De ce Dodon și Chicu invocă atât de des „fraudarea alegerilor” și bizareria din jurul votului în Rusia

Ion Chicu, unul dintre agenții electorali de bază ai lui Igor Dodon, și-a început briefingul de luni cu acuzații la adresa opoziției care, vezi Doamne!, „fraudează alegerile” prin acuzații de fraudă la adresa puterii.

E adevărat că pretutindeni în statele lipsite de democrație sau cu regimuri hibride, opoziția are tendința de a acuza fraude înainte și după alegeri. În majoritatea absolută a cazurilor, acestea au și un fundament solid.

Dar hai să vedem cum stau lucrurile la noi. Atunci când face acuzații de fraudă, opoziția se referă la votul transnistrenilor, inegalitatea financiară, propaganda din media, legislație care este adaptată pentru a-l favoriza pe Igor Dodon și ai defavoriza pe restul, iar mai nou - votul în Rusia.

Mă voi opri la ultimul aspect. În condițiile în care CEC a luat o decizie cel puțin bizară atunci când a propus Ministerului de Externe repartizarea secțiilor de votare din afara țării.

Spun bizară pentru că deși s-a insistat foarte mult pe ideea înregistrării prealabile a alegătorilor pe site-ul CEC, atunci când s-a decis asupra deschiderii secțiilor de vot, nu s-a ținut cont absolut deloc de acest aspect, favorizându-se în mod evident Rusia.

Astfel, deși la capitolul înregistrări prealabile Rusia se află abia pe locul 4, atunci când vine vorba despre secții de vot, CEC a propus deschiderea a tocmai 38, aproape câte în Italia (45) și de aproape 4 ori mai multe Marea Britanie (11) și Germania (11), țări de unde tot au provenit mai multe înregistrări prealabile.

Aici mai e de adăugat că aproape jumătate din înregistrările în cazul Rusiei vin prin cereri pe hârtie, iar mai multe investigații jurnalistice au demonstrat că majoritatea dintre ele erau false, provenind de la cetățeni aflați în Republica Moldova, mulți dintre care nici măcar nu știau pentru ce au semnat.

Înregistrări prealabile

Lucrurile devin și mai bizare atunci când ne raportăm la ultimele scrutine electorale, cel prezidențial din 2016 și cel parlamentar din 2019, atunci când în Rusia s-a votat mult mai modest decât în alte state.

Spre exemplu la ultimele alegeri, cele din februarie 2019, prezența în Rusia a fost mai mult decât modestă, fiind greu de explicat necesitatea deschiderii unui număr atât de mare de secții de vot.

Astfel, la Moscova au votat doar 2.600 de oameni în două secții de vot unde au fost repartizate 10 mii de sufragii. Pentru alegerile prezidențiale, CEC propune, doar la Moscova, deschiderea a 18 secții, la care pot fi repartizate până la 90 de mii de buletine.

Bizareriile capătă proporții și mai mari atunci când vine vorba de Sankt-Peterburg, unde s-a propus deschiderea a încă 9 secții de vot. La 24 februarie, în acest oraș au votat doar 910 persoane, în condițiile în care au fost puse la dispoziție peste 9500 de buletine de vot.

Despre cât de interesați au fost moldovenii din Rusia de alegeri mai putem adăugă că la 24 februarie 2019 la Krasnoyarsk au votat 28 de persoane, pe când la turul II al scrutinului prezidențial din 2016, acolo s-au prezentat 31 de alegători. Iar la Nijnevartovsk au votat 92 de persoane în 2016 și 54 în februarie 2019.

Spre comparație, la 24 februarie 2019, doar în trei secții de vot din două mici orașe din nordul Italiei, Padova (3200) și Mestre (2.100), au votat mai mulți alegători decât în toată Federația Rusă (4.500).

La alegerile din februarie 2019, Rusia a fost abia pe locul 4 după numărul de alegători prezenți la vot, după Italia (27.890), România (8.114) Marea Britanie (6.555) și Franța (5.985).

Acum, în schimb CEC a decis să deschidă în Rusia mai multe secții de vot (38) decât în România (15), Marea Britanie (10) și Franța (9) luate la un loc.

Logica? La prima vedere nu poate exista. Însă știm că Federația Rusă este etalon mondial de fraudare a alegerilor, iar imagini cu felul în care erau aruncate buletine de vot cu brațele în urne cam la toate scrutinele din această țară, au făcut înconjurul lumii.

La cele 38 de secții de votare de pe teritoriul Rusiei, CEC poate să transmită până la 190 de mii de buletine de vot, cu o medie de maximum 5 mii la secție. Probabil nu vor fi chiar 190 de mii, dar cu siguranță vor fi transmise cel puțin 120-130 de mii de buletine.

În aceste condiții, să ne amintim doar că diferența între Igor Dodon și Maia Sandu în cadrul alegerilor din 2016 a fost de sub 70 de mii de voturi. Așa că sunt de înțeles semnalele de alarmă în privința posibilității fraudării alegerilor.

De ce totuși sunt atât de iritați Dodon și Chicu atunci când opoziția și societatea civilă vorbesc despre posibile fraude? Pentru că e greu de crezut că și de această dată comunitatea internațională va putea trece cu vederea desfășurarea incorectă a unui scrutin prezidențial. Mai ales în contextul a ce se întâmplă astăzi în Belarus, țară care are doar de ales între a scăpa de Lukașenko sau a fi izolată total pe plan extern în următorii ani.

În condițiile în care anul acesta Moldova va avea o scădere a PIB-ul cu cel puțin 7-8%, iar relațiile cu Occidentul sunt înghețate aproape în totalitate, o fraudare a alegerilor l-ar putea aduce pe Dodon în aceeași ipostază pe care o are astăzi Lukașenko. Doar că, spre deosebire de dictatorul de la Minsk, Igor Dodon nu ar avea nicio șansă de supraviețuire politică în astfel de condiții.