Vlăduț are 3 ani și toată lumea știe că el este „șeful” Centrului de reabilitare și integrare socială din Anenii Noi. A cucerit pe toată lumea cu drăgălășenia și deschiderea lui. De câteva luni, el și cinci frați de-ai săi mai mari locuiesc la centru, pentru că părinții nu le pot oferi îngrijirile necesare. „Când a ajuns la noi, nu vorbea deloc”, precizează Svetlana Bălan, managera instituției.
Micuțul se numără printre cei 11 minori care locuiesc în Centrul de reabilitare și integrare socială din Anenii Noi, pentru că au rămas fără ocrotire părintească.
„Comunitatea ne privea sceptic”
Centrul de reabilitare și integrare socială din Anenii Noi a fost deschis în anul 2011 și este prima instituție rezidențială din localitate care acordă servicii sociale. „Atunci toată comunitatea ne privea sceptic. Părinții nu înțelegeau ce facem noi”, povestește Svetlana Bălan, managera centrului.
Aproape zece ani mai târziu, acest spațiu s-a transformat într-un sprijin fără egal pentru părinți, copii și tineri. Dintre cei 11 copii, pentru care centrul s-a transformat în casă, doi au o formă de dizabilitate gravă. Totodată, la activitățile de zi desfășurate aici vin, în prezent, alți 25 de tineri.
Svetlana Bălan explică modalitatea de funcționare a instituției: „în centrul de plasament locuiesc copiii aflați în situații de risc și copiii care au rămas, temporar sau definitiv, fără ocrotire părintească. Avem o capacitate de 20 de locuri. Practic se oferă timp părinților să-și revizuiască atitudinea și să-și îmbunătățească viața pentru a putea readuce copiii acasă, în familie”, punctează aceasta. Minorii pot beneficia de serviciul de plasament până împlinesc 18 ani. „Dacă, după ce fac majoratul, tinerii merg la studii, atunci noi putem să-i găzduim până finalizează colegiul sau facultatea. Mai târziu, îi ajutăm să-și găsească de muncă și un loc pentru trai”, adaugă Svetlana Bălan.
Serviciile centrului sunt foarte solicitate
Serviciile de zi sunt oferite la centru de la ora 8.00 până la 18.00 și sunt dedicate copiilor și tinerilor cu vârsta de până la 25 de ani. O parte din cei care le frecventează au dizabilități. „Copiii și tinerii cu dizabilități și cerințe speciale au nevoie de ajutor din partea mai multor specialiști. Noi avem kinetoterapeut, logoped, psiholog și pedagogi sociali. Toate serviciile noastre sunt gratuite. Suntem foarte solicitați. Îmi amintesc că, în 2011, când centrul s-a deschis, comunitatea era foarte sceptică. Acum, părinții stau în rând pentru a putea beneficia de consultațiile psihologului sau logopedului”, spune Svetlana Bălan.
Până nu demult, sediul instituției era neîncăpător. Practic toate activitățile, și cele sportive, și cele culturale, și cele educative și de relaxare se petreceau într-un hol cu suprafața de 25m2. Părinții care-și aduceau copiii la centrul de zi pentru ședințele cu logopedul sau kinetoterapeutul trebuiau să aștepte tot în acest hol.
Mai mult spațiu
Lucrurile s-au schimbat radical datorită unui grant în valoare 48 642 EUR oferit de Fundația Soros Moldova. Grantul a fost oferit Asociației Obștești „Femeie. Speranță. Viitor”, care, în colaborare cu Centrul de reabilitare și integrare socială Anenii Noi și Consiliul Raional din localitate, a reușit să îmbunătățească serviciile oferite.
Banii au fost folosiți pentru construcția unei anexe de 80 m2 care a fost amenajată ca o sală multifuncțională a instituției. Acum beneficiarii au suficient spațiu la dispoziție pentru activități. Construcția acestei anexe a costat 700 mii lei. „Cu banii rămași am mai cumpărat laptopuri, căști pentru fiecare copil, o bandă de alergat, masă pentru masaj, proiector, xerox. Tot în cadrul proiectului am dobândit patru paturi medicinale pentru copiii cu cerințe speciale”, explică managera.
Copiii și adolescenții care locuiesc pot urmări filme pe un ecran enorm, au suficient spațiu să facă sport, să asculte muzică, să joace tenis de masă sau pur și simplu să-și facă temele împreună.
„Prind totul din zbor, dar nu vorbesc deloc”
Un spațiu aerisit și încăpător este esențial pentru copiii și adolescenții care, odată cu înaintarea în vârstă, au nevoie de mai multă intimitate. De altfel, pe ușa camerei lor, fetele au plasat o rugăminte: „bateți înainte de a intra!”. Ele ne povestesc că își găsesc cu ușurință activități pe parcursul zilei. Dacă nu au lecții și teme pentru acasă, se joacă întotdeauna cu cei mai mici, citesc, se plimbă, privesc seriale și visează la viitorul lor. „Eu vreau să fiu model. Iar eu – manichiuristă”, dezvăluie sfioase două adolescente. Mesele principale ale zilei le iau împreună, întotdeauna.
