„Cu ce se mănâncă” offshore-urile?

În Republica Moldova despre offshore-uri s-a scris mult, s-a discutat și mai mult, iar după răsunătoarele scandaluri – furtul miliardului și scurgerea de date Panama Papers, cuvântul „offshore” a devenit într-atât de cunoscut, încât probabil și copiilor de grădiniță li se asociază cu afacerile necurate.

Ce înseamnă offshore?

Offshorurile, numite deseori „paradisuri fiscale”, sunt țările sau jurisdicțiile unde pot fi înregistrate companii, care vor fi fie complet scutite de impozitare, fie vor achita impozite foarte scăzute. Asta – atâta timp cât aceste firme nu desfășoară activități pe teritoriul țării unde sunt înregistrate. 

Primele companii offshore au apărut în Grecia Antică. Atunci când negustorii își vindeau marfa pe continent, toate tranzacțiile erau impozitate, astfel încât comercianții efectuau tranzacții pe nave în mare. De aici, provine și cuvântul „off shore” ceea ce din engleză s-ar traducere „în afara țărmului ” sau „îndepărtat de țărm”. De-a lungul istoriei lor, offshore-urile au suferit schimbări enorme în ceea ce privește dezvoltarea și structura lor, dar experții susțin că ele au existat întotdeauna și se pare că vor exista în continuare. Practica arată că paradisurile fiscale sunt folosite nu numai de oamenii de afaceri, ci și de mari companii și chiar de oficialii din multe state. Companiile în zonele offshore se caracterizează prin: proces simplu și ieftin de înregistrare, rate minime de impozitare și confidențialitatea afacerii.

Tipurile de zone offshore

Zonele offshore clasice: se acționează după schema clasică – o companie nerezidentă plătește anual o mică taxă către stat, în timp ce de la ea nu se percep impozite și ei nu i se cer rapoarte contabile. Companiile offshore clasice se înregistrează în mare parte țări mici din lumea a treia, în care sectorul serviciilor offshore este o sursă semnificativă și uneori principala sursă de venit. Cele  mai renumite reprezentante a acestui tip sunt: Belize, Seychelles, Insulele Virgine (mai exact, Insulele Virgine Britanice), Insulele Cayman.

Există și zone offshore cu impozitare scăzută – unele țări nu percep impozite pentru companiile care fac afaceri în afara acestora și există o impozitare scăzută pentru întreprinderile locale. Cele mai relevante exemple sunt Cipru și Singapore.

Multe țări oferă stimulente fiscale nerezidenților pentru anumite tipuri de activități, care adesea nici măcar nu sunt asociate cu conceptul de offshore. Astfel de țări sunt Marea Britanie, Elveția, Grecia, Țările de Jos.

Unde se află zonele offshore

Zonele offshore sunt împrăștiate peste tot în lume și au propriile lor trăsături distinctive. 

Și aici experții spun că într-un sens general, conceptul de „paradis fiscal” este destul de relativ: în unele cazuri, jurisdicțiile cu impozitare zero (offshore Seychelles, Belize) sunt considerate paradisuri fiscale, în alte cazuri offshore cu 12,5% impozit (Cipru) poate părea un paradis fiscal pentru un om de afaceri care, pentru același venit, ar plăti impozite, de exemplu, în SUA la o rată de 40%. 

Și nu este necesar să mergeți la insule îndepărtate situate pe continentul american sau Oceania pentru a găsi unul dintre aceste paradisuri bogate. În Europa putem găsi, de asemenea, unele dintre cele mai importante teritorii offshore. Este vorba despre Elveția, Luxemburg, Gibraltar, Malta, Andorra, Monaco, Insula Man și Jersey. Toate caracterizate prin secretul bancar, legislația financiară redusă și scutirea de taxe. Aici mai menționăm că în cazul offshore-urilor clasice cum ar fi  Seychelles, Belize, în registrele oficiale apar următoarele date: numele, data înregistrării companiei offshore, numărul de înregistrare și adresa legală.

Pentru companiile înregistrate în companii offshore cu registre deschise (Marea Britanie, Hong Kong, Cipru) sunt furnizate și informații despre componența directorilor și acționarii companiei.

Cât durează și cât costă înființarea?

Între 3-5 zile și o lună, în funcție de jurisdicție. Tot în funcție de jurisdicție sau țară depinde și suma pe care trebuie să o achiți pentru înființarea companiei. Un cost minim al înregistrării va fi în Seychelles sau Belize, cele mai scumpe țări sunt Elveția, Olanda, Singapore, Luxemburg, Liechtenstein. Astfel, cu circa o mie de euro poți înregistra o companie în Belize, Bahamas ori British Virgin Islands, cu circa 4.000 de euro în Cipru, iar cu 6.000 – 15.000 de euro în Elveția, Luxemburg și Liechtenstein. 

Cum se înregistrează o companie offshore?

De obicei se apelează la o firmă specializată. Acestea au site-uri, unde poți vedea avantajele fiecărei zone și pașii care trebuie urmați.

Este o infracțiune să deschizi o companie offshore?

Nu, aceasta nu este o infracțiune. Dar, în același timp, offshore-urile sunt adesea folosite pentru legalizarea banilor obținuți din activități ilegale, corupție la nivel de stat sau pentru tot felul de tranzacții frauduloase. Multe state dau adevărate lupte cu abuzurile asociate offshore: evaziunea fiscală, spălare de bani și alte infracțiuni. Există organizații internaționale (OXFAM și altele) care emit recomandări pentru diferite guverne cu privire la modul de construire a politicilor și  a legislației în domeniul offshore.

Când o să dispară offshore-urile?

Deși sunt criticate pentru lipsa de transparență, numărul total de companii offshore în lume este în continuă creștere. Banii offshore curg dintr-o țară în alta, în funcție de locul în care sunt în siguranță și aduc profit. Există opinii că totuși companiile offshore vor dispărea.

Cand? Atunci când țările cu un nivel ridicat de impozitare vor reduce ratele impozitului pe venit la zero sau cel puțin la o valoare apropiată de acesta.

Utilizarea unui offshore este o procedură absolut legitimă dacă nu încalcă legislația actuală, iar legislația majorității țărilor lumii permite utilizarea companiilor offshore.

Am absolvit facultatea de litere, dar lucrez în jurnalism din '98. O perioadă îndelungată am fost știristă profilată pe teme economice și sociale. Din 2014 lucrez la Moldova.org, unde am descoperit toată paleta de culori ale presei online. Îmi place să scriu materiale explicative și analitice. Politica editorială a redacției mi-a permis să-mi lărgesc viziunile asupra mai multor aspecte ale vieții.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.