(foto) La prima întâlnire cu orașul Chișinău. Îți povestim cum a rămas în memorie prima noastră vizită la capitală

chisinau toți

Astăzi Chișinăul este omagiat. Politicienii se întrec în declarații de dragoste, companiile din țară la design de felicitare, iar feed-ul rețelelor sociale e plin de povești și amintiri legate de capitala Republicii Moldova. Urmărind toată această învălmășeală de cuvinte și idei, am încercat să ne reamintim și noi, în cadrul redacției, cum a arătat prima noastră întâlnire cu „marele” oraș Chișinău.

Petru Beșleaga, despre prima întâlnire cu orașul Chișinău: Pot spune cu siguranță că Chișinăul a devenit pentru mine a doua casă. Deja de un an și jumătate m-am integrat în viața dinamică și ne-plictisitoare a acestuia (de monotonie rar auzi). Prima mea vizită în Capitală o pot asocia cu o călătorie în altă țară (totul îmi părea atât de necunoscut, iar dimensiunile acestuia de neînchipuit). Cu timpul am îndrăgit ulicioarele lui dosite, atmosfera unică, și cel mai important – oamenii care sunt cea mai importantă parte din el.

Petru își exercită munca pe străzile orașului Chișinău

Alina Gîrneț, despre prima întâlnire cu orașul Chișinău: Aveam 7 ani când am venit pentru prima dată la Chișinău. Am venit cu mama la preselecția „De la 5 la 10”. Ne-am pornit din noapte ca să putem ajunge pe la 9 dimineața în Chișinău, iar când ne-am coborât, am simțit un miros matinal de oraș gălăgios, un fel de amestec între răcoarea dimineții și mirosul gazelor de eșapament. La preselecție am aflat că piesa mea era deja luată, așa că mama s-a mobilizat repede și m-a pus să-mi amintesc tot repertoriul de cântece învățate în anul acela. După mai multe încercări, juriul a acceptat să cânt „Zâmbește un copil”, un cântec cam trist, dar pe care eu îl credeam special. Trebuia să mai venim la Chișinău încă de două ori: o dată pentru înregistrări, iar a doua oară pentru filmările în studio. Nu știu dacă eram fericită, simțeam că fac ceva important, dar tot la ce mă gândeam era drumul de patru ore cu mașina și amestecul de răcoare cu mirosul gazelor de eșapament. După preselecție, mama m-a dus în parcul central de lângă statuia lui Ștefan și am făcut fotografie pe un leu mare de pluș care stătea în parc. Îmi pare că mama a plătit vreo cinci lei să facem fotografia. Apoi țin minte cum am traversat bulevardul Ștefan cel Mare și cum mi s-a părut imens, o țineam pe mama strâns de mână pentru că mi se părea că toate mașinile vin anume spre mine. Când am venit a treia oară la filmări, mama m-a dus la Mcdonalds pentru că primisem un voucher de la concurs. Țin minte că am luat niște cartofi pai și un balon, iar pe drum spre casă am dormit tristă pe ursul primit cadou la concurs pentru că luasem locul 3. Mai târziu am aflat că tot mama cumpărase ursul de pluș, și că unele participante nici nu trecuseră etapa preselecțiilor. Astfel, Chișinăul se deschisese pentru mine ca o lume aparte, unde se fac afaceri complicate pe care nu le pot înțelege, și unde miroase a răcoare în amestec cu gaze de eșapament.

Câțiva ani mai târziu, am descoperit că orașul poate mirosi și altfel.
Alina pe străzile Chișinăului

Elena Baranov, despre prima întâlnire cu orașul Chișinău: Maaare. Încâlcit. Periculos. Vaaaai, da ce viață aș duce dacă aș trăi aici. Cam asta gândeam eu pe la vreo 7, 8, 9 sau 10 ani, pentru că nu-mi amintesc exact la ce vârstă am venit la prima întâlnire cu orașul Chișinău. În schimb țin minte cât de tare-mi place ritmul nebun în care se întâmplau aici lucrurile. Pentru mine Chișinăul era pe atunci centrul tuturor centrelor existente. Cel mai extraordinar loc unde poți ajunge. Aș vrea să pot să cred și acum că orașul Chișinău este atât de viu și energic, dar odată ce m-am stabilit aici, tot farmecul mișcării haotice a început să se diminueze încetișor. În câțiva ani, străzile, oamenii, copacii mi-au devenit atât de familiari, încât acum pășesc pe trotuarele strâmbe cu aceeași încredere cu care alergam în copilărie printre hudițele satului natal, pentru că aici pentru mine deja înseamnă acasă.

Elena și culorile orașului Chișinău

Constantin Topală, despre prima întâlnire cu orașul Chișinău: Prima mea întâlnire cu orașul Chișinău (pe care o țin minte) a fost la vârsta de 10 ani (2006). Atunci, orașul îmi părea ceva super dezvoltat și foarte mare. Următoarea întâlnirea pe care o țin minte a fost atunci când am venit la universitate. În primele zile impresiile erau aceleași ca și în 2006, dar după doar 2-3 luni de trai în Chișinău înțelegi că el nu este atât de mare și, de fapt, nu este nici chiar atât de dezvoltat. De ziua orașului îi doresc Chișinăului un manager bun și cât mai multe proiecte de dezvoltare.