Cel mai mic dintre copiii cazați la centru acum este Vlăduț, răsfățatul locului. Toată lumea încearcă să-i facă pe plac și să comunice cu el.
Logopeda instituției spune că foarte mulți copii au probleme de vorbire anume din cauza lipsei de comunicare eficiente. „Vin mulți copii inteligenți, descurcăreți care prind totul din zbor, dar nu vorbesc deloc. Astăzi, copiii sunt ași în ale tehnologiei, dar nu pot articula cuvinte. De regulă, problemele acestea se rezolvă destul de repede. Ei au nevoie de un imbold, iar părinții de un instructaj care să-i ghideze în comunicarea cu micuții”, remarcă Liudmila Rusu, logopeda centrului.
Cum a fost implementat proiectul
Am început lucrul în luna martie 2019 și am finalizat totul în august 2020”, explică Aurica Serbov, directoarea proiectului și membră AO „Femeie. Speranță. Viitor”.
„Am avut parte și de sprijinul Consiliului raional Anenii noi care a contribuit cu 36 486 lei – bani folosiți pentru instalarea sistemul de încălzire și ventilare a anexei construite. Consiliul va finanța și în continuare activitatea centrului și va dezvolta serviciile comunitare”, spune Aurica Serbov.
„S-a lucrat minunat. Le suntem recunoscători donatorilor, adică Uniunii Europene și Fundației Soros Moldova, dar și partenerilor acesteia, Keystone Moldova pentru oportunitățile oferite în cadrul proiectului, pentru susținerea și ghidarea oferită la un nivel înalt. Echipa proiectului nostru a beneficiat de instruiri foarte bune organizate de experți profesioniști”, adaugă Aurica Serbov.
„Centrul le dă aripi”
Deși între beneficiari există diferențe de vârstă, acestea nu sunt sesizabile în interacțiunea dintre ei. O confirmă și Elena Moroi, mămica a două fetițe care frecventează serviciile oferite de instituție. Polina are 15 ani și are o formă de dizabilitate. La centru adolescenta vine la psiholog, iar sora sa, Patricia, care are 7 ani – la kinetoterapeut.
„Fetițele sunt foarte bucuroase când vin aici. Polina, care are anumite probleme de sănătate, s-a schimbat mult de când frecventează centrul. S-a făcut mult mai sociabilă și comunicativă. Pentru copiii cu cerințe speciale, este un plus acest centru, fiindcă le dă libertate, încredere în sine, le dă aripi. Îi încurajează, le arată că ei nu se diferențiază de alți copii”, povestește Elena.
„Știm că putem face ceva numai aici”
Printre pedagogii sociali angajați la Centrul de reabilitare și integrare socială din Anenii Noi se numără și Anatolie Tomac. Acesta are un fiu în vârstă de 23 ani, Artiom. „Din păcate, Artiom a suferit o traumă la creier la naștere. Are mari probleme psihice și fizice. El este complet înlăturat de viață și asta este foarte greu. Are mare nevoie de socializare. Știm că putem face ceva numai aici. În altă parte nu avem nici o instituție care face ceva pentru așa copii. El are nevoie și de dezvoltare fizică, dar mai ales de socializare. În primul rând el face aici socializare…”, povestește tatăl lui Artiom. „Cu vârsta problemele lui se accentuează mai mult. Cu mare regret medicina nu oferă soluții pentru a îmbunătăți aceste stări”, concluzionează Anatolie Tomac, care lucrează și cu ceilalți copii de la centru.
„De multe ori, minorii care vin aici nu cunosc igiena personală. Noi îi învățăm cum să aranjeze paturile, cum să facă baie, să-și schimbe hainele și de ce acest lucru trebuie făcut, că asta-i sănătatea copiilor. Nu vor să se spele pe dinți, de exemplu. Și noi îi convingem că-i important pentru ei”, explică pedagogul social.
„Aici copiii înțeleg ce înseamnă un duș, un veceu”
Și Nadejda Coman, cea mai experimentată dintre pedagogii sociali de la centru, afirmă că, în primul rând, copiii care ajung în plasament sunt stresați și neglijați. „Sunt copii de 9-10 ani care nu pot să scrie și să citească. Noi îi învățăm. Mulți sunt din sate unde nu există baie și veceu. Aici ei înțeleg ce înseamnă un duș, un veceu, cum să facă ordine, cum să se îngrijească. Sunt bine hrăniți și îngrijiți pentru ca mai târziu ei să se poată integra în societate”, menționează Nadejda Coman.
Aceasta atrage atenția asupra faptului că în timpul în care minorii sunt cazați la centru, părinții lor au șansa de a-și revizui comportamentul și viața. „Familiile și rudele copiilor au răgaz să-și îmbunătățească traiul, pentru ca să-i poată lua pe copii acasă. Totuși o bună parte dintre ei se întorc în familiile biologice”, spune pedagoga.
