Linkuri accesibilitate

Anastasia Nani: „Jocul este unul dintre instrumentele prin care noi vrem să educăm gândirea critică”


„De-a mija” sau „de-a baba-oarba” rămân mai degrabă doar parte a nostalgiilor adulților de acum. Jocurile de copii s-au mutat în alte realități, virtuale. Dar la distanță de un click copiii nu sunt așteptați doar de noi forme de distracție, ci și de o avalanșă de știri sau false știri în care trebuie să înveți să plonjezi cu pricepere și discernământ. Fără o busolă internă, fără niște deprinderi cultivate, copiii riscă să se rătăcească și să nu mai distingă ce e bine și ce e rău sau fals în marea de informații. Cum evităm acest lucru? Inclusiv, prin joacă. Centrul pentru Jurnalism Independent a lansat un nou joc interactiv pentru elevii din clasele primare, „Insula Adevărului”, menit să stimuleze gândirea critică și abilitatea de a te informa corect. Amănunte, în interviul cu Anastasia Nani, directoare adjunctă la Centrul pentru Jurnalism Independent.

Anastasia Nani: „Jocul este unul dintre instrumentele prin care noi vrem să educăm gândirea critică”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:10:01 0:00
Aici copiii au posibilitate să intre în rolul unui jurnalist...

Anastasia Nani: „Ei bine, ne-am propus să-i invităm pe elevii mai mici pe o insulă imaginară, pe care am numit-o „Insula Adevărului”. Aici copiii au posibilitate să intre în rolul unui jurnalist și să încerce diferite situații sau provocări pe care jurnaliștii, mă refer la cei adevărați acum, le au în fiecare zi. Mai exact, am creat un personaj, un pirat care a furat de pe Insula Adevărului un cufăr cu monede. Acest cufăr este un bun ce aparține comunității și, la fel ca în viața, reală poliția a demarat o anchetă. Oamenii, la rândul lor, vor să fie informați corect, așa că micii reporteri au misiunea cumva să reflecte acest caz sau dosar, mai bine zis. Micii jurnaliști sunt puși în situația să răspundă corect la zece întrebări. Mai exact este vorba despre un traseu cu zece întrebări, cum ar fi: care sunt sursele la care vor apela; ce titluri vor alege pentru materialele lor la diferite etape; cum vor aborda sursele care vor să-și păstreze anonimatul? Deci, situații pe care reporterii le întâmpină în munca lor în fiecare zi.”

Anastasia Nani
Anastasia Nani

Europa Liberă: Iată în joc se pune un accent important pe explicarea muncii jurnaliștilor, anume în perioada desfășurării unei anchete și informarea despre ceea ce este un titlu fals și manipulator. De ce anume aceste aspecte au fost scoase în evidență?

Anastasia Nani: „Pentru că astfel ne-am propus noi să le educăm gândirea critică, pe de o parte, iar pe de altă parte, să-i ajutăm să înțeleagă cum funcționează jurnalismul de calitate, cum muncesc jurnaliștii care își fac munca onest. Am pornit noi din dorința de a le oferi posibilitate elevilor să-și antreneze gândirea critică într-un mod interactiv. Fiți de acord că astăzi în marea asta de informații pe care o avem trebuie să putem să ne punem anumite întrebări și să intuim anumite răspunsuri: De? De ce? Cum? Cui folosește asta? Așa că am încercat să ne punem în locul copiilor și ne-am întrebat cum le-ar plăcea celor mici să învețe anumite lucruri. Și pentru că sunt încă mici, jocul e o cale bună de a învăța și de a deprinde anumite abilități. Apropo, cursul „Educație pentru media”, pe care l-a promovat Centrul pentru Jurnalism Independent în decurs de mai mulți ani și cu contribuția căruia a ajuns în școli, a ajuns în acest an la 2.457 de elevi de la toate treptele. Dintre aceștia 479 de elevi sunt de la clasele primare, adică învață în clasele a III-a – a IV-a. Iată am vrea să credem că prin acest joc vom ajunge nu doar la 479 de elevi, ci și la 479 de inimioare, cum îmi place mie să zic. Atunci când sunt întrebată despre astfel de exerciții pentru cei mici și de ce o facem, îmi amintesc de multe ori despre unul din experții cu care a colaborat la un moment dat Centrul pentru Jurnalism Independent. El ne-a recomandat să fim atenți la ceea ce urmăresc cei mici pentru a vedea care sunt tendințele în mass-media. Am și eu o fiică în clasa a II-a și am început să fiu atentă la ceea ce urmărește ea. Pe lângă tradiționalele desene animate, în lista ei de preferințe au ajuns și câteva canale de YouTube. Trebuie să recunosc că nu eram încântată de conținutul pe care îl vedeam/auzeam, dar am înțeles că nu este o soluție să le interzicem celor mici să urmărească ceva.”

Europa Liberă: Când vorbim de expunerea copiilor celor din clasele primare, cu deosebire la valul de fake news-uri, de tehnici de manipulare, modul subtil de a distorsiona realitatea, faptele, nu putem exclude din fotografie părinții care sunt cei mai apropiați și până la urmă credibili adulți din preajma lor. Varianta ideală ar fi ca și părinții să aibă suficientă educație media, cultura digitală. Ce se întâmplă însă dacă părinții înșiși nu au imunitatea necesară față de dezinformare și nu numaidecât au o mamă care lucrează în media, ca în cazul fiicei Dvs.?

