Domnule Țărnă, ce este muzica în viziunea dvs?

Eu consider muzica arta perfectă a tuturor timpurilor. Muzica este tot, muzica este universul, muzica este viața. Mie îmi place foarte mult fraza lui Nichita Stănescu: „Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare”. Deci ea este peste tot, nimeni niciodată nu știe de unde vine, de unde apare, cum vine și de ce apare. Sigur, la unii o să vină în situații mai de stres, mai de dragoste, de absolută euforie, de absolută fericire, sau dimpotrivă de absolută tristețe, absolută melancolie și multe altele. Ea apare pentru că noi suntem muzică.

Care este rolul muzicii în transformarea societății?

Este esențial, prin muzică noi, de fapt, trăim. Muzica este și va fi, dar e vorba de societăți dezvoltate spiritual, nu societăți slab dezvoltate, cum e Republica Moldova actualmente. Noi suntem o societate depravată dacă pot să spun așa, degradată pe anumite chestii, noi avem mari carențe la spiritualitate. Chiar dacă avem prea multe biserici nu înseamnă că avem prea multă credință. La noi, din păcate, muzica este pe un plan minor, este ca un fundal în baruri, un fundal în mașină, este un fundal la nuntă, pe când muzica ar trebui să fie, de fapt, prima notă, eu vorbesc poate metaforic acum, dar o muzică bună trebuie să predomine, ea trebuie sa dea tonul.

Rolul muzicii este unul esențial, de a schimba lucrurile, de a schimba generația, pentru că o muzică a schimbat o generație în anii ‘60, care a vrut să trăiască altfel. Muzica îți deschide creierul spre alte valori, spre alte viziuni, muzica este arta cea mai accesibilă, e accesibilă pentru toată lumea. Tu nu trebuie să ai neapărat studii superioare ca să auzi muzica, ca s-o înțelegi, ca s-o simți.

Dacă vorbim de muzica rock, în ce context s-a creat ea?

Muzica rock s-a creat în contextul unei rebeliuni, în contextul unui protest, în contextul absolut al unei revolte, pentru că ea este viceversa, este anti-muzica aia clasică probabil, pentru că este frumoasă, doar că ea vine ca un protest, ca o replică. Și mai ales că, muzica rock este sigur asociată cu muzica vie, adică ca un band, unde există o trupă, sunt oameni vii, există toboșar, este basist, chitarist. Vine de la americani. Muzica rock se asociază astăzi cu hip-hop-ul, este muzica străzii și muzica revoltei, revolta societății pe vremuri și, de fapt, a mai rămas undeva muzica rock, revolta generațiilor, și iată a venit o generație în anii ‘60-70 cu muzica rock care a schimbat-o.

Care este contribuția muzicii în combaterea nostalgiei pentru perioada sovietică?

Dacă să vorbim despre ce s-a întâmplat în Republica Moldova, sau în Uniunea Sovietică mai bine zis, muzica rock a avut o contribuție extrem de importantă. Eu consider una dintre cele definitorii, într-o măsură oarecare, pentru că prin muzica rock și textele care se făceau atunci era clar că lumea vrea o schimbare. Lumea vrea să trăiască altfel, vrea să fie altfel, vrea să-și facă viața altfel, să-și schimbe valorile sau dimpotrivă să și le găsească. Valorile cele adevărate, în primul rând democratice: dreptul la libertate, să nu fii constrâns, să nu fii băgat în tipare, să nu fii piesa unui regim, să poți să te exprimi liber, ceea ce crezi, ceea ce simți, și aici muzica rock sigur că este printre cele mai importante unelte, de a deschide mințile, ușile sufletului, pentru cei care o înțeleg bineînțeles.

Cum ați ieșit din aceste tipare sovietice?

Eu eram exact la vârsta când să creezi, deci eram clasa a IV-a, când nu trebuie să intri prea mult într-un tipar ca să ieși din el. Eu nici prea mult nu am intrat într-un personaj tipic sovietic ca să înțeleg că, de fapt, noi suntem europeni, cu valori democratice și că suntem în primul rând oameni ai planetei, că suntem români. A fost pentru mine o apocalipsă, o revelație, o chestie de schimbare esențială pentru a înțelege cine sunt din punct de vedere a identității spirituale și naționale bineînțeles, pentru că e bine să știi și deci nu intrăm în zona naționalismului agresiv, dar intrăm în zona naționalismului creativ, adică naționalismul care îți dă aripi, îți dă șansa de a construi în jurul unei identități clare cine ești tu unui popor.

Muzica fiind fără naționalitate încă o dată demonstrează că muzica nu are religie, muzica nu are naționalitate, muzica nu are hotare, iată așa ar trebui să fie și lumea noastră. Eu cred că atunci la începutul anilor ‘90, sfârșitul anilor ‘80 muzica rock cel puțin ne-a dat o identitate că sunt european în primul rând, și că sunt un om al planetei. Eu eram omul planetei prin muzica rock și asta era o chestie foarte importantă și foarte frumoasă

În dezbaterea de la Radio Europa Liberă ați spus că „Rockul este o formă de protest, de aia și a prins foarte bine în perioada sovietică, ca să protesteze”. Ce ne puteți spune astăzi, la fel vine să protesteze?

Astăzi e mai simplu, muzica rock s-a mai stins din flacăra ei, din cauză că astăzi poți să spui orice, ai acces la orice informație, și poți să povestești orice chiar și să înjuri, YouTube-ul sau alte platforme îți oferă această posibilitate gratuit ca tu să povestești. Pe vremuri era aproape imposibil de povestit, de aia și unii oameni cu carismă, oameni talentați o făceau prin muzică, mai mult prin texte, voalat, ascuns. Astăzi din păcate toată lumea și lumea mai puțin educată are acces la orice informație, are acces la libera exprimare, mai bine zis, chestia aceasta cu protestul în muzica rock probabil nu mai este valabilă așa cum a fost acum 20 sau 30 de ani.

Muzica rock există, prin muzica rock se mai spun anumite istorii, se mai bate alarma, se mai trag clopotele în legătură cu o situație, în legătură cu un război sau un cataclism ecologic. Ceva de genul acesta sau o situație de părere, de viziune, de politic, de un regim.

Cât de afectată e societatea noastră de această nostalgie?

Dacă să mă refer la cazul meu, cu formația „Gândul mâței”, nu mai e atât de stridentă vocea asta a muzicii rock, pentru că poți să povestești orice, ai intrat pe facebook și ți-ai pus orice, o postare, ai strigat, ai cântat, ai înjurat chiar, nimeni nu te taxează, cineva îți pune like-uri, cineva le comentează de rău, cineva de bine și tu cumva ți-ai satisfăcut pofta ta de a te revolta și ești ok să mergi mai înainte. Pe când pe vremurile alea eu cred că era mai complicat și chiar era o plăcere să poți să te revolți printr-un text așa mai cu gânduri ascunse, voalate bineînțeles

Astăzi din păcate lucrurile sunt mai echilibrate, poate noi mergem acum într-un declin ca să ajungem iar la o etapă când muzica rock să poată să-și exprime revolta, să o dea ca pe vremuri, nu știu, vedem. Dar deocamdată societatea noastră este liberă pentru exprimare, de aia muzica rock puțin și-a mai diminuat din revolta din proteste, din vocea aia de rebel.

---