Te incomodează, ai impresia că nu poți respira, că nu e suficient oxigenat creierul, transpiri, crezi că nu te protejează de virus, te ia de inimă, ai auzit că te poți îmbolnăvi de la mască, nu crezi că există vreun virus, oricum nu ești amendat dacă nu porți, refuzi să te supui autorităților, ești convins că e dreptul tău să nu porți „botniță”, îți strică machiajul… Sau poate ai alte explicații pentru decizia ta de a nu-ți pune o mască de protecție? Am și eu câteva argumente – lecții învățate la 8000 km de casă.
Când a început epidemia de COVID-19, în ianuarie (abia în martie urma să se răspândească în toată lumea și să fie declarată pandemie), stăteam la Hong Kong de un an. Eram la o azvârlitură de băț de Wuhan, am putea spune, iar recent călătorisem la Seoul, Tokyo și Shanghai, deci am trecut prin 4 aeroporturi, zeci de trenuri, metrouri, taxiuri, uber-uri, hoteluri, restaurante și am mers cot la cot cu mulțimi dense prin unele dintre cele mai aglomerate orașe ale lumii. La întoarcere am văzut știrile care urmăreau îndeaproape situația de la Wuhan, iar peste o săptămână, la 23 ianuarie, a fost confirmat primul caz de infecție cu noul coronavirus în Hong Kong. Din acel moment am limitat drastic ieșirile și contactele, cum recomandau autoritățile. Însă ceea ce m-a frapat, pur și simplu, a fost reacția hongkonghezilor.
Dar mai întâi trebuie să-ți povestesc câteva lucruri importante pentru a înțelege lumea de acolo.
Pe scurt, Hong Kong este o regiune autonomă a Chinei, fostă colonie britanică, un oraș amplasat în mare parte pe o insulă și o peninsulă, unde se vorbește cantoneză (diferită de chineza Mandarin, vorbită în China continentală), dar aproape toți vorbesc engleza ca prima sau a doua limbă. Este un oraș foarte cosmopolit, cu populația de 7,5 milioane (cât două Moldove, dar mult mai dens și mai compact), inclusiv sute de mii de străini din toată lumea care locuiesc și muncesc acolo.
Clima în Hong Kong este subtropicală umedă. A se citi: „foarte caldă și foarte umedă”. Asta înseamnă temperaturi de cam 20 de grade iarna și vreo 36 vara. Dar 36 de grade în zona noastră și 36 de grade în Hong Kong sunt extrem de diferite! Evident, fără aer condiționat este imposibil să supraviețuiești acolo cam 10 luni pe an. Dar în fiecare casă este prezent și un alt aparat vital – dezumidificatorul, care funcționează 24/24 ore anul împrejur și poate scoate din aerul unui mic apartament chiar și 12 litri de apă pe zi! Altfel, fără aceste două minunate invenții, ar fi foarte greu (dacă nu imposibil) să respiri. De aceea, când ieși afară din încăperile condiționate și dezumidificate, în aerul greoi ca într-o saună, te faci ud leoarcă instant, iar dacă alergi sau faci activități mai solicitante fizic în aer liber, te umpli de năduf.
Hong Kong nu este un oraș foarte poluat, însă uneori vântul aduce din direcția Chinei continentale nori de smog și poluarea aerului poate atinge cote periculoase. Atunci sunt emise avertizări sau poți să-ți instalezi o aplicație care să te anunțe despre compoziția aerului din zona în care te afli. În asemenea zile mulți dintre oamenii pe care îi întâlnești pe stradă poartă măști de protecție (foarte diverse: medicale, colorate, cu desene, cu filtre, cu ventilator etc.). Este un gest considerat normal în toate țările asiatice pe care le-am vizitat. Nimeni nu te privește ciudat atunci când porți mască.
