Statisticile arată că în științele exacte, băieții și fetele obțin succese egale. Cercetătorii americani Heisbert Stout și David Geary au publicat în 2018 un studiu în cadrul căruia au colectat timp de trei ani date despre elevii care studiază științele exacte din 67 de țării. Ei au descoperit că diferența dintre notele la fizică și matematică ale băieților și fetelor este minimă. Mai mult, conform rezultatelor unui studiul internațional PISA (Program pentru evaluarea internațională a studenților), în toate țările, nivelul de cunoștințe matematice al băieților și fetelor practic nu diferă. Dar de ce este generată ideea nefondată că femeile au mai puține abilități intelectuale din punct de vedere științific și la ce duce replicarea acestei idei?
Abilitățile matematice diferă între bărbați și femei?
Cel mai des, atunci când sunt studiate abilitățile matematice ale bărbaților și femeilor, sunt luate în considerare trei calități: abilitățile verbale, orientarea vizual-spațială și capacitatea de a număra. S-au găsit diferențe în abilitățile bărbaților și femeilor de a rezolva problemele spațio-temporale (asociate cu mișcarea obiectelor rotative) și în abilitățile de vorbire. De exemplu, bărbații sunt mai exacți în prezicerea timpului de coliziune a obiectelor. În schimb, elevele se descurcă mai bine cu vorbirea, (atât în liceu – s-au făcut suficiente cercetări pentru a indica o diferență semnificativă). Dar la rezolvarea problemelor expuse verbal, nu a existat nicio diferență. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că tinerii de ambele sexe prezintă aceleași abilități atunci când rezolvă probleme care utilizează o succesiune de pași algoritmici.
Este o deosebire de sex sau gender?
Conform stereotipurilor, băieții ar trebui să joace fotbal și alte jocuri cu mingea, să sară garduri și să se cațere în copaci. Toate acestea presupun interacțiune activă cu spațiul și obiectele, orientarea pe teren și modelarea interacțiunii diferitelor obiecte. La rândul lor, fetele ar trebui să se joace cu păpuși, să le coafeze, sa le îmbrace. În același timp, escaladarea gardurilor sau tragerea cu praștie poate fi considerată indecentă pentru fete.
Reiese, că împărțirea tradițională a jocurilor și jucăriilor după sex poate duce la faptul că, până la vârsta de patru sau cinci ani, băieții sunt mai capabili să facă față sarcinilor de imaginație spațială – nu datorită abilităților înnăscute, ci pentru că au fost învățați acest lucru. Deci, această deosebire nu este o diferență de gen – asociată cu biologia, dar de gender – din cauza unei culturi care socializează și educă fetele și băieții în moduri diferite.
De ce sunt rele stereotipurile?
Confruntarea cu stereotipuri face creierul nostru să funcționeze diferit, arată rezultatele investigațiile prin rezonanță magnetică. În 2008, în cadrul unui studiu, cercetătorii Ann Crandl și Jennifer Richson le-au dat mai multor tineri probleme de matematică însoțite de instrucțiuni.
Au fost create două grupuri. Grupul nr. 1 a primit explicații neutre din punct de vedere gender. Grupul nr. 2 a primit explicații care conțineau stereotipuri de gen (de exemplu, „după cum știți, femeile se prezintă mai prost în problemele matematice”). Atunci când au rezolvat probleme, membrilor grupului nr. 1 li s-au activat zonele standard pentru astfel de exerciții – cortexul parietal și prefrontal. Femeilor din grupul nr. 2, atunci când rezolvau probleme, li s-a activat o altă zonă – cortexul cingulat anterior. Și aceasta nu este legat de matematică, ci de emoții și de probleme sociale. Desigur, în acest caz, subiecții au avut rezultate mai slabe la matematică.
Așadar, contextul afectează în mod semnificativ nu numai gândirea noastră, ci și comportamentul, și performanța noastră. Totuși, stereotipurile afectează nu doar femeile, ci și pe cei de care ar putea depinde viitoarea lor carieră.