Anastasia Nani: „Tocmai de asta am creat acest curs „Educație pentru media” și ne-am propus să ajungem în cât mai multe școli, să educăm și să instruim, de fapt, cât mai mulți învățători și profesori de la toate treptele – primară, gimnazială, liceală, astfel încât să-i educăm și pe părinți prin copiii lor și să le zicem că soluția cea mai bună este să-i ajutăm încă de când sunt mici să gândească independent, dar critic, să știe că nu orice li se arată la televizor sau pe YouTube trebuie luat pe bune. Copiii cumva ar deveni mesagerii pentru familiile lor în momentul în care trec prin acest curs. Eu de multe ori îi aduc fiicei mele exemplul unei băuturi carbogazoase care are un ambalaj colorat și care-i face din ochi de pe raftul unui magazin. Această băutură ar putea ascunde în interior substanțe care nu-i vor face bine. La fel e și cu conținutul media, nu tot ce urmărim pe YouTube sau la televizor ne face bine. Rolul nostru, al părinților, este să supraveghem ceea ce fac micuții, să le oferim, pe de o parte, instrumente interesante prin care să le educăm comportamentul, să le vorbim pe limba și înțelesul lor despre anumite pericole. La toate etapele este important să intrăm în papucii lor, astfel încât ei să crească niște cetățeni bine informați și să poată singuri să aleagă grâul de neghină, să devină mesageri printre semenii lor, familiile lor, buneii și părinții.”

Europa Liberă: Există studii de la care să se pornească atunci când le oferi copiilor asemenea exerciții de gândire critică?

Anastasia Nani: „Mai bine zis, am pornit nu atât de la studiu, cât din dorința noastră de a le oferi posibilitatea să gândească critic într-un mod interactiv, să le oferim instrumente învățătorilor care ajung în fața elevilor să le vorbească prin desene, prin personaje, prin situații imaginare și astfel să-i ajute să ia deciziile cele mai bune în viață.”

Europa Liberă: Dar nu putem cumva presupune că, de fapt, copiii chiar de la vârsta cea mai mică, având niște abilități spectaculoase de a naviga în noianul de informații, prin intermediul unui simplu telefon, sunt cumva poate mai pricepuți de a distinge binele de rău sau de fals decât părinții lor sau decât profesorii lor? Și dacă este așa sau în cazurile în care este așa, cine rămâne a fi ghidul, îndrumătorul?

Anastasia Nani: „Eu, în calitate de părinte, aș fi oricum atentă la ceea ce consumă copilul, chiar dacă are anumite abilități de a naviga mai repede pe dispozitivele digitale. Oricum trebuie să avem grijă de ceea ce consumă, pentru că în orice moment ar putea fi trași pe sfoară sau li s-ar putea promova produse care nu le fac tocmai bine, la fel ca aceea băutură carbogazoasă de pe raftul magazinului. Rolul nostru este să-i ghidăm, astfel încât să-i ajutăm să crească niște cetățeni care își vor asuma mai târziu deciziile pe care le vor lua.”

Europa Liberă: Jocul are menirea să testeze cunoștințele în materie de educație media, gândire critică și informare corectă. Odată testul făcut, mai bine sau mai puțin bine, ce ar trebui să se întâmple, să urmeze?

Anastasia Nani: „Jocul este doar un instrument prin care noi vrem să le educăm gândirea critică, să le cultivăm această gândire. Ei, după ce vor trece prin tot cursul „Educație pentru media”, vor trebui să știe, cel puțin, să-și pună niște întrebări, să știe ce se poate ascunde în spatele unui produs media, cine și cum încearcă să-i controleze, de exemplu, cine încearcă să le umble la mințile lor. Acesta vă spuneam că este doar unul din instrumentele pe care noi de fiecare dată le creăm cu mult drag pentru elevii mai mici și mai mari. Am creat până acum o serie de instrumente pe care le-am oferit profesorilor care au ales să predea în școli cursul opțional „Educație pentru media”. Sunt instrumente pentru toate vârstele. Anul trecut chiar am lansat și o piesă hip-hop, adică am vrut să facem noi educație media pe ritmuri de hit-hop.”

Europa Liberă: Dacă vorbim tot de profesori, cât de pregătiți sau implicați am putea spune că sunt aceștia pentru a-i învăța pe copii folosirea rațională a mass-media, a multimedia?

Anastasia Nani: „Profesorii cu care lucrăm noi, cei care vin la instruirile pe care le organizează periodic Centrul pentru Jurnalism Independent, au toată deschiderea pentru a ajunge în școli, pentru a-și forma ei, la rândul lor, niște abilități cu care să meargă în fața elevilor și să îi ajute pe elevii mai mici sau mai mari să-și dezvolte abilitățile de a gândi critic și de a-și pune anumite întrebări în anumite circumstanțe.”

Europa Liberă: Jocul este, în primul rând, pentru elevii din clasele primare. S-ar putea însă juca cu folos și adulții, poate nu neapărat intrând în competiție cu cei mici, cu riscul de a pierde ușor jenați?

Anastasia Nani: „Noi chiar îi invităm pe toți, nu doar pe cei mici din clasele primare, ci și pe părinții lor, bunicii lor, pentru că ne este și nouă interesant să vedem care ar fi rezultatele. Probabil ne-ar ajuta să-i înțelegem și să ne ajustăm poate activitățile și pentru cei mai mari, și pentru cei mai mici. Ceea ce încercăm noi să facem acum este să le punem niște baze, astfel ca atunci când vor crește ceva mai mari să poată ei să ia decizii așa cum am spus-o anterior. Da, este un proces de lungă durată, iar noi avem răbdare să picurăm așa ca și picătura chinezească, să ajungem la inimioarele lor și sufletele lor, pentru a crește o generație care va ști să se documenteze, va ști să se informeze din surse corecte, să-și pună întrebările pe care le aminteam mai sus: Ce? De ce? Cum? Cui folosește asta?

XS
SM
MD
LG