățeni.
