Acţiunile guvernanţilor de la Chişinău iarăşi frizează absurdul. Cu o economie în prag de colaps din cauza debandadei din sistemul bancar, cu spiritele în societate aprinse la maximum, autorităţile au ales să se preocupe de posibilitatea anulării concesionării Aeroportului Internaţional Chişinău, creând şi un grup de lucru în acest sens.
Observatorii politici cred că astfel guvernanţii ar dori să detensioneze atmosfera din societate, folosind concesionarea aeroportului pe post de „Capul lui Moţoc”.
Calculele celor din spatele acestei acţiuni demagogice sunt că odată cu anularea concesionării spiritele în societate se vor calma şi, în plus, partenerii de dezvoltare, vor califica acest lucru drept începutul schimbărilor concrete, pe care tot le promit guvernanţii noştri. Nimic mai fals, or singurele acţiuni, care ar fi pe măsură să-i convingă pe partenerii occidentali dar şi pe societatea moldovenească de buna intenţie a autorităţilor trebuie să înceapă cu demiterea şi pedepsirea funcţionarilor vinovaţi de furtul miliardului din sistemul bancar, care a adus economia în prag de colaps. Demiterea guvernatorului BNM şi a procurorului general au fost foarte clar sugerate drept primii paşi ce urmează a fi făcuţi de către guvernanţi pentru a-şi recăpăta cât de cât credibilitatea.
Aceştia însă au ales să se războiască cu compania concesionară a aeroportului.
Este puţin probabil că această iniţiativă va fi dusă până la un sfârşit logic, adică până la rezilierea contractului cu firma rusească Avia-Invest, încheiat, de altfel, de un guvern sprijinit exact de aceleaşi forţe politice ca şi actualul. Este cert însă că această acţiune nu are cum să amelioreze în vre-un fel situaţia economiei sau să calmeze spiritele din societate. Din contra, rezilierea ar atrage după sine cu siguranţă litigii în judecată, care ar putea să se soldeze cu penalităţi de sute de milioane de euro pentru Republica Moldova. În plus, atractivitatea investiţională a ţării noastre şi aşa extrem de scăzută va fi prejudiciată şi mai mult.
Îşi îndeplineşte sau nu concesionarul obligaţiunile?
Această întrebare ar sta, de fapt la baza argumentelor Centrului Naţional Anticorupţie, care recomandă cu insistenţă rezilierea contractului.
Din câte ştim, potrivit contractului, concesionarul urma să înceapă cel târziu peste un an de la semnarea acordului lucrările de reconstrucție, iar pe parcursul următorilor doi ani urmau să fie investite nu mai puțin de 40 milioane de euro pentru dezvoltarea obiectului: extinderea terminalului, modernizarea pistei de decolare, a platformei, sistemului de iluminare, a drenajului și construcția unei parcări.
Atunci când fluxul de pasageri va ajunge la 2,6 milioane pe an, concesionarul urmează să investească încă 110 mil euro, iar când numărul acestora va depăși 3,2 milioane, alte 80 milioane de euro. În total suma investițiilor preconizate se ridică la 244,2 milioane euro.
Potrivit contractului, acesta poate fi reziliat atunci când concesionarul nu-și respectă obligaţiunile. Dacă este reziliat abuziv, adică chiar dacă obligaţiunile sunt îndeplinite, va urma cu siguranţă un proces de judecată, iar acestea, de regulă, în astfel de cazuri, dau câştig de cauză investitorului. Desigur, statul poate să câştige în toate instanţele naţionale însă peste hotare puţin probabil ca cineva să trateze cu simpatie un astfel de comportament brutal în raport cu investitorul. În consecinţă, Republica Moldova are toate şansele, la întregul noian de probleme pe care le are în prezent, să fie obligată să întoarcă banii deja investiţi plus profitul ratat. Dacă ţinem cont de faptul că aeroportul este concesionat pe un termen de 49 de ani, ne putem aştepta la penalităţi de sute de milioane de euro.
La drept vorbind, probabilitatea unui astfel de scenariu, în cazul că totuşi se va ajunge la reziliere, este foarte înaltă, or în aeroport în ultimii ani se investeşte masiv şi schimbările sunt pe faţă.
În primăvară a fost dată în exploatare o parcare de 800 locuri, care a costat 6,5 mil. euro iar la moment sunt aproape de finisare lucrările de extindere a terminalului (zona de sosiri, zona de plecări, zona de bagaje) cu 3860 m2. În acelaşi timp se renovează suprafeţele deja existente, de 11 000 m2. Drept urmare, capacitatea de deservire a aeroportului se va dubla până la 750 de pasageri pe oră. Costul reconstrucţiei şi extinderii terminalului AIC, inclusiv sistemele şi utilajul modern, se cifrează la 9 milioane de euro.
În acelaşi timp se lucrează la lărgirea pistei de decolare/aterizare, de la 45m până la 60 m şi, totodată, se reconstruiesc şi căile de rulare, şi locurile de staţionare ale aeronavelor. Urmează reconstrucţia peronului. Este vorba de reparaţii capitale, care valorează circa 25 milioane de euro. Pistele vor fi dotate cu sisteme moderne de drenaj şi iluminare.
Administraţia aeroportului susţine că după efectuarea tuturor lucrărilor, AIC va putea primi şi deservi toate tipurile de aeronave, fără restricţii şi va putea asigura un trafic de 21 de nave pe oră.
De fapt, rezultatele schimbărilor sunt vizibile în statistici.
În primele 7 luni ale anului 2015 a fost înregistrat un număr de 1,25 milioane de pasageri, cu 35% mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului precedent iar numărul operaţiunilor aeriene deservite a crescut cu 24,6%.
Aceste rezultate au fost remarcate şi de Airports Council International Europe, conform căruia AIC este lider in Europa, la categoria aeroporturilor cu o capacitate de până la 5 milioane pasageri, înregistrând o creştere de 34,28% a numărului de pasageri în 2014, în timp ce creşterea medie în aeroporturile europene din această categorie e de doar 5,4%.
Cu astfel de rezultate ale Aeroportului Internaţional Chişinău, autorităţilor moldovene le va fi foarte dificil să convingă judecătorii, că acesta nu îşi îndeplineşte obligaţiunile. Mai ales că situaţia economică a ţării nu prea oferă evoluţii similare printre companiile moldoveneşti.
Altfel spus, guvernul, pe timp de criză face tot posibilul să torpileze dezvoltarea unuia din puţinele sectoare în ascensiune ale economiei. Merită de remarcat, că dezvoltarea aeroportului este absolut necesară în condiţiile unei competiţii sporite pe piaţa serviciilor aeroportuare din regiune. Recent a fost deschis aeroportul din Iaşi şi renovat cel din Odessa. În aceste condiţii, Aeroportul din Chişinău este pur şi simplu obligat să ţină pasul cu toate inovaţiile din domeniu pentru a face faţă concurenţei. Iar acestea necesită investiţii constante. Dacă totuşi contractul va fi reziliat şi aeroportul va reveni în gestiunea statului, este greu de crezut că va mai putea face faţă competiţiei regionale. Întreprinderile gestionate de stat o duc prost la noi aceasta fiind deja o axiomă. Astfel, Aeroportul Chişinău are toate şansele să piardă competiţia regională.
Cam aşa ar putea arăta costurile acestei noi aventuri a autorităţilor, care în căutarea soluţiilor lejere pentru ieşirea din impasul în care s-a pomenit, este gata să sacrifice una dintre puţinele întreprinderi prospere în situaţia de recesiune economică totală din ţară.