În debutul emisiunii scriitorul Mihai Poiată a făcut o incursiune a vieții muzicale sovietice și post-sovietice, evidențiind schimbările care au avut loc o dată cu accesibilitatea cetățeanului la muzica rock și ce s-a schimbat în acel moment.

„Cea mai mare problemă care derivă din rock este faptul că rockul nu este o pasiune muzicală, rockul este un destin, un mod de a gândi, de a simți și de a te comporta în societate. Apropo, și de a te îmbrăca. Generația rockului, spre deosebire de cele precedente, când copiii erau, în privința vestimentației, copii ale maturilor, au venit cu vestimentația lor. Lucru foarte important de remarcat: artiștii de pe scenă și spectatorii din țară purtau aceeași îmbrăcăminte. Nu existau diferențe dintre cei care ne cântă și cei care ne ascultă. Eu nu aș aborda atât de grav și de general relația muzicii cu autoritățile și alte aspecte. Fiecare dintre noi a avut drumul său spre muzica rock, ea nu a coincis. Fiecare dintre republicile unionale din URSS a avut specificul lor. La Tallinn era cu totul altă atmosferă, deși ei aveau acces la reviste de muzică rock, era Finlanda alături. Pentru noi, era o foarte mare dificultate să obții filmografia unui grup, biografia membrilor grupului, era foarte complicat. Specificul Republicii Moldova care s-a manifestat nu doar în domeniul muzicii rock, dar și în legătură cu muzica populară. Zic că trebuie să coborâm cu o treaptă mai jos, atunci când vom vorbi de relații sau poarta prin care a intrat muzica rock, ai ci se întrevăd adevăratele drame pe care le-am înfruntat noi atunci”, a declarat Mihai Poiată.

Mai mult, scriitorul Poiată scoate în evidență momentul în care oamenii care ascultau altceva au devenit inconfortabili pentru regim.

„Nu era vorba doar de muzică, tineretul voia altceva sau vedea o haină și spunea că e a mea. Blugii costau 100 de ruble. Era salariu de tânăr inginer. La fel costa și un disc din Occident. Problema regimului a fost aparatele de radio cu tranzistori care au apărut în anii '60-'70, care aveau și curelușă. Statul nu era deranjat de muzica pe care o asculți atâta timp cât era făcut în intimitate. Din moment ce ieșeai în stradă cu aceste tranzistoare, pe prospectul Lenin și auzeai de dimineață radio București, era o problemă pentru autorități”, a punctat cineastul.

Solistul trupei „Gândul Mâței”, Nicu Țărnă, a povestit momentele cruciale din activitatea sa și cine a fost persoana care l-a inspirat să meargă pe calea rockului. Mai mult, solistul deszvăluie ce este rockul din punctul său de vedere.

„M-am dezvoltat muzical la începutul anilor '80, grației fratelui meu care era și este un rocker și eu aș spune că rockul, de fapt, este o formă de protest, de aia și a prins foarte bine în perioada asta sovietică, ca să protesteze. E o formă de a te exprima, e o rebeliune, nu mai vrei să fii în tiparele care ți se impuneau. Eu am prins și perioada renașterii naționale. Pentru mine a fost dubla deschidere spre muzica rock autentică, mare, începând cu Metallica, AC/DC, după asta am intrat în anii 90 cu Nirvana”, a spus Nicu Țărnă.

Despre schimbările ulterioare care le-a adus muzica rock în societatea moldovenească, despre implicarea politicului în muzică și cât de important este să fii diferit de ceilalți din punct de vedere muzical și al viziunilor pe care le ai, urmăriți integral dezbaterea pe Radio Europa Liberă.

---