Principală  —  Ştiri  —  Extern   —   Drumul spre casă. Cetățenii din…

Drumul spre casă. Cetățenii din diferite țări, blocați în străinătate, luptă pentru a reveni în patria lor

Pandemia de coronavirus a lăsat fără locuri de muncă o armată întreagă de muncitori migranți. Mulți dintre ei încă mai încearcă, fără succes, să revină acasă. Cum se întâmplă exact acest lucru? Aflăm din relatările redacțiilor independente ale țărilor din Europa de Est, Caucaz și Asia Centrală.

Uzbekistan: trenul a plecat

Recent, în jurul stației Pervomayskaya de la periferia orașului Rostov-pe-Don din Rusia, a apărut o tabără spontană de migranți uzbeci. Primii „coloniști” au apărut în această tabără în ziua de 23 august, când se anunțase că un tren special, organizat de autoritățile uzbece, va porni de la Rostov spre Tașkent. Migranții uzbeci, care munciseră în diferite orașe ale Rusiei până la declanșarea pandemiei, s-au adunat în stația Pervomayskaya. Abia în dimineața zilei de 8 septembrie, un tren cu 950 de oameni din Uzbekistan a plecat cu adevărat de aici.

Corturile migranților sunt așezate chiar pe peluze și trotuare. În unele locuri, picioarele goale ies de sub copertinele făcute de „locatari”. Oamenii se întind pe parapetele încălzite de soare. O fată de aproximativ doisprezece ani, îmbrăcată în veșminte naționale strălucitoare, reușește să oprească un copil mic, de un an, care se grăbește spre parcare, acolo unde mișună zeci de mașini… Locuitorii din Rostov, care se grăbesc acasă sau la muncă, fac poze cu această tabără, urcându-se la înălțimea podului pietonal de peste calea ferată. De acolo, de sus, polițiștii urmăresc viața din această tabără spontană. În mulțime, sub razele soarelui, strălucesc căștile polițienești. „Vrem să plecăm acasă”, a declarat pentru „Novaya Gazeta” unul dintre locuitorii taberei, un bărbat de vreo treizeci de ani, care se numea Alisher, „Nu avem locuri de muncă. Coronavirus. Viața este scumpă: primești 30 de mii, dă pentru un apartament, dă pe mâncare… Trebuie să plecăm acasă”.

Localnicii, care au urmărit cum s-a extins tabăra spontană, vorbesc despre condițiile extrem de dificile, în care migranții sunt obligați să trăiască. Un interlocutor al postului de radio „Nodul caucazian” povestește cum o femeie a născut chiar în cort: „În opinia mea, nici ambulanța nu a fost chemată, cum a putut, așa a născut”, explică o femeie pe nume Irina.

Imediat după ce trenul i-a dus spre casă pe primii norocoși, s-a anunțat că următorul tren va fi după 13 septembrie, după care autoritățile locale au ordonat transferul migranților în alt loc și acest lucru a provocat temeri întemeiate că, s-ar putea, ca următorul tren să ajungă după ei mult mai târziu.

În ciuda faptului că trenul este organizat de Guvernul Uzbekistanului, un bilet pentru acesta costă aproximativ 200 de dolari și este foarte dificil să îl obții. Ar fi posibil să zbori, dar un bilet de la Rostov la Tașkent costă acum mai mult de 800 de dolari, ceea ce reprezintă o sumă inaccesibilă pentru majoritatea migranților.

Autoritățile uzbece susțin că 90.000 de muncitori s-au întors în țară până la sfârșitul lunii iulie. În total, conform datelor oficiale, peste 2,5 milioane de cetățeni ai Uzbekistanului locuiesc în străinătate, un milion și jumătate fiind în Rusia.

Azerbaidjan: greva foamei împotriva „hoților”

Stația Pervomayskaya nu este singurul loc din sudul Rusiei, unde migranții locuiesc în corturi. Kullar, un sat lângă granița dintre Azerbaidjan și Daghestanul rusesc, este asociat cu o graniță închisă ridicată între locuitorii săi, separați de o lungă perioadă de timp.

Câteva sute de azerbaidjeni care până recent au muncit în Rusia, părăsesc Kullar în fiecare zi de marți, pentru că noul coronavirus i-a privat de câștiguri. Pentru mulți, un loc într-un cort este singura șansă posibilă de a dormi o noapte: nu au bani pentru a închiria o casă, nu au nici cunoștințe care să-i poată adăposti.

Inițial, cozile pentru trecerea frontierei în Kullar s-au format din cauza restricțiilor de carantină care erau în vigoare în Azerbaidjan. Dar, chiar și după ce restricțiile au fost ridicate, oamenii uneori așteaptă luni întregi ca patria lor să-i accepte acasă. Migranții se plâng de decizii nedrepte. Deseori, rândul nu este respectat cu strictețe și pleacă spre case cei care recurg la căi necinstite – „hoții”. În încercarea de a opri acest fenomen, locuitorii taberei de corturi au organizat proteste, uneori soldate cu ciocniri cu poliția) și chiar au intrat în greva foamei.

