Unul dintre cele mai așteptate fenomene astronomice ale anului are perioada de maximă vizibilitate în această noapte: Orionidele — o ploaie de „stele căzătoare”. Acești meteori sunt cunoscuți pentru strălucirea şi viteza lor. Aceşti meteori sunt rapizi și se deplasează cu 66 km/s în atmosfera Pământului.
Anul acesta — Luna aflându-se spre faza ultimului pătrar (23 octombrie), deci cu un grad de acoperire mai mare, fiind sub 50 % iluminată de Soare până pe 23 octombrie — sunt condiţii mai favorabile de a vedea stele căzătoare. Putem vedea în medie 25 de stele căzătoare pe oră, dar pot fi şi numai 10 sau pot fi chiar spre 60, depinde de traiectoria planetei noastre şi de bogăţia norului de particule pe care îl întâlneşte, scrie AGERPRES.
Orionidele pot fi observate după miezul nopţii până spre răsăritul Soarelui, interval în care constelaţia Orion se află deasupra orizontului. Acest curent de meteori este cunoscut pentru meteorii foarte strălucitori (bolizi) pe care uneori îi produce, un motiv în plus pentru a-l observa. Chiar dacă sunt rapizi, pot lăsa „trenuri” strălucitoare (bucăţi incandescente de resturi în urma meteorului) care pot dura de la câteva secunde până la câteva minute, potrivit leonid.arc.nasa.gov. Meteorii rapizi pot deveni uneori şi mingi de foc, explozii prelungite de lumină sau se pot despărţi în mai multe bucăţi, oferind un spectacol ca acela de artificii.
Fenomenul de stea căzătoare este arhicunoscut. Dâra luminoasă de pe cer este lăsată de o particulă cu o dimensiune sub un milimetru care arde în atmosfera Pământului la frecarea cu aerul. Pentru o fracţiune de secundă se poate vedea acest fenomen denumit de astronomi „meteor”. Particula de praf cosmic care arde în atmosferă se numeşte „meteoroid”.
