Ieri, la ora 19:05, când abia revenisem de la redacție, am fost telefonată de pe un „număr privat”. Am răspuns și după o secundă am auzit o voce. „Haina pe care o porți este cusută de mine”, mi-a spus vocea. M-am lăsat în fotoliu.
***
Ești tu și actorul, mai cu seamă tu și vocea din telefon care îți spune liniștită un monolog despre niște adevăruri care îți taie respirația, dor și care parcă te vizează anume pe tine. Asculți și te simți blocat, ești atât de aproape de cuvintele și imaginile pe care ți le împletește imaginația. Ești tu, tăcerea și vocea. Acea voce care te atrage într-o altă lume. După care apelul se încheie, iar tu mai stai câteva minute – tăcut, singur, cu gândurile și realitățile pe care înțelegi că le-ai putea schimba, dacă nu prin acțiuni, atunci măcar prin atitudine.
Acesta este „Apelul de Urgență” al Teatrului Spălătorie. Cei de la Spălă’ au vrut ca spectacolele lor să ajungă și în timp de pandemie la cât mai mulți oameni, de diferite vârste, din diferite regiuni ale Moldovei și chiar la cei care nu au acces la internet. Astfel, la 1 octombrie, Teatrul Spălătoriei a lansat o provocare, a încercat să spargă din nou tiparele și le-a reușit, spun eu. Le-a reușit să te aducă imaginar în sala de teatru, o sală spațioasă, cu lumini palide și o atmosferă perfectă unde să asculți și unde o voce din surdină să nu-ți spună să deconectezi telefonul pentru că în 5 minute începe spectacolul. Membrii teatrului independent au căutat în timpul pandemiei soluții ca să fie mai aproape de spectatori, pe care deși nu pot să-i vadă, dar cel puțin pot să-i audă, că doar cu un apel telefonic poți ajunge atât de departe, să parcurgi în doar câteva secunde zeci sau sute de km și să aduci spectacolul în casele tuturor, chiar și a celor care nu au pășit de jumătate de viață pragul unui teatru.
Pe mine fragmentul „Recviem pentru Europa” m-a prins la ora 19:05, acasă, când m-am tolănit pe fotoliu, în așteptarea spectacolului – primul spectacol live ascultat de acasă!
Fragment din „Abolirea familiei” (2019) de Nicoleta Esinencu, Antosea Darca și Elena Anmeghichean, Cătălina Bucos, Doina-Romanța Dochitan, Nora Dorogan, Ciprian Marinescu, Kira Semionov, Doriana Talmazan, Artiom Zavadovsky
În prima seară de spectacol, la fel ca și mine au stat și alți câțiva oameni din nordul, centrul și sudul Moldovei. La fel ca și mie vocea le-a vorbit liniștită, calculată doar că au fost alte fragmente, care li se potriveau exact, ca o haină. La fel ca și mine s-au simțit emoționați și speciali și sper că exact ca și mie li s-a făcut extrem de dor de cultură și în special de teatru.
Cum ajungi la spectacol?
Completezi un formular, alegi limba și te programezi, iar la ora stabilită aștepți să-ți sune telefonul. Pe ecran este afișat un număr necunoscut, iar ție-ți rămâne doar să asculți. Fragmentul de spectacol al Teatrului Spălătorie este ales după tine, ca să ți se potrivească după stare și ceea ce ești. Monologul durează până la zece minute.