Dar honkonghezii mai poartă mască și cu o altă ocazie: atunci când sunt răciți. La primul semn de viroză – tuse, strănut, gât roșu – își pun masca de fiecare dată când ies din casă. Ei știu că masca nu-i protejează și nu-i ajută să scape de răceală. Dar mai știu și că sunt contagioși, iar atunci când respiră, vorbesc, strănută sau tușesc, picături încărcate de virus zboară în toate părțile și îi pot molipsi pe alții. Îți imaginezi? Ei poartă mască pentru cei din jur. Este parte a culturii locale și o fac toți, fie că sunt cantonezi, sau urmași ai colonizatorilor britanici, europeni, americani, asiatici… Este un semn de bun-simț și de respect.
Acum, cunoscând datele problemei, cum crezi că au reacționat hongkonghezii la vestea despre epidemie?
Primul pas a fost să-și pună mască. Toți, fără excepție, purtau măști nu doar în spațiile închise, dar și pe stradă, în parcuri, în transport – peste tot în afara casei. Nimeni nu le-a recomandat, nu i-a implorat și nu i-a obligat. Pentru că este firesc. Dar și pentru că ei învață din greșeli. În Hong Kong este încă proaspătă memoria tragediei din 2003, când au trecut prin epidemia provocată de SARS, un coronavirus predecesor al celui actual (care e numit SARS-CoV-2). Atunci au trecut prin teroarea de a lupta cu un virus necunoscut, care cauza pneumonii și insuficiență respiratorie, de a rămâne fără personal medical, care se îmbolnăvea în lipsă de protecție, de a-și pierde oamenii dragi, care mureau în frică și izolare, departe de familii. În ianuarie 2020 senzația de deja vu nu le-a permis să piardă nicio clipă.
Al doilea pas a fost să își facă rezerve de măști. Dimineață devreme, în fața depozitului general de medicamente și echipamente medicale puteai vedea o coadă kilometrică – mii de oameni așteptau să cumpere măști, care deveneau tot mai greu de găsit. Chiar și eu eram tentată să zic că e mai mare panica decât epidemia, dar ulterior m-am convins că reacția lor era motivată. Având experiența epidemiei precedente, oamenii își doreau să se asigure că ei și familiile lor își vor putea vedea de activitățile lor și toți vor fi în siguranță.
Al treilea pas a fost să continue să poarte măști, chiar dacă informațiile despre virus și recomandările autorităților din domeniu la nivel internațional erau contradictorii. La TV și pe net au apărut recomandări și informații despre utilizarea corectă a măștilor pentru eficiență maximă (deși nimeni nu umbla cu masca pe bărbie, pe frunte sau „într-o ureche”). Toți, inclusiv copiii, purtau măști și nu am văzut pe nimeni să se plângă că ar fi incomod, să se sufoce sau să leșine pe stradă. Incredibil, dar adevărat: în ciuda căldurii, umezelii, poluării, aglomerației și stresului, nimeni nu a rămas fără aer!
Și ce crezi că se întâmplă când, în timpul unei epidemii cauzate de un virus care se transmite prin aerosol (picături împrăștiate prin aer), 7 milioane de oameni poartă mască, solidar și disciplinat? Regiunea Hong Kong a avut un număr foarte mic de cazuri și a fost una dintre cele mai puțin afectate de noul coronavirus. Pentru comparație: circa 5000 de cazuri și 100 de decese – de 20 de ori mai puține decât în Moldova (raportat la populație).
Acum sunt curioasă: știind că 19 din 20 de oameni care s-au îmbolnăvit în Moldova de COVID-19 ar fi putut fi scutiți de suferințe, iar 19 din 20 de oameni care au murit de COVID-19 ar fi putut fi salvați printr-un gest atât de simplu, ți se mai par importante pretextele tale pentru a nu purta mască?
Un lucru e clar: coronavirusul nu pleacă de bunăvoie și oamenii de știință ne avertizează că nu este ultima pandemie cu care se confruntă omenirea. Deci vom purta măști încă mult timp și nu va mai fi doar un obicei „extravagant” al asiaticilor. Poate totuși învățăm lecția acum, decât prea târziu și, între timp, mai salvăm niște vieți?