Autoritățile locale din Daghestan confirmă astăzi că oamenii continuă să ajungă în Kullar și că sunt tot mai mulți dintre cei care doresc să plece acasă. Activiștii pentru drepturile omului consideră că Azerbaidjanul nu are dreptul să blocheze întoarcerea cetățenilor săi acasă și că locuitorii taberei de corturi din Kullar au toate motivele să depună o cerere la CtEDO.

Kârgâzstan: într-un câmp deschis

Totul se învață în comparație și, dacă comparăm Daghestan, Kullar, cu tabăra din regiunea Orenburg, Rusia, în care locuiesc cetățenii Kârgâzstanului, în așteptarea revenirii în patria lor, atunci alegerea va fi în favoarea primului – este cel puțin mult mai cald aici și, în apropiere, sunt oameni și magazine. „Există un câmp, nu există apă, nici măcar nu sunt așezări rezidențiale în apropiere. Avem afaceri în Kârgâzstan, nu putem rămâne aici, unde așteptăm să plecăm acasă. Timp de 6 luni, așa și nu am înțeles care e reacția ambasadei. Noi nu cerem bani, ci doar cerem să fie deschis un coridor prin Kazahstan”, spune un bărbat într-un mesaj video pe care migranții kârgâzi l-au înregistrat în luna august.

Autoritățile kârgâze au organizat de mai multe ori transferul cetățenilor lor din Rusia prin Kazahstan, dar oamenii continuă să ajungă în regiunea Orenburg, ca și până acum, sunt tot mai mulți doritori să plece acasă.

Kârgâzii au ajuns în regiunea Orenburg în speranța deschiderii unui coridor de transport. Mulți așteaptă de mai bine de șase luni să fie trimiși acasă prin Kazahstan, prin locul ce se învecinează cu Rusia.

„Aici sunt copii și femei însărcinate, sunt persoane în etate și e frig noaptea. Vom plăti noi înșine, vom fi de acord să deschidem coridorul. Până în prezent, doar Rusia ne ajută cu mâncare și corturi”, spune persoana într-un mesaj video.

Ucraina: iadul într-o colibă

Locuitorii din estul Ucrainei, care au fost prinși de pandemie în afara orașului Donețk, locuiesc și ei în câmp. La sfârșitul lunii martie, din cauza coronavirusului din Donbass, punctele de control de pe ambele părți ale liniei de contact au fost închise – atât pe teritoriul controlat de autoritățile ucrainene, cât și pe teritoriul confiscat de grupul separatist sprijinit de Rusia. Partea ucraineană a deschis punctul de control pe 22 iunie, dar separatiștii au stabilit reguli speciale de călătorie. Cei care nu respectă noile reguli rămân peste noapte chiar la punctele de control. Numărul lor se schimbă de la o zi la alta: cei care au primit permisiunea – pleacă, dar sosesc alte persoane în fiecare zi.

Georgia: Cortina de fier

Indisponibilitatea biletelor este un fenomen obișnuit pentru mulți oameni blocați în străinătate. Și acest lucru se referă nu doar la costurile zborului. Georgienii care au ajuns fără un loc de muncă și fără locuințe în străinătate, din cauza pandemiei, s-au îndreptat către consulatele georgiene. Li s-a spus că autoritățile organizează zboruri cu rute speciale pentru cei care trebuie să plece acasă. Dar platformele online care s-au oferit să cumpere bilete au funcționat foarte prost – grupurile de profil georgiene de pe Facebook au distribuit postări despre modul în care oamenii au încercat și nu au putut cumpăra un bilet spre casă.

Cei care au decis să aștepte până la redeschiderea granițelor au avut și ei ghinion – Georgia a refuzat să reia traficul aerian regulat, motiv pentru care majoritatea companiilor aeriene internaționale au anulat zborurile către orașele georgiene. Astăzi, se poate zbura la Tbilisi doar din mai multe orașe europene, iar un bilet costă cel puțin 300 de euro într-o singură direcție.

Oamenii care s-au pomenit în străinătate în mijlocul pandemiei spun că au fost nevoiți să se cazeze pe la străini, să ceară ajutor de la prieteni, pentru ca se află în mare dificultate să ajungă acasă.

În același timp, autoritățile consideră că munca lor este destul de eficientă: Ministerul de Externe susține că liniile telefonice directe ale consulatelor funcționează 24 din 24 de ore și că, până la 18 iulie, aproximativ 24 de mii de persoane s-au întors în Georgia. Aproximativ jumătate dintre ele au beneficiat de asistență din partea statului.

Sursa: Mediaset