Paradoxul egalității de gen: de ce există mai puține femei în știință
Cu ceva timp în urmă, a devenit cunoscut că într-unul din gimnaziile orașului Permi din Rusia, punctajul de trecere pentru admiterea fetelor era semnificativ mai mare decât pentru băieți. Directorul gimnaziului, fără jenă, a explicat că a considerat fetele mai sârguincioase și a sporit cerințele pentru ele, pentru că în viitor, nu ele, ci băieții, vor deveni lideri. Este o atitudine paradoxală, dar, din păcate, tipică față de reprezentantele feminine. Se constată că, chiar dacă o fată absolvă cu succes școala, mai departe aceasta se confruntă cu dificultăți și mai mari.
Se pare că această situație se atestă nu doar în Rusia. Mai mult, femeile sunt extrem de slab reprezentate în știință în țările în care unde în mod formal ele au drepturi mai mult sau mai puțin egale cu bărbații. Aceasta se numește paradoxul egalității de gen. Acesta este adesea folosit ca argument în favoarea faptului că femeile nu numai că nu au capacitățile necesare pentru activități intelectuale, ci și nevoia de a se angaja în ele. Or, „dacă ele au toate oportunitățile de a face știință și nu o fac, atunci înseamnă că nu vor”.
Paradoxul egalității de gen a devenit cunoscut după ce Heisbert Stout și David Geary au publicat un articol în 2018. Timp de trei ani, ei au studiat studenți în științe exacte din 67 de țări și au constatat că distribuția femeilor – cercetătoare în diferite țări este foarte neuniformă: de la 12,4% în Macao la 40,7% în Algeria. Pentru comparație: în Rusia, în 2020, potrivit Institutului de Cercetări Statistice și Economie, aproape 40% dintre cercetători sunt femei. În Moldova – 48,5%, în Kazahstan – 52,3%, în Azerbaidjan – 59%. Țările cu cea mai mare egalitate de gen în general au prezentat cea mai mare inegalitate de gen în știință: în Finlanda, femeile de știință erau 20%, în Norvegia 20,3%, în Suedia 23,4% și în Statele Unite – 24,6%.
Femeile evaluate cu note mai mici, dar trebuie să lucreze de 5 ori mai mult
Cu cât este mai înalt gradul științific, cu atât sunt mai puține femei. Un studiu realizat de Christina Wenneras și Agnes Wold a constatat că, atunci când depun cereri pentru un doctorat în biomedicină, femeile sunt evaluate cu note mult mai mici. Cercetătoarele au recrutat candidați în grupurile de femei și bărbați, care aveau același număr de publicații științifice și același nivel de evaluare. Cu toate acestea, evaluatorii au apreciat bărbații și femeile foarte diferit: cel mai productiv grup de femei, care a obținut 100 de puncte pe scara cercetătorilor, a fost considerat la fel de competent ca grupul de bărbați care a obținut doar 20 de puncte.
Reiese că femeile trebuie să lucreze de cinci ori mai mult pentru a obține aceeași notă ca bărbații.
Cercetătoarele s-au gândit că probabil sunt importante publicațiile și din nou au împărțit candidații în grupuri, dar ținând cont de cât de prestigioase erau publicațiile acestora. S-a dovedit că, pentru a obține aceeași notă ca bărbații, femeile trebuiau să aibă cu trei publicații mai mult în cele mai prestigioase reviste științifice sau cu 20 de publicații în reviste științifice mai modeste. În final, s-a dovedit că, pentru aceeași notă, o femeie va trebui să lucreze de 2,5 ori mai productiv decât un bărbat.
Aceasta înseamnă că un număr mare de femei lucrează constant în condiții de stereotipuri care le diminuează realizările, iar societatea le cere să prezinte rezultate de câteva ori mai bune decât colegilor lor bărbați pentru a obține aceeași recunoaștere.
În plus, nu ar trebui să uităm că, pe lângă cerințele crescute față de femeile din sferele intelectuale, multe societăți le impun acestora să lucreze în așa-numitul al doilea schimb – îndeplinind sarcini casnice după muncă. Și chiar și în „al treilea schimb” – având îngrijire emoțională pentru soț, copii și rude în vârstă în timpul lor liber de la serviciu și gospodărie.
Datele triste colectate din diferite țări arată că băieții și-au supraestimat abilitățile în 34 din 67 de țări, iar fetele au făcut-o în doar cinci cazuri. Și aceasta nu ca urmare a modestiei native, ci pentru că lumea din jurul lor le transmite un mesaj clar: „Voi nu sunteți suficient de înzestrate de la naștere – oricât de mult nu ați munci”.
Traducere / Sursa: wonderzine.com
