În fotografie: Beatles. „Beatles era ca un virus care intra în mințile oamenilor și îi deturna de la muzica sovietică propagandată de atunci”
În perioada sovietică și nu numai, muzica a fost cea care a răscolit firile oamenilor și i-a îndemnat să acționeze. Istoricii povestesc că liderii sovietici alegeau cu atenție cântecele pe care poporul putea să le asculte. Rockul și jazzul au fost stilurile muzicale care dădeau cele mai mari bătăi de cap liderilor, mai ales după ce în anii `80 oamenii s-au lăsat cuceriți de muzica din Occident. Nimeni nu le putea interzice oamenilor să o asculte, însă acești tineri erau luați în vizor și priviți de autorități ca persoane în care nu trebuie să ai încredere.
„Fiecare dintre noi a avut drumul nostru spre muzica rock. Nu era vorba doar de muzică, ci tineretul voia altceva, ceva nou, fără să știe ce anume. Iar când auzeai un cântec la care nu prea aveai acces te lăsai luat de val”, spune cineastul și scriitorul Mihai Poiată. De fapt, spune el, problema regimului erau aparatele de radio mici pe care tinerii și le agățau de umăr și ieșeau cu ele pe stradă, lăsându-le la volum mare, astfel ca să-i audă și cei din jur. „Atunci sovieticii chiar nu mai știau ce să facă”, râde el. Prin țară au fost instalate antene de bruiaj, cu toate acestea oamenii reușeau să prindă frecvențele preferate. „Muzica nu are granițe. Ea trece dintr-o țară în alta, în special cu ajutorul radioului. Atunci, în perioada sovietică era o formă a libertății să asculți pe unde scurte”, spune jurnalistul Lucian Ștefănescu.
„Beatles era ca un virus care intra în mințile oamenilor și îi deturna de la muzica sovietică propagandată de atunci”, își amintește scriitorul Poiată în cadrul dezbaterii „Antinostalgia” de la Radio Europa Liberă.
În același timp, scriitorul și criticul de jazz Virgil Mihaiu de la Cluj susține că muzica îl apără pe om de dictatură, indiferent de timpuri și tendințe. „Jazz-ul era una dintre cele mai pure forme de luptă împotriva dictaturii, pentru că era spontan și în text nu putea interveni cenzura. Rockul a fost mult mai reprimat de către sovietici, care interziceau apariția pe scenă a unui număr mare de trupe în cântecele cărora depistau forme evidente de opunere”, relatează expertul.
Melomanii înregistrau muzică occidentală din emisia posturilor de radio din Vest, inclusiv din emisiunile Europei Libere. Un alt mijloc de a asculta muzica era contrabanda – muzica originală era adusă, de obicei, prin Portul Odessa, multiplicată la Chișinău, și răspândită pe ascuns.
„Oricât ar părea de neverosimil astăzi, mai ales pentru tânăra generație, care are acces la orice gen de informație și la orice gen de muzică, așa ceva într-adevăr a existat și nu chiar atât de demult”, spune scriitorul Alexandru Bordian, care a moderat această inedită dezbatere despre puterea muzicii.
Muzica și artiștii erau cenzurați nu doar în perioada sovietică, ci și acum, când de multe ori, cântăreții care nu sunt loiali autorităților nu mai pot urca pe scenă. Aceasta este și situația lui Pasha Parfeni care nu a mai fost invitat de patru ani la concertele publice organizate de autorități, chiar dacă, între timp, puterea s-a schimbat. În 2016, când la guvernare se afla Partidul Democrat, artistul și-a manifestat poziția civică în timpul unui concert în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău cu ocazia Zilei Independenței Republicii Moldova. „Viața e cu mult mai frumoasă, atunci când nu te prefaci că nu auzi și nu vezi, și nu înțelegi. Însă, vine momentul când nu mai vrei să te prefaci și începi să te opui, începi să vorbești și atunci de cele mai multe ori ești respins și ți se închid foarte multe uși. Poate de aceea sunt prea puține cazuri când artiștii vorbesc direct despre ce gândesc”, consideră cântărețul.
„Muzica rebelă a prins cel mai mult la public, pentru că anume ea era cea care dădea voce gândurilor oamenilor. Era o formă pașnică de protest”, susține solistul trupei „Gândul Mâței” Nicu Țărnă.