Constantin și cerul Chișinăului din această seară

Ilinca Televca, despre prima întâlnire cu orașul Chișinău: Chișinăul m-a cunoscut când eram copil, nu-mi amintesc exact câți ani aveam. De ce zic m-a cunoscut? Pentru că eu l-am cunoscut poate cu adevărat anul acesta, după mai bine de cinci ani locuiți aici. L-am cunoscut în vara când nu puteam merge nicăieri în afara țării, l-am cunoscut cutreierând prin centrul vechi și uitandu-mă cu entuziasm la ușile vechi, mari și extrem de frumoase din lemn. L-am cunoscut prin „stai să mă opresc, pentru prima dată parcă văd asta!”.  L-am cunoscut prin oamenii lui frumoși, extrem de luminoși, de zece mii de ori mai luminoși decât iluminatul stradal. L-am cunoscut prin teatru. Prin poezie. Prin expoziții. Prin măștile papier mâché a lui Glebus Sainciuc. Prin leul, la care de fiecare dată când mă uit îl văd în spatele lui pe Gheorghe Vrabie. L-am cunoscut prin tinerii talentați care cântă serile în parc, sau prin cei care le oferă pereților gri – viață prin culori.

Chișinăul prin obiectivul Ilincăi
Chișinăul prin obiectivul Ilincăi

Chișinăul meu nu-i despre câte găuri există pe autostrăzi, nu-i despre cât de greu se reconstruiesc trotuarele sau cât de prost stăm al capitolul parcări (sau, sau, sau…). Chișinăul meu este despre oamenii care mă fac să-l văd frumos și cald. Mă bucur să te cunosc încet cu încet, Chișinău. Hai să ne vorbim, știu că poți și ai ce spune!

Ilinca rătăcind pe străzile Chișinăului

Lily Zdibneak, despre prima întâlnire cu orașul Chișinău: Я познакомилась с Кишиневом чуть больше четырех лет назад, до это очень редко бывала в столице. Для меня в самом начале он показался очень большим, не могла запомнить маршруты и названия улиц. Сейчас все совершенно по-другому. Кишинев называю домом, а все потому что тут есть масса мест, которые стали МОИМИ. С ними связаны приятные моменты моей жизни. Кишинев узнала, потому что начала ходить пешком. Особенно прекрасен исторический центр города, там каждая улочка особенная. Только жаль, что следующее поколение не узнает, каким был Кишинев лет сто назад, потому что такими темпами уничтожится вся историческая ценность нашего белого цветка. Есть в трех словам, то мой Кишинев уютный, зеленый и немного усталый.

Lily și orașul Chișinău

Liubomir Guțu, despre prima întâlnire cu orașul Chișinău: Prima mea întâlnire cu orașul s-a produs la începutul anilor 2000, pe când eram elev în clasele primare și am venit cu niște cunoscuți la un spectacol de circ. Nu prea bine țin minte acea întâlnire, dar țin minte cât costa un coș cu popcorn – cinci lei.

Acum, Chișinăul pentru mine e ca o fată cu care intenționez să trăiesc aproape toată viața. De la început faci cunoștință treptat cu secretele ei, apoi după ce i-ai vizitat toate locurile îndepărtate și te mai rătăcești noaptea pe străzi mai puțin cunoscute, înțelegi că se putea de găsit o variantă mai bună. Deocamdată ne împăcăm, ne despărțim când ne săturăm unul de altul, dar, cu toate acestea, îi rămân fidel… până când nu voi întâlni vreo americancă sau europeancă.

Liubomir prin Chișinău

Orașul Chișinău nu ne-a adoptat pe toți. Pentru unii membri diez, capitala chiar reprezintă acel familiar „acasă”. Aici s-au născut, aici au mers la grădiniță, aici au legat prietenii și aici continuă să trăiască.

Valeria Batereanu, despre Chișinău: Pentru mine Chișinăul e o bancă cu memorii. Ulicioarele înguste unde am copilărit îmi aduc aminte de jocurile improvizate cu ceilalți copii de la bloc, prank-urile pe care le făceam când încă TikTok-ul nu era popular, nimeni nu le filma, iar trecătorii nici nu-și dădeau seama că se prindeau în jocul nostru. Chișinău e scena pe care s-a realizat teatrul copilăriei mele. Îmi place Chișinăul, iubesc fiecare copac din care rupeam frunze pentru magazinul improvizat, fiecare construcție părăsită pe care încercam noi, baistrucii din bloc, să ne urcăm, drumurile atât de bătătorite cu istorii.

Valeria în fotografii cu amintiri din Chișinău

Djein Vacari, despre Chișinău: Chișinăul meu nu mai este. Dar eu mereu o să-l port în mine.

Telecentru/Eli Pili

Alexandru Lebedev, despre Chișinău: Prima întâlnire a mea cu Chișinău o țin minte când deja fratele meu o apărut pe lume, țin minte căruciorul în care era plimbat de mama. Era una mai mare, iar în spațiul de jos era loc unde strângeam crengi de pe stradă ca mai apoi să facem focul în curtea blocului pentru că nu era nici lumină și nici apă. Uneori dacă mă gândesc multe lucruri nu s-au schimbat, doar eu și fratele meu am crescut mai mari. Crengi în continuare sunt, lumină unii tot nu au, iar focul în curți mai este uneori făcut.

Alexandru împreună cu fratele său Victor la Teatrul Național de Operă și Balet din Chișinău

Dar prima ta întâlnire cu orașul Chișinău cum a fost? O mai ții minte?

Share: Share on Facebook Share on Twitter Share on Telgram
Comentarii
  • Cineplex

  • Știri pentru tine
  • Lifestyle din stânga nistrului

  • Portalul CIVIC.MD: Activitati ONG, anunturi, granturi, job-uri, voluntariat, evenimente