Emblematic pentru starea de lașitate e următorul caz: în timp ce ostașii din unitățile Armatei Naționale, încă niște copii, extenuați, continuau să care saci cu nisip, un grup de flăcăi localnici, mușchioși și bine hrăniți, în jurul unui borcan de vin, jucau „durac”…
Comparațiile în acest context sunt inevitabile. Am citit undeva că la nemți, pompierul merge să salveze – și se sacrifică pentru a salva casa altuia, a unui străin – , deși i s-a spus că în acel moment arde casa sa sau a părinților lui.
Ceea ce trebuie să reținem din prima parte a comparației e că cei din jur, martori ai nesimțirii flăcăilor, nu le-au taxat comportamentul. De ce? M-am gândit multa la asta. Am găsit mai multe explicații, cea mai plauzibilă însă mi se pare următoarea: nesimțirea, neomenia sunt un fenomen obișnuit, o normă.
Există în limba noastră un cuvânt vechi-străvechi: OMENÍE. Omenie înseamnă un complex de calități alese: purtare blândă, înțelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. Sunt cunoscute expresiile om de omenie (bun, cumsecade; ospitalier; cinstit). Există și cuvântul NEOMENIE și expresia om fără (de) omenie (lipsit de onestitate; inuman, nemilos).
Comunismul, care elaborase un „cod moral al constructorului comunismului”, în baza căruia încerca să creeze „omul nou” a reușit o singură „performanță”: a avariat grav omenia moldovenilor. În aproape jumătate de secol de comunism sovietic (august 1944 – august 1991) moldovenii au pierdut acele calități tradiționale care se circumscriu conceptului de omenie. Omenia nu a mai fost la modă, alte calități erau în vogă. Omul cinstit, care trăiește modest din munca lui cinstită, a fost înlocuit cu omul „inclus” într-un păienjeniș de rețele oculte, nocive și chiar criminale, care aduc bani. Vechile valori ale omenie nu mai sunt creditate, nu mai funcționează – au apărut alte „valori și principii”, cele devenite de tristă faimă în perioada negocierii acordurilor de constituire a alianțelor… Astfel, valorile tradiționale au fost supuse unui proces de dezagregare axiologică, iar ca urmare, modelul de autoritate la moldoveni a devenit mafiotul, descurcărețul șmecherul, altfel spus, modelul omului de omenie a fost înlocuit cu modelul „omului nou”, „pragmatic”.
Despre aceea că „omul pragmatic” e prea de multe ori sinonim cu „ticălos” nouă nu ne place să vorbim. E clar de ce.
ARHIVA TIMPUL
05.07.2013
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
